Linkuri accesibilitate

„Cu astfel de oameni, cărora le pasă, a reușit vechea Europă să prospere”


Alina Dulce

Jurnalul săptămânal al Alinei Dulce.

Alina Dulce s-a născut la 27.06.1982 in satul Popestii de Sus, raionul Drochia. A absolvit Programul de Master Business si Administrare, ASEM. Anterior absolventa a Programelor de Master si Licenta Limbi Straine, ULIM. Activeaza la compania Le Bridge Corporation Limited in calitate de Business Development Manager.

Luni

Ziua începe devreme. Mă trezesc înainte să sune deșteptătorul, pe la ora patru - mă trezesc de fapt gândurile: și dacă nu sună ceasul? și dacă întârzii la avion?. Am zbor la șapte și am și emoții că voi fi departe de copil preț de câteva zile, emoții de zbor, emoții de ce urmează să se întâmple în deplasare: planuri de acțiune, întâlniri și discuții cu partenerii companiei pe care o reprezint, proiecte noi etc. Ajung la timp la aeroport si iată-mă în sfârșit în avion. Sus, printre nori, mă simt bine: am senzația libertății absolute și mă conving că nici cerul nu e limita posibilităților noastre.

Plec în Olanda, dar zăbovesc și prin aeroportul din Viena, pe unde am o conexiune de zboruri. După amiază ajung pe tărâmul lalelelor. Amsterdamul (sau „Veneția nordului” cum i se mai spune) îl văd doar din avion. E de mult timp pe lista mea de must see, dar nu a fost să fie de această dată: altul e scopul deplasării mele și alta e destinația. Mă rețin în aeroportul Schiphol pentru o scurta întâlnire de afaceri, după care pornesc spre Rotterdam.

Calitatea drumurilor olandeze „scurtează” distanța. Spre seară ajung în cel mai mare port din Europa. Mă îndrept spre hotel în mare graba. Primul lucru pe care îl fac chiar din ușa camerei e sa mă conectez la net și să sun acasă pentru a afla ce face Robert, rămas cu tati și bunica. E vesel, știe ca mami e plecată la serviciu cu ‘avu’ (avionul) și e mulțumit pentru că îi plac avioanele - are și acasă câteva cu care se joaca și „zboară” cu ele în America la bunei și nani, spre New York la Sebi, ba chiar și la țară la ceilalți bunei.

Seara iau cina cu partenerii la un restaurant cu specific japonez - unul dintre cele mai bune în care am fost vreodată. Apreciez calitatea și gustul bucatelor, dar și confortul localului - lucruri extrem de binevenite la acest final de zi.

Marți

Voi avea o zi încărcată astăzi. Agenda prevede multe activități schițate din timp. Întâlniri cu parteneri mai vechi cu care lucrăm de ani de zile, dar și cu oameni noi cu care planificăm să cooperăm de-acum încolo. E ziua când trebuie să depunem efort maxim, să acumulăm informațiile și datele necesare, să luăm tot ce e mai bun unii de la alții ca ulterior să punem în aplicare în domeniile în care activăm. Simt o plăcere deosebită să lucrez cu acești vest-europeni. Sunt bine organizați, punctuali, corecți, dau dovada de seriozitate, de inițiativă, își fac meseria cu dăruire și responsabilitate. „Cu astfel de oameni, cărora le pasă - mă gândesc în sinea mea - a reușit vechea Europă să prospere”.

Ziua trece repede, deopotrivă cu intensitate și eficienta majoră. Îmi dau seama că nu am văzut Rotterdamul decât în treacăt. Poate altă dată. În schimb am comunicat cu oamenii lui. A fost o deplasare scurtă, dar am trăit experiențe frumoase pentru dezvoltarea personală și profesională.

Seara la cină discutăm despre viața în Olanda și în Republica Moldova, despre cum schimbul de experiență, contactele dintre oameni contribuie la răspândirea bunelor practici și despre câte mai avem de învățat de la țările dezvoltate.

Alina Dulce în studioul Europei Libere la Chișinău
Alina Dulce în studioul Europei Libere la Chișinău

Noaptea nu mă ia somnul. Mai simt pulsul emoțiilor de astăzi – totul e atât de interesant și nou. Decid să răscolesc Internetul să văd ce se mai întâmplă în RM. Aflu că vreo câteva localități, prin primăriile lor, au declarat Unirea cu România. O noutate excelentă.

Miercuri

Astăzi îmi voi petrece ziua în drum. Iau micul dejun la hotel și părăsesc Rotterdamul. Trebuie să ajung la Amsterdam. Mă impresionează aeroportul Schiphol, cu sistemul său automatizat pe toate dimensiunile. Nu este unic în Europa, dar este organizat la cel mai înalt nivel. Mă gândesc cât de repede se mișcă lumea, avansează din punct de vedere tehnologic. În zbor mă întreb când și dacă vom ajunge și noi din urmă statele dezvoltate, de ce undeva se poate, iar altundeva – mai greu sau deloc. Întrebări retorice.

Pentru că am mult timp până ajung la Chișinău și mă așteaptă și o escală prin Kiev decid sa revin la lectură. Am început să citesc încă săptămâna trecută The Story of my life. Marie the Queen of Roumania, scrisă în 1932 – crâmpeie din viața Reginei Maria și din istoria României în același timp. Mă rup de actualitate și mă „deplasez” pentru câteva ore în epoca interbelică, unde trăiesc bucuriile și tragediile frumoasei și influentei regine, pe care contemporanii au iubit-o și elogiat-o pentru ceea ce a fost și făcut pentru țară.

Pe la opt seara ajung la Chișinău. Ard de nerăbdare să mă văd acasă. Cât de plăcute sunt clipele revenirii și revederii! Câtă bucurie ne aduce Robert cu zâmbetul și energia lui! Despărțirile, fie ele și scurte, ne accentuează dorurile și ne fac să înțelegem cât de mult înseamnă familia pentru noi. Mi-a fost dor de căldura casei, mi-a fost dor de Robert si Radu. Mergem la culcare târziu, dorind parcă să recuperăm cele trei zile în care am stat departe unii de alții.

Joi

Dimineața mi se pare uimitoare - sunt acasă, alături de oamenii dragi! Îl privesc îndelung pe cel mic care doarme atât de dulce și astfel îmi încarc bateriile pentru o zi întreagă. Îl las în grija bunicii pentru încă o zi - sunt dornici unul de altul, se împacă bine și își petrec ziua citind, desenând, numărând, jucându-se cu mașinile și animăluțele, și inventând tot felul de activități în care Robert se poate manifesta.

Ajung la birou plină de energie. Aici diminețile sunt destul de agitate, cu multe task-uri, e-mailuri. Mă așteaptă un bogat to-do list pentru ce a mai rămas din aceasta săptămână. Sunt încă podidită de impresiile călătoriei și urmează să îmi împărtășesc cu colegii experiența trăită în afara. Câteva ședințe de lucru scurte de dimineață și una lărgită la amiaza ne adună pentru a discuta în detalii activitățile prioritare și pașii ce urmează a fi întreprinși.

Seara mă grăbesc spre casă. Bunica pleacă, iar Robert ne așteaptă cu nerabdare. Petrecem câteva ore împreună, amuzându-ne și bucurându-ne de fiecare clipă, până când cel mic obosește, se relaxează după băiță și adoarme. Noi încheiem seara cu un film – „The Death of Stalin”. E o comedie originală, o altfel de prezentare a realităților istorice. Ne-a plăcut, deși am aflat de curând că a fost interzis în unele state din spațiul post-sovietic.

Vineri

Bună dispoziție dis-de-dimineață. Sunt mai multe de făcut la birou, dar îmi place ceea ce fac. Comunicarea cu oameni care mă inspiră, discuțiile constructive și activitățile eficiente îmi fac ziua frumoasă. Nici nu observ că s-a făcut seară. Dar sunt mulțumita: am reușit să fac tot ce planificasem. Schițez lista activităților pentru săptămâna viitoare, pun la punct unele detalii și mă îndrept spre casa. În drum, mă prind ca nu am vorbit cu bunicile noastre astăzi (una fiind in Statele Unite și alta plecată la țară). A devenit o regulă deja sa ne contactăm zilnic și să le povestesc despre ce a mai făcut Robert, ce cuvinte noi pronunță, ce poezii îngână. O voi face mai târziu, deja de acasă, pentru că altfel nu-mi va fi ziua împlinită.

Ajung acasă. Robert sare bucuros: „Mami”! Îl îmbrățișez și sunt fericită că e weekend și ca avem înainte doua zile întregi - pentru a ne ține în brațe, discuta, plimba prin parc, învăța ceva nou și a ne bucura de viață împreună! Ce frumoase sunt sfârșiturile de săptămână petrecute în sânul familiei!

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG