Linkuri accesibilitate

Volumul „Complicii. Un adevăr mai rău decât orice minciună” este o lectură  pasionantă și întregește admirabil o operă care face bilanțul unui secol de comunism.

După ce, în toamna anului 2015, publicase primele două volume, Călăii și Victimele, Thierry Wolton încheie monumentala sa Istorie mondială a comunismului cu volumul Complicii. Un adevăr mai rău decât orice minciună (ed. Grasset, 1171 pagini). De la bun început, adică de la cucerirea puterii de către bolșevici, arată autorul, comunismul a beneficiat de complicități și de compromisuri vinovate. Wolton reface, cu puterea de sinteză pe care i-o cunoaștem, etapele succesive ale expansiunii comunismului. Extraordinar este că natura criminală a sistemului a fost dezvăluită, din capul locului, de către spirite lucide ca Bertrand Russel, Leonid Andreiev, Albert Londres, Joseph Conrad sau Louise Weiss. Degeaba.


Puterea sovietică a reușit ulterior, printr-o amplă, tenace operație de propagandă, să impună mitul țării în care se construiește viitorului luminos al omenirii. Lista e lungă, cu intelectualii, ziariștii și scriitorii francezi, britanici, americani etc. care au devenit, unii din naivitate, alții – mai grav – prin ticăloasă orbire voluntară, agenți de influență ai Moscovei. Exemplele pe care le dă Wolton - și care sunt, în majoritate, cunoscute - țin nu o dată de o zonă a penibilului absolut.

Autorul merge însă mai departe și încearcă să discearnă mecanismele care au comandat aceste derive și aceste complezențe jalnice. Kremlinul a speculat și a potențat sentimentele anticapitaliste și antiamericane ale unor intelectuali occidentali; a anexat antifascismul așa cum mai târziu va manipula campaniile desfășurate sub semnul „luptei pentru pace”. Propaganda sovietică a fost atât de eficientă încât a reușit multă vreme să escamoteze pactul germano-sovietic din 1939 pe care, astăzi, regimul lui Putin se străduie să-l reabiliteze.

Când, îndeosebi după șocul pe care l-a produs Soljenițîn, mitul sovietic începe să pălească, apar alte mituri, mitul maoist, mitul castrist, mai aproape de noi mitul Chávez în Venezuela etc. Rezervele de credulitate ale intelighenției occidentale par infinite. Un alt aspect i se pare însă lui Thierry Wolton scandalos în absurditatea lui. În repetate rânduri, capitalismul a salvat economia comunistă de la moarte. A făcut-o uneori din interese materiale, alteori din calcule politice, crezând că susținând economic URSS sau China se păstrează un echilibru al forțelor pe plan mondial. Ai zice că ar fi vrut astfel cu orice preț să confirme profeția lui Lenin cum că – din lăcomie – capitalismul va furniza și funia cu care va fi spânzurat…

Toate regimurile comuniste s-au impus prin forță, reamintește Wolton, iar sfârșitul lor s-a produs prin autodistrugere. Partea finală a volumului are în vedere postcomunismul, cu analiza modului în care s-a trecut, uneori foarte anevoios, la democrație, cu prezentarea atitudinii occidentului în fața prăbușirii comunismului și cu radiografierea situației din cele două superputeri, Rusia și China, prima – un regim autoritar, a doua – un regim comunist dur ce încearcă să se mențină prin aplicarea principiilor economiei de piață.

Impresionant prin bogăția informației, impunând prin forța argumentelor, volumul Complicii este o lectură pasionantă și întregește admirabil o operă care face, cu obiectivitate și rigoare, bilanțul unui secol de comunism.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG