Linkuri accesibilitate

Ion Tăbârță: „R. Moldova riscă să se transforme într-un Belarus, dar într-o versiune mai proastă”


Clădirea parlamentului de la Chișinău

Interviu cu analistul asociat IDIS „Viitorul” despre ultimele evenimente și mișcări tactice în chestiunea trasnistreană.

Interviu cu Ion Tăbârță
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:15:34 0:00
Link direct

Europa Liberă: Franco Frattini a fost săptămâna aceasta la Tiraspol, unde a înmânat primele plăcuțe de înmatriculare pentru primii trei beneficiari din regiunea transnistreană. Experții de la Chișinău, unii dintre ei, au spus de mai multe ori că este vorba, de fapt, despre o cedare a unei anumite părți de suveranitate către regiunea transnistreană și au criticat această decizie. Pe de altă parte, vedem că mediatorii și participanții în formatul „5+2” salută acest compromis la care s-a ajuns între Chișinău și Tiraspol. Dvs. Cum vedeți lucrurile?

Ion Tăbârță
Ion Tăbârță

Ion Tăbârță: „Este o decizie controversată. Așa și nu este, deocamdată, clar ce câștigă Republica Moldova. Argumentele invocate de Chișinău sunt că ei se gândesc la cetățeanul simplu și, de fapt, în așa mod cumva luăm sub un anumit control unitățile de vehicule din regiunea transnistreană. Pe de altă parte, OSCE plusează, pentru că OSCE-ul are nevoie de istorie de succes care a cam lipsit în intermedierea de către această organizație a anumitor conflicte regionale, și totodată este pentru regiunea transnistreană o ieșire pe exterior. Or, Tiraspolul în anii ’90 încă dorea să rupă de la Chișinău, să obțină de la Chișinău aceste elemente de suveranitate. De fapt, aceasta a fost esența „memorandumului Primakov” din ’97 sau a așa-numitului „stat comun”. Prin această recunoaștere a plăcuțelor neutre, Chișinăul pierde o pârghie de negocieri cu Tiraspolul.

Da, noi în „pachetul Berlin +” avem patru probleme de interes pentru cetățenii moldoveni din stânga Nistrului sau pentru cei care sunt sub controlul autorităților neconstituționale de acolo, iar patru se referă la interesele Chișinăului, însă marea problemă este că această recunoaștere în niciun mod nu contribuie la soluționarea politică a conflictului sau la determinarea statutului. Noi vorbim despre cetățeni de rând, noi vorbim despre întoarcerea anumitor elemente sub controlul suveran al Chișinăului referitor la teritoriul din stânga Nistrului, însă, dacă ne uităm, liderii de acolo insistă că în așa mod ei își întăresc statalitatea și sunt anumiți pași mărunți, care vor contribui la recunoașterea internațională a așa-numitei „republici moldovenești nistrene”. Aici este marea problemă a Chișinăului că da, poate pentru anumiți cetățeni acest lucru este un factor bun, pentru că sunt locuitori de acolo – indiferent de atitudinea lor, de viziunile politice –, sunt cetățeni ai Republicii Moldova, dar, pe de altă parte, noi nu soluționăm conflictul politic, pentru că acei cetățeni din regiunea transnistreană care au vrut să circule puteau liber să-și înregistreze vehiculele lor la Chișinău.

În plus, această înregistrare a vehiculelor nu este una obligatorie, este la dorință, doar acei care vor dori să circule, restul vor merge mai departe cu acele numere transnistrene, care au existat până acum.”

Europa Liberă: De altfel, și Vadim Krasnoselski spunea în cadrul întâlnirii recente cu Igor Dodon că Tiraspolul nu este gata să abordeze problemele politice, a recunoscut-o chiar el. Voiam să vă întreb și de aceste întâlniri care au loc acum pe dimensiunea transnistreană: Igor Dodon s-a întâlnit cu Vadim Krasnoselski; în aceeași zi, Vadim Krasnoselski a plecat la Moscova pentru a se întâlni cu Dmitri Kozak; Dmitri Kozak urmează să se întâlnească cu Igor Dodon și chiar să vină în Republica Moldova în viitorul apropiat. Tema centrală pe care o văd apărând în cadrul acestor discuții sunt pacificatorii ruși din stânga Nistrului și statutul acestor pacificatori. Din ceea ce cunoașteți Dvs., credeți că se pregătește ceva la acest capitol? Ce se întâmplă?

La sigur că au loc niște mișcări subterane...

Ion Tăbârță: „La sigur că au loc niște mișcări subterane, se pregătește ceva. În mod special, Federația Rusă se gândește la anumite scenarii pentru a întări pozițiile separatismului transnistrean, care este un punct de control geopolitic, un fel de ananpost geopolitic al Federației Ruse aici, în regiune, pentru că Federația Rusă, după intervenția din Ucraina din 2014 cumva a luat sub un anumit control litoralul nordic al Mării Negre. Avem acele republici pro-ruse, alimentate de Federația Rusă în separatismul său din Donbas, avem anexarea Crimeii și avem aici al treilea element din acest triunghi geopolitic al politicii Federației Ruse.

În nordul Mării Negre avem anume regiunea transnistreană, care cumva este slăbită, care într-o anumită măsură este izolată. De aceea, Federația Rusă va face tot posibilul ca să întărească pozițiile regiunii transnistrene, iar prin intermediul acesteia să-și întărească pozițiile sale geopolitice aici, în sud-estul Europei. Desigur sunt mai multe scenarii, iar scenariul federalizării în sensul „memorandumului Kozak” este unul dintre ele. Ar mai fi un scenariu al provocării unei mișcări separatiste în regiunea Odesa, însă cred că acest scenariu cumva vine pe un loc mai jos decât o eventuală federalizare a Republicii Moldova.

Vă refereați la întâlnirea dintre Krasnoselski și Dodon. Trebuie să pornim de la faptul că aceste persoane nu sunt decidenții principali atât la Chișinău, cât și la Tiraspol. La Chișinău decidentul principal este partidul de guvernământ și conducătorul său, dl Vladimir Plahotniuc, iar în regiunea transnistreană decidentul principal este Vladimir Gușan. Negocierile reale și acele înțelegeri pe care le-am avut la sfârșitul anului trecut – începutul anului acesta mai degrabă sunt rezultatul negocierile purtate anume între decidenții principali. Acum nu mai știm cât se negociază între ei, pentru că s-a vehiculat prin spațiul informațional că dl Gușan ar fi avut anumite probleme de sănătate și nu are acum timp suficient pentru a se ocupa de problemele politice, însă acest lucru desigur este unul temporar. Însă vedem că în acest an a apărut un alt actor, chiar simbolic aici, al treilea actor care va decide, și anume este Dmitri Kozak, actorul rus.

Partidul Democrat și la liderul său ar fi gata pentru anumite înțelegeri cu Federația Rusă...

Cred că în acest triunghi vor fi luate anumite decizii referitoare la anumite scenarii de evoluție a situației în regiune. Totodată, anumite evenimente interne din Republica Moldova ar fi un anumit semnal pentru Moscova că anumiți decidenți de aici, care până acum cumva nu aveau ușă deschisă la Moscova, desigur aici ne referim la Partidul Democrat și la liderul său, ar fi gata pentru anumite negocieri, pentru anumite înțelegeri cu Federația Rusă. Să vedem cum va reacționa Moscova la aceste semnale venite de la Chișinău.”

Europa Liberă: Dle Tăbârță, pentru un scenariu de federalizare Moscova are nevoie de o majoritate parlamentară la Chișinău care să voteze. Care este miza aceasta electorală pentru Rusia în Republica Moldova – este o majoritate pentru Igor Dodon sau este o coaliție pro-Kremlin cumva, în care să fie inclus și Partidul Democrat? Cum vedeți Dvs. lucrurile?

Ion Tăbârță: „În scenariul ideal, desigur, ei și-ar dori ca Igor Dodon să aibă această majoritate pentru ca ulterior să nu mai negocieze cu nimeni. Trebuie să înțelegem că aceste alegeri sunt definitorii și pentru Igor Dodon și proiectul său politic. Partidul Socialiștilor este un proiect de inspirație și de esență pro-rusă din exterior. Acum scopul lui Igor Dodon este să folosească instituția președinției în calitate de trambulină pentru ca socialiștii să acumuleze un scor electoral cât mai bun.

Desigur că Federația Rusă este la curent cu toate înțelegerile din culise dintre Partidul Socialiștilor și partidul de guvernământ sau cum se vehiculează la noi în spațiul public, așa-numitul „binom”, însă deocamdată nu întreprinde nimic, pentru că acest lucru îi convine, pentru că relația dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, partenerii vestici ai Republicii Moldova, s-a deteriorat. Și nu putem să vorbim despre anumite progrese de mișcare spre Vest a Republicii Moldova, însă aceasta este o situație de moment care-i convine Federației Ruse. Federația Rusă desigur vrea mai mult, vrea o majoritate parlamentară, care ulterior să adopte un plan de federalizare de genul „memorandumului Kozak”, prin care să se producă o anumită transnistrizare a Republicii Moldova. Iată de ce presiunea pe socialiști și pe Igor Dodon, în mod special, acum va fi foarte mare, pentru că, dacă el nu va reuși să acumuleze majoritatea, atunci vor apărea și alți actori în vizor aici, cu care Moscova va negocia, însă, dacă socialiștii vor acumula majoritatea, atunci pe ei va fi presiune, pentru ca ei cumva altfel să gestioneze relația lor cu partidul de guvernământ, cu Partidul Democrat.

Până acum, această relație mutuală, tacită, care este între ei, neanunțată, Partidul Socialiștilor evident este partenerul mai mic, or, dacă socialiștii vor acumula un scor electoral bun, vor acumula majoritatea sau chiar un scor de vreo 40-45 de mandate, alta va fi presiunea și altele vor fi așteptările de la Igor Dodon de la Moscova. Desigur că partidul de guvernământ nu dorește să accepte acest lucru, de aceea va face tot posibilul ca Partidul Socialiștilor să nu acumuleze un scor foarte mare. În plus mai apar și alți actori aici, care se plasează pe segmentul electoral al socialiștilor. Ne referim la Partidul „Șor”, care cumva își dorește, și probabil de aceasta a și fost creat acest proiect politic, ca să suplinească acel gol electoral după căderea Partidului Nostru al lui Renato Usatîi.”

Europa Liberă: Ne amintim că anul trecut, atunci când a fost deschis podul de la Gura Bâcului, ne amintim că cel care a venit din partea Chișinăului a fost premierul Filip. Deci, guvernul era în prim-plan; acum guvernul pare să fie trecut pe planul doi, în prim-plan vine Igor Dodon, iar Vadim Krasnoselski iată nu mai menționează faptul că Igor Dodon nu decide nimic în Republica Moldova, chiar dacă nu s-a schimbat nimic în atribuțiile prezidențiale. Dvs. cum vă explicați această schimbare, această rocadă, să zicem așa, de influență?

Întâlnirea Dodon-Krasnoselski - mișcare tactică cu iz electoral...

Ion Tăbârță: „Probabil sunt anumite calcule sau rezultatul unor înțelegeri. Evident că acolo sunt anumite negocieri în culise, să le zic, sau discuții, dacă nu negocieri în culise. Această decizie este una tactică a guvernului, pentru că dacă guvernul și partidul de guvernământ ar dori în continuare să fie ei în prim-plan, atunci nu-i permiteau aceasta lui Igor Dodon. Însă Igor Dodon acum este cel care doar discută, trebuie să fim siguri că în momentele esențiale, în momentele-cheie va ieși anume guvernul la rampă, de aceea aceste acțiuni ale lui Igor Dodon pe moment mai degrabă sunt de fațadă, chiar putem spune că undeva cu tentă electorală, ca să-i aducă anumite plusuri președintelui Dodon, a cărui imagine a cam suferit în ultimul timp. Pentru o bună parte din populație el nu mai este credibil, a devenit evident că una a promis în campania prezidențială din 2016 și foarte puțin a făcut din cele promise. De aceea, eu mai degrabă la momentul actual cred că aș cataloga-o ca o mișcare tactică cu iz electoral.”

Europa Liberă: Dle Tăbârță, toată lumea pare să își dorească un rezultat de rezonanță în problematica transnistreană – mă refer la marii actori internaționali –, iar pericolele care apar pe parcurs par să fie semnalate doar de un grup din societatea civilă de la Chișinău. Este vreo forță, vreo posibilitate de a opri acest, deocamdată, ipotetic scenariu de federalizare a Republicii Moldova, dar despre care se vorbește din ce în ce mai mult?

Ion Tăbârță: „Da, și probabil nu se vorbește în zadar. Pe lângă societatea civilă, mai există și partidele de opoziție pro-europeană, de opoziție extraparlamentară, care pe moment au o voce destul de redusă, neimportantă, pentru că ele nu au o tribună parlamentară și mai degrabă ele sunt catalogate ca elemente ale societății civile. Problema există și problema este una reală, pentru că nu este clar cât de mult pentru actualii decidenți politici din Republica Moldova sau pentru actuala putere interesele naționale sunt interese primare. Mai degrabă se creează impresia că avem anumite interese de grup, de clan, cu aspect economic, care primează, și atunci interesele geopolitice, de interes național cumva sunt trecute pe plan secundar. De aceea noi avem nevoie de o resetare a puterii politice în Republica Moldova, care să readucă instituțiile statului într-o albie a funcționalității lor normale sau a funcționalității instituționale, iar atunci vom putea vorbi despre anumite negocieri reale, despre o agendă transparentă, despre susținerea din partea partenerilor occidentali, pentru că și pe moment Republica Moldova ar avea anumite pârghii de a influența cumva Tiraspolul, pârghia DCFTA-ului.

DCFTA-ul este o gură de oxigen foarte importantă pentru economia regiunii transnistrene, însă deocamdată nu știm ce câștigă și nu știm aplicabilitatea lui, a acestui DCFTA, noi n-avem un instrument de măsurare. Sau problema cu gazul. Noi cumpărăm energie electrică din regiunea transnistreană produsă pe gazul pe care îl livrează Federația Rusă și-l pune în balanța comercială a Republicii Moldova. Aici trebuie discutat, aici Chișinăul trebuie să schimbe foarte mult din abordarea sa de până acum, mai ales că deja există alternative energetice viabile, cum ar fi România. De aceea o resetare a puterii politice cu schimbări instituționale cred că ar fi necesară pentru a stopa acest scenariu de federalizare a Republicii Moldova care se prefigurează din ce în ce mai clar.”

Europa Liberă: Dvs. vedeți premise reale pentru această resetare, o viziune destul de optimistă la care v-ați referit acum? Realitățile din Republica Moldova permit un asemenea optimism?

Ion Tăbârță: „Foarte mult va depinde de alegerile viitoare, parlamentare. Aceste alegeri sunt vitale nu numai pentru problematica transnistreană, dar însuși pentru întreg viitorul Republicii Moldova. Republica Moldova, din păcate, în ultimul an cumva a alunecat într-o direcție nu cea mai fericită. Deja mulți întreabă: mai există în Republica Moldova democrație sau nu, nu există? Unde-i acel hotar dintre o democrație și un regim autoritar? Dacă nu vorbim încă de regim autoritar în sensul adevărat, atunci anumite elemente ale lui deja sunt. De modul cum vor decurge aceste alegeri, dacă ele într-adevăr vor fi libere, nu vor fi influențate, nu vor fi fraudate și toate partidele, inclusiv cele din opoziție, extraparlamentare vor avea condiții și șanse egale, atunci putem să vorbim despre o anumită recâștigare de credibilitate de către statul Republica Moldova. Dacă aceste alegeri nu vor fi libere, neinfluențate și corecte, atunci scade șansa Republicii Moldova de a fi primită în lumea bună a Europei, mai degrabă Republica Moldova se va transforma într-un fel de Belarus, dar într-o versiune mai proastă. Actualele premise pe care le avem mai degrabă ne fac să fim pesimiști decât optimiști.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG