Născută la 31 decembrie 1956, în satul Cerlina, raionul Soroca. Absolventă a Facultăţii de Biblioteconomie a Universităţii de Stat din Moldova, apoi în 1992 a absolvit Odesa Regional Institute for Public Administration. Din 1980 a fost bibliotecară în oraşelul Camenca, apoi a activat in cadrul Comitetului executiv raional, secţia Cultură. În timpul razboiului din Transnistria s-a refugiat, cu familia, în oraşul Făleşti unde au inaugurat un cabinet stomatologic privat, deoarece soţul muncea ca medic stomatolog. Au muncit împreună în stomatologie timp de 10 ani. Când a primit prima pensie în Moldova a înţeles că trebuie să plece la muncă peste hotare. S-a stabilit cu traiul în Italia.
Luni
Dimineaţă m-am sculat la ora 8. Fac gimnastică, îmi fac patul şi merg la bucătărie. Urmează cafeaua, după care pregătesc totul pentru micul dejun bătrânicii
Ea se trezeşte la ora 9. Fizic e sănatoasă, dar la ai săi 86 de ani, are probleme cu memoria. Uită să-şi ia medicamentele. Urmează curăţenia în casă, fac cumpărături pentru masa de amiază. Cele mai dragi clipe sunt atunci când totul e aproape în ordine şi îmi pot permite să telefonez acasă. Vorbesc cu soţul meu, care face acelaşi lucru ca şi mine, îngrijeşte de tatal său, care are 90 de ani şi uită, ca şi băbuţa mea. După-amiază mă odihnesc. Citesc, scriu comentarii pe fb.
Bătrânica tot timpul stă în faţa televizorului. Ştiu că nu înţelege nimic, dar pentru ea imaginile contează. Pot sa ma ocup cu ale mele, dar important e să mă vadă că sunt. Are frică de singurătate. La ora 19:00, masa de seară. Noutăţi la televizor. Razboaie, referendumuri, omoruri. Situaţia puţin depinde de noi. Dar adevarat e şi faptul, că suntem deja deprinşi cu aşa noutăţi. Ziua s-a terminat, dar eu îmi mai doresc să am noroc şi de o noapte liniştită.
Marţi
M-am trezit la ora 6 şi n-am mai putut adormi. Trebuie să stau linistită în pat şi să citesc. Recitesc cartea „Stalingrado”, din biblioteca casei. Autor Antony Beevor. Îmi perfecţionez limba italiană şi aflu multe fapte si evenimente, care în literatura sovietică nu au fost publicate. Foarte interesantă abordare a evenimentului.
În rest ca în fiecare zi. Curăţenia. Diversificarea şi aruncarea gunoiului. Îmi place că vârstnica pe care o îngrijesc e pregătită pentru bătrâneţe. Rezervele de haine, albituri, ştergare, ajung încă pe 20 de ani înainte.
Fac totul în timp. Trebuie să vină pedichiurista să-i aducă bătrânei picioarele în ordine. În timp ce Livia se ocupă cu picioarele băbuţei, eu mă bucur de viaţă. Vorbesc cu soţul meu. Ne sfătuim cum să facem mai bine, pentru că banii câştigaţi la această muncă timp de patru ani îi investim în reconstrucţia casei părinteşti. Avem doi vecini, care ne fac toate lucrările. Vrem să îmbătrânim frumos şi liniştit în Moldova şi să avem toate condiţiile necesare.
Se aude soneria. Au venit responsabilii de la policlinică şi au adus totul referitor la igiena personală pentru bătrină, pe o luna de zile. Totul pe gratis.
Începând cu ora 16, numai televizorul, tableta, mesajele şi vorba. Sunt comunicativă şi câştig mult în munca mea cu aceasta.
Miercuri
Acelaşi regim ca în fiecare zi, cu diferenţa că astăzi e zi de piaţă. E aproape de casa noastră. Multe fructe şi legume la preţ accesibil. Dulciuri, mâncăruri tradiţionale. Într-o oră am umplut un cărucior cu cele necesare. De altfel, bătrâna se agită, dacă o las mai mult. Dar trebuie să pregătesc şi prânzul. Azi peşte la cuptor cu orez fiert. În timp ce luăm masa, urmărim noutăţi. Migranţi, război în Siria, separatişti în Spania, mii de documente false.
Seara ies în parc. Mă întâlnesc cu prietena mea Veronica din Străşeni. În drum spre Veronica trec pe la medicul de familie -prelungesc reţetele. Cu Veronica am vorbit, băut ciocolată caldă, ne-am fotografiat. Am vrea să mai privim vitrinele, dar trebuie să plecăm la muncă. Bătrâna a ramas cu Irina din Rîşcani. Mă aşteaptă. Mai târziu am mai vorbit cu nora. Mi-a povestit despre cei doi nepoţei dragi din România.
Joi
Afară e cald ca vara. La 11 vine medicul de familie. O dată în lună ne vizitează. Ajut bătrâna să facă baie. Pun totul la spălat. Medicul a zis că totul e bine.
Am pregătit prânzul. Paste cu carne macinată şi caşcaval. După telejurnal ne odihnim două ore, fiecare în camera sa. Seară a venit să ne faca companie vecinul de casă.
Între timp aflu ca în diaspora vor fi create trei circumscripţii şi nu patru cum se intenționa inițial. Din cele trei, o circumscripție va fi oferită teritoriilor din Est de Republica Moldova, alta pentru cele din Vest, iar a treia pentru SUA și Canada. Bataie de joc. Noi cei care muncim ani de zile si trimitem bani acasă o să avem doar trei deputati care să ne reprezinte.
Mi-a facut multă placere discuţia cu fiica mea. A povestit despre nepoţei. Cel mic e deosebit. Îi copiază pe ceilalţi doi mai mari.
Vineri
Cu nimic nu se deosebeşte această dimineaţă de altele. La ora 11 vine frizerul. Toată viaţa numai frizerul i-a spălat capul şi i-a aranjat părul. Ne pregătim. Sâmbătă vin băieţii bătrânei cu nurorile. Nu sunt pretenţioşi. Ne vor întreba cum a trecut săptămâna, de ce avem nevoie şi îmi vor aduce salariul.
Cât frizerul îşi face munca lui, eu vorbesc la telefon cu soţul meu. Se pregăteşte de drum. De la 1 noiembrie vine în Italia pentru jumătate de an şi trăieşte la fiica noastră. Bunelul e binevenit, deoarece fiica şi ginerele lucrează. Sunt mulţumită că au studiat în Italia şi muncesc în oficiu. In Guvernul de la Roma au vorbit despre legea ce prevede acompanierea copiilor de la şcoală acasă. Am înţeles că eu şi sotul meu avem de iernat în Italia încă 13 ani. De vreo cinci ani procedăm aşa.
Socrul meu va pleca la fiica sa. Aş vrea ca acest exemplu al nostru, de a îngriji părinţii, să-i pătrundă şi pe cei ce vin din urma noastră.
Sambătă o voi telefona şi pe mama mea, care la ai săi 80 de ani e într-o formă minunată. Mă bucur pentru ea.