Analistul britanic James Sherr, cercetător asociat la Chatham House, declară într-un interviu în exclusivitate pentru Europa Liberă că Republica Moldova duce o lipsă fundamentală de capacități și de instituții capabile să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă în țară și cine sunt de fapt actorii reali. „Moldova este încă un stat unde există forțe puternice în umbră, dar și forțe care acționează deschis, fiind orientate exclusiv spre Rusia. Este încă o țară unde lipsește coeziunea dintre diverse grupări și acest fapt este folosit de Rusia spre beneficiul propriu”, declară expertul britanic. Specializat pe problematica Rusiei, Sherr vorebește despre ce crede el că sînt interesele Kremlinului în Occident, despre rostul conflictelor înghețate, dar și acela al propagandei. Interviul a fost realizat de corespondenta Europei Libere Lina Grâu, în marginea Conferinței de la Riga, care a dezbătut în acest an subiecte legate de lecțiile istoriei pentru țările mici din estul Europei, perspectivele Uniunii Europene și NATO, dar și de strategia Kremlinului în raport cu Rusia și restul lumii.
Europa Liberă: Ce vrea Rusia în regiunea noastră – Republica Moldova, Ucraina?
James Sherr: „Rusia vrea ceea ce a dorit întotdeauna – recunoașterea dreptului ei de influență proeminentă în țările pe care le-ați menționat și în toată partea europeană, și nu doar în ceea ce a fost fosta Uniune Sovietică, ci și în partea care acum se numește Russkii Mir – Lumea rusă, până la hotarele istorice ale civilizației rusești, așa cum este definită civilizația în Rusia.
Și aceste ultimele cuvinte sunt foarte importante, deoarece percepția rusă despre hotarul unde această civilizație se termină nu este în mod obligatoriu aceeași cu cea care poate exista în Ucraina, Moldova și alte locuri. Și vocile care spun că statele baltice nu au de ce să-și facă griji, deoarece sunt dincolo de Russkii Mir, cred că nu au dreptate. O parte din teritorii sunt în interiorul acestei lumi datorită vorbitorilor de limbă rusă care locuiesc acolo. În Liepāja, la Narva sau în alte locuri. Și aceste hotare sunt în mod vag corelate cu hotarele istorice, în forma în care le vede Rusia, ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Și nu este suficient pentru Rusia că are această poziție superioară, ea vrea ca aceasta să-i fie efectiv recunoscută de puterile occidentale.”
Europa Liberă: Cum vă puteți explica acest succes al strategiei Rusiei de a crea această lume rusă, Russkii Mir, și de a-și extinde influența? În Republica Moldova, de exemplu, Uniunea Europeană vine cu investiții, cu programe de susținere, cu proiecte care fac viața oamenilor de rând mai bună. Iar Rusia vine doar cu propaganda despre Russkii Mir. Ce au reușit să facă ca acest mesaj să prindă?
James Sherr: „Sunt două puncte aici. Principalul este că nu, încă nu au reușit. Pe alocuri chiar au avut insuccese. Însă această bătălie continuă, cu toate mijloacele pe care le are la dispoziție, cu toate resursele statului rus. Inclusiv câteva metode, procedee și instrumente care sunt impropriu înțelese inclusiv în interiorul NATO și UE, și – într-o anumită măsură – și în Moldova, și alte părți.
Rușii au lucrat asiduu și continuu ca să penetreze structurile politice și economice care contează...
Cu toate acestea, trebuie să spun că în prezent rușii au pus pe masă mai mult decât propagandă, cu părere de rău. Ei au creat rețele în fiecare țară, toate țările de peste hotarele Federației Ruse. Este vorba despre legăturile economice, de afaceri, financiare, energetice, dar și de rețelele de spionaj, precum și rețele politice. Rușii au lucrat asiduu și continuu ca să penetreze structurile politice și economice care contează și au făcut asta uneori pe față, iar alteori pe ascuns.
Aceste eforturi sunt foarte vaste, foarte reușite și una dintre problemele majore de securitate cu care se confruntă țările din regiune este dificultatea foarte mare de a face distincția cine este cu adevărat un cetățean moldovean care pur și simplu promovează o agendă privată și cine este cetățeanul moldovean care, de fapt, lucrează pentru a promova interesele rusești, interese care sunt diferite de cele naționale ale Republicii Moldova. Este vorba despre o opacitate enormă, despre lipsa de transparență, activități din umbră și toate acestea se fac în mod intenționat.
Și nu cred că majoritatea țărilor din regiune au dezvoltat capacități și metodologii care să le facă capabile să identifice faptele respective, să le controleze, dar mai ales să le inverseze.”
Europa Liberă: Care este rolul conflictelor înghețate în această strategie a Rusiei?
James Sherr: „Este un termen pe care trebuie să-l folosim cu mare grijă. În unele teritorii conflictele sunt mai mult sau mai puțin înghețate la moment. Altele, cum este cel din Donbas, nu sunt deloc înghețat. Au loc schimburi de focuri și oamenii mor acolo în fiecare zi.
Scopul, însă, diferă de la țară la țară. Dacă îmi permiteți să fac o generalizare, voi face două. Prima este că acest tip de conflicte reprezintă o inovație rusească și ele au fost proiectate ca să câștige o influență care să fie decisivă și o putere cu potențial de blocare în țările metropolitane.
Astfel, există o întrebare deschisă încă: dacă malul drept al Republicii Moldova reușea să stabilească în mod fundamental normele UE pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale, iar apoi să adere la Uniunea Europeană, ce valoare reziduală ar mai fi avut Transnistria? Da, ar fi avut o anumită valoare, desigur. Și forțele rusești ar fi rămas în continuare acolo. Și, da, era mare eventualitatea ca forțele rusești staționate acolo sub umbrela OSCE să se transforme în baze militare rusești adevărate. Însă valoarea principală a Transnistriei ar fi dispărut, deoarece aceasta nu ar mai fi putut exercita vreo influență asupra Republicii Moldova. Acesta este scopul principal.
Nu veți găsi niciunul dintre aceste teritorii unde independența auto-proclamată, sau separarea de facto, sau chiar anexarea ar fi condus la o îmbunătățire a economiei locale, sau a condițiilor de afaceri, sau a standardelor de viață. În toate aceste zone unde există conflicte care ar putea fi înghețate economiile sunt în depresie, stagnante și în afară de influența oficială rusească directă vedem și o influență foarte puternică a businessului infracțional rusesc acolo.”
Europa Liberă: Despre propaganda rusească în Occident a început să se vorbească mai mult după Crimeea și Donbas, dar aceasta a fost luată chiar în serios abia după ce țările democratice mari, cum ar fi Germania, SUA sau Franța, s-au confruntat cu această problemă. De ce lucrurile nu au fost luate în serios de la început?
Termenul propaganda este demodat și inadecvat. Ceea cu ce ne confruntăm se numește război informațional, (...) iar scopul e de a dezorienta societatea inamică.
James Sherr: „În primul rând, iarăși și această chestiune necesită o explicație. Termenul propaganda este foarte demodat, îngust și inadecvat. Ceea cu ce ne confruntăm se numește război informațional, информационная война, care are loc la diferite nivele, utilizând diverse forme de mass-media, o varietate de instrumente. Ele sunt chiar combinate cu operațiuni militare pentru a atinge un mix de obiective strategice și tactice.
Astfel, este vorba de un concept tridimensional la fiecare nivel de activitate. S-a investit la greu în acest concept. Iar scopul, potrivit informației publicate de Ministerul Apărării al Federației Ruse, este de a dezorienta societatea inamică, statul inamic și de a forța statul respectiv să ia decizii împotriva intereselor proprii, în interesul oponenților. Asta e natura a ceea ce se întâmplă.
Acum, în ceea ce privește Ucraina. În mod evident Rusia are o narațiune despre Ucraina care este fundamental și total diferită și chiar contrară cu viziunea Ucrainei asupra ei înșiși. Narativul rusesc capitalizează faptul că în Occident nu există o cunoaștere suficientă a Ucrainei care să fie capabilă să corecteze aceste lucruri. Astfel, în primul caz, rușii contestă autenticitatea identității reale a ucrainenilor. Ei îi identifică pe ucrainenii vorbitori de limbă rusă drept persoane cu identitate statală și politică rusească. Și în baza acestui fapt caracterizează evenimentele din estul țării drept un conflict intern. Toate aceste teze sunt, în cel mai bun caz, distorsionate în comparație cu realitatea.
Am petrecut mult timp în Ucraina de est, nu am vorbit o altă limbă decât rusa. Am observat că majoritatea oamenilor se identifică în mod clar cu Ucraina, și nu cu Rusia. Și apropos, majoritatea populației în estul țării sunt etnici ucraineni deși vorbesc rusa ca primă limbă. În cercurile intelectuale există o iritare enormă că oamenii din vestul țării confundă limba rusă cu lipsa de loialitate față de statul ucrainean. Este o situație foarte diferită de ceea ce rușii vor să arate. Iar aceștia vor să arate situația așa cum le convine lor, distorsionând și exagerând faptele și asta pentru că înțelegerea lor (despre identitatea ucraineană) este distorsionată.
În conflictul din Donbas, liderii inițiali ai acestor așa-numite republici sunt cei patru slugoi care au fost instalați în calitate de conducători ai așa-numitelor „Republicii Populare Donețk” și „Republicii Populare Luhansk”. Doar unul dintre ei a fost cetățean al Ucrainei, restul au fost cetățeni ruși. Așa-numitul ministru al apărării din DNR a recunoscut chiar la bun început: „Dacă nu venea contingentul nostru din Rusia – care era constituit din membri ai GRU – atunci toate năzuințele noastre din Crimeea și până aici se prăbușeau”. El a mai spus: „Sunt îngrozit de faptul că oamenii noștri din partea locului nu ne susțin”.
Întreaga operațiune a fost finanțată și condusă de oameni din Federația Rusă, dar au fost evident și formațiuni paramilitare – așa-numitele miliții populare, ополчение, care nu sunt forțe militare rusești convenționale. Acestea reprezintă forțe hibride care consistau dintr-un amestec de luptători în bază de contract, care au semnat acorduri de participare în lupte, voluntari de diferite feluri, formațiuni paramilitare, cazaci, gardieni de securitate ai oligarhilor, foști membri ai trupelor OMON din Ucraina sau ai detașamentelor speciale de poliție din Ucraina de pe timpul președintelui Ianukovici – o varietate mare de oameni. Însă toate aceste unități, precum și unele unități cu comandanți ruși se supun lanțului de comandă al Federației Ruse și au fost asistate în Ucraina de trupe convenționale rusești. Niciunul dintre aceste unități nu ar fi supraviețuit doar datorită susținerii populației locale. În toate ciocnirile între armata ucraineană și milițiile locale, acestea din urmă au pierdut în fața forțelor ucrainene.
Aici trebuie să spun că trupele ucrainene, și ele, sunt alcătuite preponderent din vorbitori de limbă rusă, majoritatea lor fiind din estul Ucrainei. Ucrainenii din vestul țării – cei care sunt asociați cu fasciștii sau cu Bandera – sunt în minoritate. Ei sunt slab reprezentați în contingentele militare ucrainene.”
Europa Liberă: De ce s-ar amesteca Rusia în alegeri – în Occident, în SUA, în alte țări?
James Sherr: „Situațiile sunt diferite. Ceea ce trebuie să înțelegeți despre Rusia este că atunci când este vorba de activități informaționale în toate sensurile, când este vorba de activități militare, toți înțeleg că războaiele din viitor, războiul hibrid din prezent, implică abilitatea de adaptare la situații total nestandarde. De aceea toate aceste situații la care v-ați referit nu sunt la fel.
Obiectul eforturilor electorale ale Rusiei în Ucraina acum este de a destabiliza Ucraina, nu încape nicio îndoială în acest sens. Dacă va reuși sau nu, este o altă întrebare. În Moldova obiectivul este de a menține oamenii lor în pozițiile-cheie de la putere. Știți că rușii au o influență dominantă în părți importante din economia și viața politică a Republicii Moldova. Lucru pe care nu-l mai au în Ucraina. Și nici nu cred că au avut vreodată, chiar și pe timpul lui Ianukovici.
O învălmășeală permanentă în Occident, neutralizarea efectivă a Uniunii Europene, distrugerea coeziunii – acestea sunt sarcini net superioare pentru Rusia...
Acesta nu a fost perceput corect – Ianukovici nu a fost niciodată un președinte pro-rus, el a fost doar anti-democratic și prioritatea lui numărul unu a fost de a crea un sistem care ar deservi familia și apropiații. Acțiunile lui nu au fost concepute special pentru a fi în serviciul Rusiei. Deci, rușii nu s-au bucurat niciodată în Ucraina de influența pe care o au în Moldova.
În Occident lucrurile stau diferit. Nu doar în Statele Unite, dar și în Franța, Germania, oriunde. Rușii și-au făcut calculele și cred că Kremlinul a ajuns la concluzia că o învălmășeală permanentă în Occident, cu interferențe permanente și o eventuală dizolvare a Occidentului, neutralizarea efectivă a Uniunii Europene, distrugerea coeziunii, dezmembrarea de-facto a UE – acestea sunt sarcini net superioare pentru Rusia în termen de câștig și oferă Rusiei mai mult decât orice acord cu Macron sau Merkel. De asemenea, ei au calculat că acest efort merită chiar cu prețul sancțiunilor, re-înarmării NATO și multe alte lucruri.
Și aceasta este prioritatea principală a Rusiei: subminarea, destabilizarea, incapacitarea Occidentului, distrugerea coeziunii lui. Este o activitate permanentă.
Totuși, mai este ceva ce se întâmplă. Rușii au ajuns la concluzia că Occidentul înțelege că orice ar crede oamenii în țările dezvoltate, lumea nu poate exista fără Rusia. Europa nu poate trăi fără Rusia. Și Europa trebuie să facă o alegere – fie că acceptă Rusia în calitate de prieten și partener, ceea ce înseamnă să-i permită să facă ce vrea, fie tratează Rusia ca oponent, adică continuă să-i creeze probleme după probleme. Aceasta ar fi alegerea pe care trebuie să o facă Occidentul, în viziunea Rusiei.
Însă rușii trebuie să înțeleagă – izolarea noastră nu va reuși, ei niciodată nu ne vor convinge să ne schimbăm obiectivele, deoarece acestea sunt corecte și adecvate intereselor naționale și sunt legitime în totalitate. Îi place Rusiei sau nu, dar ea va trebui să accepte că noi suntem actori importanți și că va trebui să conlucreze cu noi. Asta înseamnă că va trebui să conlucreze cu noi în baza regulilor noastre, nu ale ei.”
Europa Liberă: Cum vedeți viitorul regiunii - Republica Moldova și Ucraina, în special. Ne amintim că Republica Moldova a fost acum câțiva ani povestea de succes a Uniunii Europene…
James Sherr: „Eu nu cred că a fost cu adevărat o poveste de succes, a fost mai degrabă o invenție a mass-mediei. Republica Moldova duce o lipsă fundamentală de capacități. Moldova duce lipsă de instituții capabile să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă în țară și cine sunt de fapt actorii reali. Moldova este încă un stat unde există forțe puternice în umbră, dar și forțe care acționează deschis, fiind orientate exclusiv spre Rusia. Este încă o țară unde lipsește coeziunea dintre diverse grupări. Și toate aceste lucruri sunt folosite de Rusia în beneficiul propriu.
UE are o abordare diferită și politici diferite. Da, în principiu UE ar putea găsi o posibilitate de a adopta Republica Moldova și de a ghida țara spre transformări. Acest lucru ar consolida instituțiile, care, la rândul lor, ar pregăti scena pentru o integrare eficientă în Uniunea Europeană, creând stimulente, dar și bariere în fața abuzurilor. Dar acest scenariu ar solicita politici mai riscante, mai serioase, mai determinate și pe termen mai lung decât oricine în UE ar fi gata să-și asume. Din păcate.
Deci, până când aceste lucruri se schimbă, Republica Moldova va continua să rămână într-o poziție extrem de vulnerabilă.
Georgia, prin comparație, are o societate civilă puternică, ceea ce este foarte pozitiv. Și în Georgia există la fel interese mari care susțin Rusia, printr-o varietate de mijloace, însă există totuși și interese puternice de partea opusă. Din acest motiv, chiar dacă Georgia rămâne în afara NATO sau UE, șansele ei insuflă un optimism relativ, ba chiar sunt destul de optimist în privința abilității Georgiei de a-și păstra independența și integritatea esențială. Asta, chiar dacă pentru o anumită perioadă de acum încolo Abhazia și Osetia de Sud sunt pierdute.
Sunteți de acord că Putin este tata și mama naționalismului ucrainean?...
Și în Ucraina au loc transformări treptate, care s-au accelerat odată cu războiul, la fel ca și o consolidare puternică a societății. Dacă mi s-ar permită să pun o întrebare în timpul examenului pentru studenți, ea ar suna astfel: „Sunteți de acord că Putin este tata și mama naționalismului ucrainean?” Pentru că războiul a consolidat identitatea ucraineană, care deși a existat și înainte, acum devine din ce în ce mai puternică. În prezent chiar și partidele pro-Rusia din Ucraina sunt nevoite să pretindă că de fapt nu sunt partide pro-Rusia.”
Europa Liberă: Asta, în timp ce în Moldova cel mai popular politician este Vladimir Putin…
James Sherr: „Exact. Deci, lucrurile sunt foarte diferite. Ucraina este teatrul central de luptă al războiului pornit de Rusia împotriva întregii lumi de după războiul rece și împotriva sistemului creat în Europa după semnarea acordurilor de la Helsinki.
Pentru Rusia, Ucraina este o zonă de interese vitale inclusiv și datorită faptului că și pentru ruși, la fel ca și pentru ucraineni, Ucraina este o chestiune de identitate. Aduceți-vă aminte de renumita observație a lui Zbigniew Brzezinski: „Cu Ucraina, Rusia rămâne un imperiu, fără Ucraina nu va reuși să rămână un imperiu.” Nu sunt de acord cu această afirmație. Eu cred că, din perspectiva Rusiei, problema este că fără Ucraina Rusia poate rămâne un imperiu, însă nu va mai fi Rusia.
În Federația Rusă există un sentiment puternic – probabil nu chiar atât de puternic cum a fost acum 10 ani, dar cu certitudine foarte puternic – la Kremlin și în inima lui Putin, precum că Ucraina este o parte a Rusiei, precum că ucrainenii și rușii sunt același popor, iar pierderea Ucrainei va fi o lovitură enormă pentru coeziunea și integritatea Federației Ruse.
Din acest motiv, mă tem că, chiar dacă Ucraina va face totul corect, chiar dacă Occidentul își va intensifica susținerea, ucrainenii vor fi nevoiți totuși să suporte consecințe timp de încă o generație. Asta, chiar dacă va rezista stării de război hibrid cu Rusia. Și asta, deoarece mizele sunt foarte mari de ambele părți.”
Europa Liberă: Exercițiile militare Vostok-2018, Zapad-2017, Caucaz-2016 – se pregătește Rusia de un mare război?
James Sherr: „Rusia are nevoie să desfășoare exerciții militare pentru evalua gradul de pregătire și a menține în formă forțele armate, pentru a atinge scopurile puse în cadrul operațiunilor militare, fie că acestea se numesc războaie sau altfel.
În prezent cele mai bune ocazii de a exersa sunt conflictele de genul celui din Siria. Este o activitate absolut necesară și nu trebuie să se creadă că de fiecare dată când are loc un exercițiu cu implicarea militarilor acest lucru se face în legătură cu intenția de a ataca țara X, Y sau Z.
Una dintre problemele care apare este că Federația Rusă – iar până la ea URSS, iar înainte de asta Rusia țaristă – folosește exercițiile în calitate de instrument de de-motivare, pentru a deghiza pregătirile de război. Acesta și este unul din motivele pentru care lumea a fost îngrijorată de exercițiile Zapad în special. Rușii mai folosesc exercițiile pentru a slăbi oponenții – reali și potențiali – de aceea exercițiile Zapad au creat, pentru un timp, interferențe serioase pentru canalele de telecomunicații din țările din regiunea baltică. A fost efectuat un anumit număr de teste, inclusiv teste de capacitate care au ținut de securitatea cibernetică, de securitatea în comunicații și altele din același domeniu. Acestea sunt lucruri foarte importante care trebuie știute înainte de începutul conflictului. De asemenea, este foarte important pentru noi să vedem astfel de lucruri pentru a evalua vulnerabilitățile noastre și a îmbunătăți capacitatea de apărare.
În cazul exercițiilor Vostok-2018 vedem o altă dimensiune și un element nou. Este pentru prima dată când este organizat un exercițiu de asemenea proporții în regiunea Estului Îndepărtat al Rusiei. Una dintre dimensiunile acestui exercițiu în mod evident este rolul pe care îl joacă la un nivel foarte delicat însă fundamental de important în relațiile dintre Rusia și China. Nu cred că ceea ce spun acum este o exagerare sau are un sens deplasat, dar mi se pare că unul dintre componentele exercițiului respectiv este de a arăta chinezilor cât de eficientă este Rusia în cazul unor operațiuni de mobilizare, transportare și re-poziționare a trupelor în teatre de război îndepărtate, în perioade de timp extrem de scurte. Este un mesaj bun, o cale reușită de a spune tuturor în China ce pot păți dacă se vor gândi la operațiuni militare în Estul Îndepărtat – vorba aia: „Nici să vă treacă prin gând, noi vom fi acolo în 20 de minute!”
Numărul de trupe implicate în exerciții de astfel de proporții în alte regiuni este o altă chestiune. Dar, dacă mă întrebați dacă Vostok-2018 ar fi o pregătire pentru un război împotriva unei alte țări, vă răspund – nu văd niciun indiciu ce ar susține afirmația dată. Ar fi prea deplasat.”
