Linkuri accesibilitate

Când în Kabul (nu demult) se bea vin la terasă


La un restaurant la Kabul în 2014
La un restaurant la Kabul în 2014

Afganistanul a redevenit unul din cele mai primejdioase locuri de pe planetă, în ciuda celor mai bine de 15 ani de prezență militară occidentală.

Afganistanul a redevenit unul din cele mai primejdioase locuri de pe planetă, în ciuda celor mai bine de 15 ani de prezență militară occidentală și a sumelor astronomice pompate în această țară care rămâne printre cele mai sărace din lume.

Unul din lucrurile greu de imaginat astăzi despre Afganistan este că in ultimul deceniu a conținut oaze de libertate de neinchipuit in cele doua țări intre care e prins: Iranul si Pakistanul.

Șocul fugii talibanilor, in toamna lui 2001, și masiva invazie occidentală, au adus, cel puțin in Kabul și în câteva alte mari orașe, o tectonică schimbare în moravuri.

De-a lungul sfertului de secol de războaie civile, urmate de regimul talibanilor, afganii fuseseră rupti de lumea exterioara si iata ca dupa 2002 au descoperit Internetul. Spre deosebire de toate țările din regiune, guvernul afgan nu a exercitat niciodată vreun control asupra Internetului, neposedand nici tehnologia necesară si nici formuland vreo intenție in acest sens.

Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles)
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:57 0:00
Link direct



Acolo unde Iranul interzice Facebook si Twitter (ca si China si Coreea de Nord), un număr uriaș de afgani sint conectați pe Facebook, fiecare localitate e ințesată de buticuri si cafenele internet, semnalul fiind difuzat prin sateliți controlați de mari companii internaționale de comunicații.

La fel, afganii capteaza fara restrictii oricate canale internationale de TV prin satelit doresc, inclusiv occidentale, de divertisment, știri in continuu, sau chiar pornografice.

Pana si televiziunea privată locală afgană este relativ liberă (deși o libertate precară), intr-un mod de neimaginat in Iran.

La fel de flagrant e regimul consumului de alcool. De-a lungul întregului deceniu 2000 si pînă recent, când a reinceput o tendință de reislamizare a moravurilor, Kabulul prezenta un aspect foarte straniu: nenumărate erau restaurantele, barurile si magazinele care serveau si vindeau alcool străinilor. Ca intr-un soi de nouă Casablanca, la un moment dat, varietatea era extrema: existau trei restaurante croate, mult mai multe frantuzesti si italiene, ba chiar si un macedonean, un bar irlandez, o berărie nemțească, iar restaurantele chinezesti erau atât de multe încât nu le-am numărat niciodată.

... iar unul din ultimii doi evrei din Afganistan, Zabulon Simantov, putea să-și vândă în liniște alcoolul fabricat la el acasă (cf. link mai jos).

Toate aceste restaurante și baruri țineau pivnițe cu orice alcool imaginabil, singura regulă căreia îi erau supuse fiind sa afișeze la intrare un carton cu „Nu servim alcool musulmanilor". Era un deliciu sa vezi câte un grup de afgani (paștuni) de religie Sikh, cu turbane enorme si bărbi în vânt, intrând in restaurant si comandând calm o sticlă de whisky: ei nu erau musulmani.

Pentru călătorul venit din Pakistan (ca sa nu mai vorbim de Iran) șocul era total să descopere ca in Kabul poate sta in grădina unui restaurant bând vin franțuzesc pe sub copaci si păsărele.

In schimb, următoarea anecdotă e revelatoare pentru situația din Pakistan, țară altminteri mult mai occidentalizată: in Pakistan, străinii pot teoretic cumpăra alcool, din puncte precise, controlate de stat, cu condiția grotescă să prezinte o hârtie eliberată de ambasade care sa ateste că persoana are nevoie de alcool ca de un fel de medicament. Un atestat de alcoolic așadar.

Situația s-a mai schimbat, dar pe atunci ambasadele străine din Pakistan aveau gata pregătite teancuri de asemenea atestate pentru conaționalii lor care treceau prin Islamabad. Imi amintesc si acum dezamăgirea, când am mers triumfător cu hârtie de la ambasadă în bunkerul de la subsolul unui hotel in care se putea cumpara alcool si cum functionarul dușmănos mi-a întins o lădiță cu cutii de bere fără alcool!...

La protestele mele indignate, mi-a arătat încruntat că pe cutii scria mare BEER.

Afrontul a meritat spălat, ceva mai târziu, cu o sticla de vin la o terasă în Kabul.

---

Pentru cei care vor să cunoască și mai bine atmosfera de atunci, iată și un link către filmul meu

Cabală la Kabul

"Iată, în fine, un film în care afganii ne fac să murim de râs", a scris Charlie Hebdo despre Cabală la Kabul,filmul săptămânii pe CINEPUB. Un documentar despre Afganistanul de azi văzut prin dușmănia dintre ultimii doi evrei din Kabul, Cabală la Kabul a obținut, printre altele, premiul Nanook al Festivalului de Film Etnografic din Paris (2007) și marele premiu la Festivalul de Film Astra din Sibiu (2008).

https://www.youtube.com/watch?v=qVSFUO8-jx0

Link direct către film mai sus

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Previous Next

XS
SM
MD
LG