Vandalizarea casei memoriale „Elie Wiesel” din Sighetul Marmaţiei a catapultat în atenţia publică o problemă pe care mulţi o neagă sau o bagatelizează. Este vorba despre existenţa antisemitismului care din cînd în cînd se manifestă strident, devenind vizibil ca şi la sfîrşitul săptămînii trecute la Sighet.
În ultimii ani au devenit publice şi alte asemenea incidente, de exemplu, în 2008, cînd a fost vandalizat un cimitir evreiesc la Bucureşti iar, în 2017, la Reghin. Tot, în 2017, s-a descoperit în gara de la Cluj lozinca fascistă: „Juden raus!” (Afară cu evreii!). De remarcat în acest context sînt vocile unora care au luat apărarea celor care au decis să dea unor străzi numele unor legionari, la Cluj numele poetului legionar Radu Gyr, la Timişoara numele lui Petre Ţuţea.
În România s-au înteţit şi atacurile lansate contra unor persoane care îndrăznesc să atragă atenţia asupra unor deraieri rasiste, xenofobe sau antisemite. Mai ales sub protecţia anonimatului pe care-l oferă internetul se răspîndeşte întreaga gamă a propagandei xenofobe, garnisită cu invective sulfuroase, cu teze conspiraţioniste, cu ştiri false şi insinuări toxice.
Una dintre ţintele principale ale acestor campanii a devenit, în ultimul timp, Radu Jude. Denigrarea regizorului a început în 2015, cînd filmul său „Aferim!” a fost distins la Berlin cu un Urs de Argint. Faptul că Jude a îndrăznit să tematizeze soarta romilor din secolul al 19-lea din Ţara Românească, scufundată în obscurantism medieval, a stîrnit furia apărătorilor auto-declaraţi ai românismului. Din film se desprind o serie de analogii subtile cu prejudecăţi clerical-etnocentriste şi rasiste care au supravieţuit pînă-n ziua de astăzi. Tocmai asta a fost unul dintre motivele exploziei de ură a unor cercuri ultranţionaliste şi neolegionare subterane care de atunci îl au în vizor pe Radu Jude. Atacurile s-au înmulţit odată cu următoarele două filme realizate de Jude, „Inimi cicatrizate” (2016) şi „Țara moartă” (2017). Recurgînd la vechea metodă propagandistică de alogenizare a adversarului, utilizată de grupările fasciste din perioada interbelică, românul Radu Jude a fost transformat în evreu, considerat agent al descompunerii şi decadenţei cosmopolite, duşman al poporului şi naţiunii române, vîndut străinilor.
Lanţul atacurilor a ajuns la paroxism după ce, recent, ultimul său film, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, a fost distins cu Globul de cristal la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary. Una dintre publicaţiile neolegionare care-şi spune „Incorect politic” (imitînd prin această denumire numele unor pagini electronice omonime din alte ţări) a publicat un montaj compus din fotografia lui Radu Jude, însoţită de steaua galbenă, inscripţionată cu cuvîntul Jude. (Bucata de pînză, semănînd cu steaua lui David, colorate în galben, erau obligaţi s-o poarte evreii în perioda nazismului.) Într-un articol publicat pe 2 august şi semnat cu pseudonimul Sterie Ciumetti se spune că premiul de la Karlovy Vary l-a „cîştigat pentru propagandă antiromânească”. O semnificaţie specială are şi numele de împrumut al semnatarului. În mitologia legionară, Ciumetti (1904-1933) este considerat drept un martir al mişcării alături de extremiştii de dreapta, Ion Moţa şi Vasile Marin.
Acelaşi „Ciumetti” a postat la o zi după ce s-a aflat despre vandalizarea casei memoriale din Sighet, un text rimat în care Radu Jude este atacat într-un mod suburban, imposibil de reprodus aici. Textul intitulat „Odă Pentru Radu Jude” conţine toate clişeele politice, doctrinare şi rasiste care pot fi întîlnite şi în literatura legionară clasică. Textul dovedeşte că toate aceste clişee au supravieţuit, fiind folosite ca muniţie verbală. Incidentul de la Sighet arată, însă, cît de repede se pot transforma vorbele în fapte.
Ilustraţie:
