Linkuri accesibilitate

Furia taxatoare: inventivitatea dușmănoasă a celor care ne conduc


Fereastră dezafectată în Scoția după impunerea taxei pe ferestre în 1740 (Foto: prin curtoazia thegreenockian.blogspot)

Taxe și impozite ciudate au existat de când lumea s-a structurat în confederații tribale.

Tax this... Acum ceva decenii ne plângeam când Ceaușescu se pornise să facă recensământul orătăniilor și al oricărui animal consumabil care zburda prin ogrăzile cetățenilor. Credeam că nu se poate merge mai departe în răutate taxatoare vicioasă. Asta până când, confruntat cu criza locuințelor, guvernul lui David Cameron, artizanul dezastruosului Brexit, a încercat să pună un impozit suplimentar pe dormitoarele neocupate din locuințe...

Sigur, în România de azi totul se taxează. Iată, primăria din Oradea a decis să supraimpoziteze cetățenii care refuză racordarea la canalizarea orașului pentru că și-au făcut ei instalații proprii acasă.

Vorbind despre racordarea la rețeaua de canalizare, îmi amintesc si acum șocul incredul al străbunicului meu, țăran din Bărăgan, cand, in vizita la o rudă de la oraș i s-a atras atenția sa nu lase robinetul sa curgă degeaba. Inițial, a refuzat sa creadă ca apa se plătește... „Păi e doar apă”, insista încăpățânat. „Cum o să plătim pentru apă? Atunci mâine o sa plătim pentru aer si lumină”!...

Nu cunoștea, bunul si dreptul om, taxa pe ferestre din Belgia si nici faptul ca cei cu fântână in curte, cum era el, plătesc in Occident o taxă specială pentru a compensa luxul de a nu avea nevoie sa fie racordați la o rețea de apă.

În multe țări occidentale, da, există taxă pe fântâna din curte. Și taxă pe ferestre, da. Cine trece pentru prima data printr-un oraș belgian poate fi surprins sa vadă, pe casele vechi cu arhitectură art nouveau multe ferestre zidite... Cunosc fațade splendide unde la fiecare etaj e câte o hîdă fereastra oarbă, firidă umplută cu cărămizi, care strică violent eleganța ansamblului.

Explicația e simplă: după boom-ul imobiliar al erei coloniilor a venit Marea Depresiune economică, cand guvernul belgian, disperat după bani, fie ei si virtuali, pentru a potoli creditorii internaționali, a decis să pună un impozit pe... ferestre. Pe lumina oamenilor, adică!... Nu e de mirare ca multi din mărunții burghezi belgieni au ales atunci să-si zidească ferestrele pentru a scăpa de acea nouă taxă samavolnică. Respectiva taxă a dispărut, însă generațiile succesive de locatari ai apartamentelor nu au mai avut fondurile necesare pentru a scoate cărămizile si pune geam la loc, asa încât fațadele oarbe au rămas ca o bizară mărturie socio-arhitecturală a furiei taxatorii.

Taxe si impozite ciudate au existat de când lumea s-a structurat in confederații tribale. De la „fumăritul” si „burlăcăritul” din Țările române, pînă la taxa pe animalele de companie pe care încep acum să o redescopere românii. Intr-o scrisoare, în franceză, către Jean-Baptiste Leroy, trimisă în anul fatidic 1789, Benjamin Franklin scria că „In lumea noastră nimic nu e sigur, in afară de moarte si impozite.” («Ici bas, rien n'est certain à part la mort et les taxes».)

Cei care își mai amintesc lectiile de istorie sau economie politica din timpul comunismului țin minte tonul indignat al profesorilor atunci când vorbeau despre „dijmă”, acea parte din veniturile si produsele țăranilor care era percepută de boier sau nobil.

Ei bine, „dijma” nu era altceva decât a zecea parte (decima) din veniturile amărâtului de șerb. Sigur, mai presta el niște zile de muncă si se pare ca prin unele părți mai intervenea și o problemă de întâietate si protocol in iatacul miresei, dar in afara de astea nu vezi nicăieri in istorie, altundeva decât prin imperii masacrante, ca exploatatorii sa fi luat peste jumătate din câștigurile supusilor, asa cu, se întâmpla in Belgia, Olanda si țările scandinave, unde impozitele depășesc 50% din venituri.

Așa că ne spunem azi... – Ehehe, dijmă! Ce n-aș da să plătesc 10%. Trăiască era feudală.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG