Linkuri accesibilitate

Sărbătoriile nu mai sunt demult pentru mine ce au fost, deoarece mama este plecată peste hotare de mulți ani...


Maria Filimon în studioul Radio Europa <Liberă la Chișinău
Maria Filimon în studioul Radio Europa <Liberă la Chișinău

Jurnalul săptămânal al Mariei Filimon.

Maria Filimon s-a născut la 1 octombrie 1992, in satul Lapusna, raionul Hîncești. A terminat Academia de Studii Economice, Facultatea Turism si Servicii Hoteliere. Actualmete, este prezentatoare de stiri la radio Vocea Basarabiei.

Luni

Desi pentru majoritatea oamenilor, luni este o zi grea, pentru mine e motiv de bucurie. De ce? Pentru ca merg la lucru. Poate o sa va indoiti de ce o sa spun in continuare, dar eu astept cu nerabdare sa ajung la radio, sa caut stiri, sa le redactez si sa le prezint oamenilor.

5.30 - trezirea pentru ca la ora 7 sa fiu la radio. Pina ies din casa pregatesc micul dejun si bautura miraculoasa cum imi place mie sa ii spun: apa calduta, miere si lamie.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:06:46 0:00
Link direct

In timp ce o savurez, meditez asupra cartii pe care am incheiat-o duminica seara, numita „Scrisoare catre tata’’ de Franz Kafka. Aceasta carte mi-a confirmat odata in plus faptul ca parintii de cele mai multe ori sunt responsabili de faptul ca odraselele lor cresc complexate sau, dimpotriva, cu incredere in fortele proprii. De asemenea, imi aminteste de vorbele mamei care deseori spune ca daca vrei sa fii ascultat si urmat, tu trebuie mai intii sa fii exemplul lor... Aici las citeva rinduri din carte ca sa fiu inteleasa mai bine: „Oasele nu era voie sa le rontaim sau sa le zdrobim, tu insa o faceai. Otetul nu era voie sa-l sorbim cu zgomot, tu o faceai. Lucrul cel mai important era ca paine sa fie taiata drept, ca tu o taiai cu un cutit din care picura sos nu avea nicio importanta. Toti trebuia sa aiba grija sa nu faca firmituri pe jos, dar la urma sub scaunul tau erau cele mai multe...’’

Ziua de lucru se desfasoara conform programului, stiri avem din belsug, ceea ce e o bucurie pentru mine.

La final de zi, desi m-am trezit destul de devreme, sunt plina de energie, iar aceasta se datoreaza faptului ca-mi place munca pe care o fac si acum ii dau dreptate citatului: „Cine isi va iubi meseria cu adevarat, niciodata nu va simti ca munceste”.

Marti

M-am trezit la ora 5:00 pentru a citi o carte imprumutata cu un titlul intrigant, zic eu, „Arsă de vie”, pe care trebuia sa intorc in maximum trei zile. Inca somnoroasa, incep sa citesc, primele rinduri imi alunga brusc somnul… „Sunt fata, iar o fată trebuie sa mearga repede, cu capul plecat, privind in pamint, ca si cum si-ar numara pasii. Să fii fată in Cisiordania este un blestem. Băieţii merg la şcoală, fetele nu. O fată trebuie doar să muncească şi să-şi facă rugăciunile. Dacă iese cîtuşi de puţin din cuvîntul tatălui, va fi bătută fără milă.”

Citesc in continuare si aflu ca acolo o fata este mai putin valoroasa decit un animal. De ce? Pentru ca animalele aduc bani in casa pe cind fetele… Curiozitatea mea creste si lecturez cu mai multa ardoare si citesc citeva rinduri care ma trezesc la propriu. In Cisiordania daca ai fete destule, celelalte care se nasc pot fi omorite la nastere. Asa a facut mama eroinei din carte, a sufocat la nastere patru fetite… Aceasta informatie m-a cutremurat, intrebindu-ma, totodata cum este posibil asa ceva?! Inchid cartea nu vreau sa mai stiu nimic, dar ma calmez si incep sa lecturez din nou. Suna alarma care ma anunta ca timpul pentru lectura s-a terminat.

Acum trebuie sa ma pregatesc pentru a pleca la munca. Prepar micul dejun, sunt abatuta si ingindurata, dupa cele citite. Scap sticla cu ulei pe jos, ma agit, dar imi revin. Trebuie sa ies din casa. Ajung la radio. Imi place aici, atmosfera calda ma face sa ma simt in largul meu. Adincita in stiri, uit cele lecturate azi dimineata. Ziua a trecut pe nesimtite. Ajung acasa, ma gindesc sa deschid cartea, pentru a afla ce se intimpla mai departe, dar am hotarit ca mai bine ar fi maine dimineata, pentru ca astazi as vrea sa dorm fara a-mi fi tulburat somnul…

Miercuri

Aceeasi ora, aceeasi carte… dupa mai multe pagini citite, se intimpla ceva iesit din comun. Fata se indrogosteste si ramine insarcinata inainte casatoriei, ceea ce in Cisiordania se pedepsea cu moartea, fiindca in acest mod dezonorezi familia. Cind au aflat parintii fetei, l-au chemat pe cumnatul acesteia si au stabilit ca fata trebuie omorita. Cumnatul isi luase el responsabilitatea. Intr-o zi fata insarcinata a fost stropita cu benzina si i-a fost dat foc. Ca prin minune, aceasta a fost dusa la spital de catre doua femei din sat si de acolo transportata cu tot cu copil intr-o alta lume – Europa. Plecarea a fost posibilă cu ajutorul unei femei care se ocupa de astfel de cazuri. Actualmente, acea fata are familie si este fericita chiar daca a fost condamnata sa poarte haine groase atit iarna cit si vara.

Pe tot parcursul cartii am multumit Domnului ca m-am nascut in Republica Moldova. Desi are multe neajunsuri, acesta tara ne ofera totusi, dupa parere mea, cea mai de preț comoara, Libertatea. Libertate de a merge la scoala, de a iesi la plimbare, de schimba vorbe cu alte persone indiferent de gen, de-a ne exprima opinia, si de-a trai asa cum dorim. Datorita acestei carti, am inteles ca noi oamenii nu constientizam valoarea libertatii pe care o avem, nu multumim pentru ceea ce avem, ci mai degraba ne indignam si ne axam pe ceea ce ne lipseste…

Joi

Este Joia Mare de dinainte celei mai importante sarbatoare din calendar, Pastele. Este considerata cea mai mare sarbatoare a anului, deoarece fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, isi da viata pentru ca sa ne mintuiasca pe noi, oamenii. In aceasta zi, toate gospodinele pregatesc cozonacul si pasca, merg la biserica pentru a sfinti fructele si alte bunatati. Toata lumea e in goana dupa cumparaturi, eu nu simt atmosfera de sarbatoare.

Sarbatoriile nu mai sunt demult pentru mine ce au fost cind eram mai mica, deoarece mama nu este acasă. Este plecata peste hotare de multi ani. Cind era acasa, Pastele era prevestit de o curatenie generala care improspata casa cu aer proaspat - si acum parca-l simt - cozonacii si friptura de miel erau nelipsite, dar cel mai important era imensa dragoste cu care ne trezea mama dimineata ca sa ne spalam pe fata confom traditiei cu un ou alb si unul rosu.

Acum sarbatorile insemna urari de bine transmise prin intermediul telefonului si a Internetului… Desi, multi sunt de parere ca Internetul/telefonul este un lucru nociv, pentru ca ne fura timpul intr-un mod inutil. Eu sunt recunoscatoare celor care le-au inventat, fiindca datorita lor imi mai pot alina dorul de Mama. Parerea mea este ca Internetul, telefonul sau alte inventii sunt nocive atunci cind ele te controleaza pe tine si nu invers, dar asta este o alta discutie …

Vineri

Am dormit mai mult ca de obicei. M-am trezit odihnita si fericita in virtutea faptului ca afara cerul era noros. De mult timp, starea vremei nu-mi mai afecteaza dispozitia, desi, recunosc, anterior nu-mi placea vremea ploioasa sau mohorita. Cu timpul am invatat, ca nu ploaia, soarele sau ninsoarea ne creaza noua starea de bine, ci atitudine pe care o avem fata de fenomenele care se intimpla. E vineri si sunt fericita ca am incheiat inca o saptamina cu succes. Multumesc Domnului ca am colegii minuntati, oameni dragi care ma iubesc, ca sunt sanatoasa si ca pot sa traiesc liber.

Pace in suflet si un Paște luminos!

XS
SM
MD
LG