Linkuri accesibilitate

Transformarea unor personaje compromise politic în victime ale comunismului


Afiş al poliţiei vest-berlineze, legat de răpiri neelucidate din anii 1950

Asemănări între cazul Walter Linse, Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr

Asociaţia de sprijinire a Memorialului Hohenschönhausen din Berlin (Förderverein der Stasi-Gedenkstätte Hohenschönhausen) a anunţat, în 2005, că s-a instituit un nou premiu care va purta numele lui Walter Linse (1903-1953), considerat o victimă a stalinismului. Despre juristul Linse se ştia că a activat pentru Comisia de Cercetare a Juriştilor Liberi din Berlinul de Vest care se ocupa de documentarea unor cazuri de încălcare a drepturilor omului de către regimul comunist din Republica Democrată Germană (RDG / DDR).

În 1952, Linse fusese răpit de către Securitatea est-germană care l-a predat securităţii sovietice. Dus la Moscova, Linse a fost condamnat la moarte şi executat un an mai tîrziu. În 1996, Water Linse a fost reabilitat de către Procuratura generală din Rusia, fiind considerat o victimă a justiţiei politice staliniste. Toate aceste date au stat la baza propunerii de a da premiului pomenit numele în amintirea lui Linse, omagiat astfel, postum, ca luptător împotriva comunismului.

În acest context, însă, au devenit publice şi detalii biografice legate de activitatea lui Linse pînă-n 1945, cunoscute doar unor istorici. Astfel, s-a aflat că Walter Linse a fost nu numai un simplu susţinător al nazismului, ci şi un funcţionar în cadrul Camerei de industrie şi comerţ din Chemnitz, care se ocupa de „arizarea” firmelor evreieşti. (Adică de expropierea şi eliminarea evreilor din viaţa economică a Germaniei – ceea ce în cele mai multe cazuri se termina cu deportarea şi uciderea evreilor în lagărele morţii.)

Expertiza din 2007, semnată de Klaus Bästlein
Expertiza din 2007, semnată de Klaus Bästlein

Într-o expertiză, redactată în 2007 de cercetătorul Klaus Bästlein, de la Oficiul berlinez pentru administrarea dosarelor fostei securităţi est-germane, Stasi, acesta a prezentat biografia neretuşată a lui Linse, demontînd şi o serie de mituri postbelice legate de acest personaj controversat, transformat într-o icoană imaculată a luptei anti-comuniste. Între altele, Bästlein a demonstrat că Linse nu a fost membru al unui grup de rezistenţă anti-nazist „Ciphero”, precum se susţinea în anumite publicaţii postbelice. Mai mult, un astfel de grup nici măcar nu a existat. Din expertiza amintită, se desprinde foarte limpede recomandarea că numele unui astfel de personaj, compromis politic, nu trebuie folosit pentru a fi dat unui premiu onorabil.

În ultimă instanţă, s-a ţinut cont de recomandare şi s-a renunţat la folosirea numelui nazistului Walter Linse, dat iniţial unui premiu pe care urmau să-l primească persoane care au avut merite în opoziţia democratică anti-comunistă.

Cazul Walter Linse ar putea fi un exemplu şi pentru multe ţări ale fostului bloc răsăritean, unde, după 1990, diverse personaje compromise politic au fost transformate în eroi ai luptei anti-comuniste sau în victime neprihănite ale justiţiei staliniste. Isteria, din anii 1990, în favoarea reabilitării dictatorului fascist român, Ion Antonescu, într-un erou naţional a fost un subiect care s-a dezbătut pe larg în presă. În cele din urmă, s-a renunţat la numele de Antonescu dat unor străzi, iar busturile ridicate în mai multe localităţi au fost îndepărtate din spaţiul public. În ultimii ani, au fost declanşate campanii în favoarea altor personaje cu un trecut politic înedoielnic, implicate în acţiuni care prezintă similitudini cu biografia sus pomenitului Walter Linse. Nu numai în România, ci şi în Moldova. Astfel, de curînd, în localitatea Cornova din Moldova, lui Mircea Vulcănescu i s-a conferit post-mortem titlul de cetăţean de onoare. În Bucureşti, a izbucnit o amplă controversă legată de renunţarea sau menţinerea numelui lui Mircea Vulcănescu pe care-l poartă un liceu, cît şi de amplasarea unui bust, într-o piaţă, a celui care a fost subsecretar de stat în guvernul lui Ion Antonescu, guvern responsabil pentru atrocităţile, deportările şi uciderea în masă a unor evrei şi romi, respectiv pentru prigoana contra membrilor unor aşa numite „secte religioase”.

O controversă similară e în plină derulare la Cluj, unde se discută despre schimbarea străzii care poartă numele lui Radu Gyr, cunoscut ca autor al cîntecelor fascist-legionare, închis în anii 1950 şi transformat astăzi de unii într-un model demn de omagiat.

Figuri ca cele amintite în această trecere în revistă a unor cazuri concrete trebuie evaluate dintr-o perspectivă critică, şi plasate într-un context istoric lipsit de mistificări, bagatelizări şi elogieri unilaterale.

Ilustraţii:

Expertiza din 2007, semnată de Klaus Bästlein (titlul, coperta)

Afiş al poliţiei vest-berlineze, legat de răpiri neelucidate din anii 1950

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG