Aurica Jardan s-a născut la 7 ianuarie 1986, în satul Varnița. A facut studii în jurnalism, la Universitatea de Stat. A lucrat la UNIMEDIA, ProTV, consultant în comunicare la Guvern. Jurnalist la portalul UNIMEDIA.
Luni
Foarte cald, pe la 4 dimineața m-am trezit. Am închis geamurile și am pornit aparatul de aer condiționat. După, am adormit, greu, dar am adormit. Dimineața, ceasul a sunat la 7.00, m-am trezit imediat, n-am avut încotro pentru că de la 7 la 9, eram pe tură la UNIMEDIA. Am început să caut știri. Prima, evident că a fost despre prognoza meteo: m-am liniștit, spre sfârșitul săptămânii se va răci. Dau căutare, în presa română găsesc o știre despre Traian Băsescu. Mi-a plăcut afirmația lui „Nu am dreptul să candidez la Președinția Republicii Moldova. Deci, cine spune așa ceva ori nu a citit Constituția Republicii Moldova, ori are pasiunea să bată câmpii”.
La 9 fix, toată familia iese din casă. Trebuie să ducem copii la bunei. Avem noroc - trăiesc aproape de noi și în cinci minute suntem pe loc. Pe așa călduri, am lăsat băiatul mai mare tot la ei. Problema e că, grădinița la care merge e în vacanță 42 de zile. Ni s-a propus alta în apropiere doar că e de limbă rusă și nu-i place copilului.
La 10.00 am ajuns la muncă. Colegul Eugen îmi propune o cafea cu lapte. Diminețile la UNIMEDIA încep cu cafea, apropo, avem cafea tare bună.
E august, o lună cu tare puține subiecte. Știrea zilei a fost despre cum presa rusă isterizează subiectul privind presupusul război pe Nistru. Ne mobilizăm și citim presa rusă. Concluzia: o informație falsă pentru a crea panică.
Marți
Sună ceasul. Ora 7.00, de cu seară am decis că de azi reluăm alergatul. Ieșim afară, uraaa, răcoare! Așa că împreună cu partenerul de viață am mers în parcul de la Valea Trandafirilor și am alergat, eu mai puțin, doar 4 km, dar zic eu, e bine pentru o lungă, lungă pauză.
La lucru, rutina. E perioadă estivală, din păcate majoritatea subiectelor sunt despre înecuri, accidente, prea multe, zic eu.
Seara l-am dus pe Dragos la șah, apoi are ora de bazin. După, au urmat discuții lungi cu un tânăr de șase ani care este la etapa că are răspuns la orice, iar fraza lui preferată este: „Ei și ce!”
Miercuri
Nouă august. De cu seară am spus colegilor să nu uite să scrie de dimineață știrea că e ziua primarului suspendat Dorin Chirtoacă. Apropo, tot pe nouă august e ziua unui bun prieten de familie, deja cumătru. Interesant este că tot e liberal, dar doar în suflet. Multe amintri mi-a răscolit această zi, nu-mi pot explica de ce, dar mi-am amintit de anii 2008-2009, pe când eram reporter, apropo, tot la UNIMEDIA.
La ora 14.00 am avut examen la engleză. Aveam niște emoții ca în anii de studenție. Am intrat, iar profa ne-a spus pe masă să avem doar un pix. Ne-a pregătit cu acuratețe o cafea și o bomboană, iar eu împreună cu partenera de engleză am început să scriem. A urmat momentul verificării, iarăși mari emoții. Ura, din 100 de puncte am luat 95.
Seara am ieșit în oraș, la o cină...
Joi
Joi se anunță a fi o zi liniștită. Pe site-urile care transmit live-uri, practic nu sunt evenimente. În redacție, dacă ar fost vreo muscă, s-ar fi auzit la ce liniște era. Practic toată echipa era la un trainig. UNIMEDIA și locals.md au organizat un curs de MoJo mobile journalism. Cică e interesant și e despre viitorul jurnalismului.Sperăm că va fi implementat cu bine la noi.
Am rămas eu și doi colegi care luptam ca pe tabelul cu vizitatorii site-ului să nu fie mai puțin de 4 cifre.
Liniște până în momentul în care poliția ne anunță despre un caz la Botanica, o mamă și-a înjunghiat copilul de un an, iar băiatului de 12 ani i-a aplicat peste 50 de tăieturi cu cuțitul, După care și-a tăiat venele. Am rămas blocată, astfel de știri te zguduie, nu știi ce să spui. Încercam în redacție cu colegii să înțelegem ce ar fi putut să o determine să recurgă la un așa gest. Evident că au urmat telefoane la spitalul pentru copii Ignatenco, Centrul Mamei și Copilului, la Urgență. Toti 3 internați în spitale diferite.
E prematur să o judeci, evident că gestul este inexplicabil.
Seara am mers la bunei să ne luăm odraslele acasă, cel mare nici gând, am reușit măcar pe cel mic să-l convingem să vină cu noi. A fost o seară frumoasă petrecută alături de mulți copii și părinți în curtea blocului. Oricum, gândul la noutatea de azi nu mă lasă în pace. Te uiți, parcă toată lumea fericită, dar cine știe ce ascund aceste fețe. Am trecut prin două nașteri, viața ți se schimbă, dar nu e ca în cărți. Te așteaptă multe provocări, important să ai oameni dragi și apropiați lângă tine să te încurajeze, în caz contrar este greu să treci peste această stare.
Când îmi era greu, nu știu de ce primul gând îmi apărea: Dacă mama mea a reușit, o să reușesc și eu. Ea nu a avut mamă să o suțină, nu a avut pamperși, apă caldă și multe altele.
Chiar dacă au fost uneori stresante, eu pot spune că sunt o alintată că o am pe mama la câțiva pași de mine, dar și Cristi, soțul s-a implicat enorm. Evident că ziua muncea, dar în rest le știe pe toate.
Vineri
De dimineață am mers cu Cristi și am făcut cumpărăturile pentru redacție, ceai, zahăr, pahare și tot ce este necesar.
Vin la serviciu, deschid computerul și urmăresc noutățile. Știrea de ieri cu femeia nu mă lasă. Ca mai apoi să aflăm noi detalii. Se pare că femeia era tare stresată că fetița de un an avea ceva probleme de sănătate, orice nu ar mânca, vomita. De asemenea, am mai aflat că a stat la evidență la Psihiatrie. Trist, atât!
După amiaza ne prinde la grădiniță. De luni, se re-deschide, iar educatoarea ne-a rugat să venim să facem curat la terenul de joacă. Nu e mare treabă, oricum facem pentru copii noștri, așa că, la lucru... Să avem cea mai tare grădiniță din oraș!
Weekendul, în sfârșit, îl vom petrece acasă în liniște. Am avut o vară tare veselă cu multe chefuri. Gata, parcă s-au terminat, tare întrebați am mai fost. Duminică suntem pe tură, toată ziua vom urmări noutățile.
