Linkuri accesibilitate

„De ce nemții lucrează mai puțin, dar produc mai mult decît noi?"


Despre mitul sârguincioșilor germani.

„De ce nemții lucrează mai puțin, dar produc mai mult decît noi?" O întrebare frecventă, la care răspunsurile sînt tot atîtea clișee: industrializare, disciplină, ordine, tradiția respectului muncii...

Oficial, germanii lucrează 1400 de ore pe an, față de 1700 in țările din sud (Portugalia, Spania, Italia) și 2000 în Grecia. Șomajul în Germania e doar de 5%.

S-a spus că fraudarea fiscului îi dă neamțului o plăcere mai mare decât cea sexuală. Ajunge să vezi în orice oraș numărul uriaș de firme de consilieri fiscali, de acei Steuerberater, mai numeroși decât cabinetele medicale, cele de bronzaj și sex-shopuri la un loc.

Multă lume, mai ales în sectoarele manuale, precum în construcții, sau în abatoare, muncește enorm, pe salarii extrem de mici. Germania a rămas foarte competitivă și pentru că patronii pot plăti salarii foarte coborâte; reformele pentru a face piața mai flexibilă au fost de altfel inițiate de social-democratul Gerhard Schroeder, echivalentul german al britanicului Tony Blair în chestiunile sociale.

In Germania există un număr uriaș de mini-job-uri plătite 500 euro pe lună. In Germania, spre deosebire de țările vecine, un lucrător poate fi plătit și 3 euro pe ora, dacă el acceptă. La salarii care nu depășesc 450 de euro, patronul nu plătește nici taxe, nici securitate socială.

Franța și Belgia au depus de altfel plângeri împotriva Germaniei in fața Comisiei Europene pentru dumping social în abatoarele si in sectorul industrial al cărnii.

Asta face că foarte multe fabrici si întreprinderi din sectorul cărnii din Franța si Belgia își mută de la o vreme activitățile principale in Germania. În Belgia, decuparea unui porc la abator costă aproape 5 euro. In Germania se poate coborî pînă la 1 euro!...

În Franța și Belgia, costul muncii este extrem de ridicat in comparație cu Germania. Acolo, muncitorii est-europeni pot lucra 60 de ore pe săptămână fiind plătiți deseori doar 3-4 euro pe oră, fără asigurari si fără drept la pensie.

La fel, in sectorul construcției de automobile din Germania, rentabilitatea e asigurata în unele uzine de numărul mare de muncitori estici plătiți mult mai puțin decât germanii.

Teoretic, Germania este in regulă cu legislația europeană, care permite însă multe abuzuri concrete, locale, pe teren. O asemenea zona cenușie din punct de vedere legal e faptul ca astfel de practici sint permise cu titlu temporar, insa in Germania ele tind sa devină definitive, in special prin crearea in lanț a unor societăți fictive, care preiau la nesfârșit aceiași muncitori precari.

In Germania, de asemenea, spre deosebire pînă și de o țară ultraliberala precum Marea Britanie, nu a existat până recent un salariu minim legal. In Belgia, însă, conventiile dintre sindicate si patronat sint mai rigide decât in Germania. Salariul minim pentru un tânăr de 22 de ani, de pildă, este in Belgia de 1500 de euro. In Germania, același tânăr ar putea lucra, in aceleași condiții, pentru mai puțin, iar daca e vorba de muncitori din est, atunci pragul de jos poate coborî pînă la limitele dumpingului.

Un fost ministru belgian al economiei Johan Vande Lanotte a calificat chiar condițiile de munca din anumite sectoare în Germania drept „inumane". Presa belgiană le-a comparat cu cele din China.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Previous Next

XS
SM
MD
LG