La aproape patru ani de la faimosul „furt al miliardului”, autorităţile spun că au reuşit să readucă în vistieria statului vreo 20 de milioane, atât cât să reprezinte puţin peste 2% din furt. Este ceea ce s-a aflat în timpul audierilor parlamentare de săptămână trecută în această chestiune. Cum se explică eşecul? Ce alte noutăţi au adus aceste audieri? Şi ce trebuie să ştim, în general, despre recuperarea R. Moldova după durerosul furt din băncile moldovene? Discutăm astăzi cu jurnalistul Ion Preaşcă de la publicaţia cu profil economic mold-street.com.
Europa Liberă: Am aflat, dle Preașcă, vineri, cu ocazia audierilor din Parlament a directorului CNA şi a guvernatorului BNM, că din acel miliard dispărut patru ani în urmă din băncile moldovene, efectiv recuperate pot fi considerate doar 420 de milioane lei sau puţin peste 20 de milioane de euro, 2%, aș zice. Cum vi se pare această cifră?
Ion Preaşcă: „Desigur, foarte mică. Noi, adică și eu și, probabil, toată populația a așteptat rezultate mai spectaculoase, cu atât mai mult că au fost făcute multe promisiuni anul trecut, acum doi ani că, uite-uite, vor fi efectuate măsuri și vor fi recuperați banii, dar promisiunile în asemenea cazuri sînt greu de îndeplinit, fiindcă procedura, după cum recunosc deja și autoritățile, este mult prea dificilă pentru a recupera acești bani și cei care au cote și le lasă la vedere, adică activele și toate acestea ca ele să fie ușor recuperate. Ele au fost foarte bine ascunse și acum cred că va fi un efort mare pentru a aduce bani, a recupera măcar o parte din acești bani.”
Europa Liberă: Cum priviţi faptul că, aşa cum din nou am aflat vineri, bunuri sau active aflate sub sechestru, arestate de autorități nu prea există?
Ion Preaşcă: „De unde să fie, dacă cea mai mare parte din active, din bani au fost scoase peste hotare și acolo sunt investite, aici, în țară, sunt active care, să zicem, erau gajuri evaluate la sute de milioane de lei, dar ele valorează de 10-20 de ori mai puțin? Adică niște țevi sau niște grajduri, niște ruine, care au fost depuse ca gaj la Banca de Economii și erau evaluate la cifre exorbitante și acum se constată că ele nu pot fi vândute nici la bani mici.
Apoi vedem chiar însuși cazul cu vânzarea „Moldova Agroindbank”, deci controlul asupra celei mai mari bănci a fost cedat în baza unui contract de 22 de milioane de euro, ceea ce e de râsul găinilor, adică, practic, o bancă care costă câteva sute de milioane de lei este cedată la... Asta arată că, de fapt, aici, în țară, va fi foarte greu de recuperat și din activele care sunt evaluate la un miliard și ceva, nu știu cât se va recupera, va fi o sumă foarte mică, fiindcă una e cifra arătată în evaluări, în registrele bancare și alta e în realitate, când o scoți la vânzare.”
Europa Liberă: De ce credeţi că a evitat să se prezinte în faţa deputaţilor procurorul general totuşi? A existat o întreagă poveste, a avut procurorul motivele dumnealui, dar se vede cu ochiul liber că a evitat, iar majoritatea a tolerat această neprezentare a procurorului general.
Ion Preaşcă: „Eu cred că așa a fost ordinul, ca el să nu fie prezent, fiindcă, dacă să ascultați atent ce a declarat Bogdan Zumbreanu de la CNA, el a spus că, uite, partea asta cu investigarea mai departe este responsabilitatea Procuraturii, ei trebuie să răspundă, noi ne-am făcut segmentul nostru, acum noi nu mai purtăm răspundere. Deci s-a evitat astfel o anumită detaliere și anumite răspunsuri incomode pentru anumite persoane.”
Europa Liberă: Au pierdut din relevanță aceste audieri fără procurorul general?
Ion Preaşcă: „Desigur, desigur! Dar vreau să zic că totuși ele au adus și
Vineri s-a recunoscut oficial și rolul bancherilor în acest furt, nu doar vina justiției...
ceva nou, cel puțin, acum la momentul actual, vineri s-a recunoscut oficial că și rolul bancherilor în acest furt, adică nu doar justiția, bine, justiția își poartă vina, politicienii, dar și bancherii au jucat un rol foarte important. Și nu bancherii, să zicem, cei care din umbră, dar cei care au stat în fruntea băncilor, care s-au ales cu...”
Europa Liberă: Dar ce impresie aveți, iată, care a fost acest rol?
Ion Preaşcă: „Ei au semnat documentele, ei au luat deciziile în baza cărora se schimbau criteriile de apreciere a unor credite, a unor... creditul care era acordat pentru o investiție se ducea în offshore și acolo venea ca investiții...”
Europa Liberă: Deci au apelat la diferite forme de manipulare, dar cât de larg este acest cerc al bancherilor?
Ion Preaşcă: „Uitați-vă câte bănci au fost implicate – trei care sunt în lichidare, dar au mai fost și celelalte bănci. „Victoriabank” tot a fost implicată, a avut atunci, în noiembrie, un rol foarte important în fraudă, deci două miliarde de lei credite, bani depuși la Banca de Economii și pe urmă scoși. Deci e o sumă foarte mare.”
Europa Liberă: Ce părere aveți despre cum sunt sancționați sau au fost până acum sancționați cei din administrațiile băncilor?
Ion Preaşcă: „Dacă s-au ales doar cu niște amenzi de 100 de mii de lei, când ei aveau salarii de câteva de mii de lei pe lună, deci aceasta a fost o sancțiune pur administrativă și mulți încă au contestat sau se mai judecă în continuare, fiindcă, bine, sancțiunea aceasta e totuși o pată pentru ei, dar dosare penale puține am văzut. Este deschis doar față de Gacichevici, dar el deja în 2013 nu mai era conducător. Și gata. Nu vedem dosar penal față de Șor, care era președintele Consiliului de administrare. Dar subordonatul său Viorel Bârcă ce face sau alți șefi de bancă, care au condus efectiv, adică ei puneau semnătura pe documente, ei adoptau decizii de creditare. Și cu ce s-au ales, cu amenzi? De aceea și Cioclea, guvernatorul Băncii, a menționat că s-au luat anumite măsuri pentru a evita asemenea situații, pentru că nu e normal ca o persoană care a admis o fraudă de câteva miliarde de lei să fie sancționat cu 100 de mii de lei și el să scape fără dosar penal...”
Europa Liberă: O întrebare pe care și-o pun observatorii, societatea e legată de rolul demnitarilor de la acea vreme în admiterea furtului. A vărsat această audiere lumină asupra acestei întrebări?
Ion Preaşcă: „Unele chestii au fost spuse. De exemplu, s-a relatat despre anumite mecanisme, cum erau blocate măsuri care puteau duce la stopare sau blocarea acestei operațiuni. De exemplu, același regulament cu privire la expunerile mari, care nu era avizat de Ministerul Finanțelor. Cine era la Ministerul Finanțelor atunci?”
Europa Liberă: Putem să bănuim numele celor care au fost vizați?
Ion Preaşcă: „Da, se întrezăresc. Și chiar și cei care au vorbit, au criticat, deci unii au fost implicați. De exemplu, unul din deputați a fost membru al comisiei parlamentare care a adoptat o decizie prin care se recomanda ce se întâmplă și ce să se facă cu Banca de Economii.”
Europa Liberă: Vă referiți la Oleg Reidman?
Ion Preaşcă: „Reidman, da.”
Europa Liberă: Care, din ce am înțeles, a criticat foarte tare faptul că s-a ajuns la lichidarea băncii. Deci, dumnealui pretindea că a fost o decizie neinspirată de lichida Banca de Economii.
Ion Preaşcă: „Da, există și acum acest dubiu că putea fi păstrată, dar e greu de spus. Când tu nu ai active, ce fel de bancă e asta, dacă ea nu are active, nu poate funcționa? În 2009, când el era consilierul președintelui, doar s-a decis cu lichidarea „Investprivatbank”-ului. Și cum s-a lichidat? Lichidarea acestei bănci nu s-a terminat nici acum și rămâne cu restanțe de vreo 400 de milioane de lei.”
Europa Liberă: Revenim doar pentru o clipă la rolul demnitarilor de la acea vreme în admiterea furtului. A fost limpede pentru Dvs., este cineva cercetat, pentru că directorul de la CNA a zis că Procuratura Anticorupție se ocupă de asta și el nu poate să dea detalii? Dacă venea procurorul general era poate mai limpede? Ce putem să înțelegem din asta – sunt anchete pe rol sau nu sunt?
Ion Preaşcă: „Nu cred că avea să dea anume, fiindcă am mai avut asemenea declarații sau prezentări ale procurorului general și ele toate întotdeauna aveau...; nu erau cu nume, fiindcă în acest caz, dacă chiar și are loc ancheta, se încalcă secretul anchetei, dar rolul politicului a fost decisiv în această fraudă...”
Europa Liberă: Și nu vi se pare straniu că tocmai acest rol nu se investighează, nu se anchetează?
Ion Preaşcă: „Fiindcă noi avem ce avem, structurile de anchetă toate sunt subordonate în mare parte politicului și asta a fost și atunci, este și acum și de asta multe decizii au un caracter politic. Și dacă o judecată
Structurile de anchetă sunt toate subordonate în mare parte politicului ...
bloca un document, un act normativ al Băncii Naționale sau al altei bănci, eu nu cred că Banca Națională nu putea să iasă, să declare public că, iată, din cauza asta se blochează și există riscuri, dar au tăcut. De ce au tăcut? Fiindcă li s-a spus de sus: „Tăceți și mergeți mai departe, totul o să se rezolve, totul o să fie bine”. Și iată acel „bine” îl avem astăzi.”
Europa Liberă: Socialiştii, dle Preașcă, prin vocea deputatului lor Vladimir Golovatiuc, au sugerat după audieri în luările de cuvânt că au asistat, de fapt, la o deturnare de mesaj, că dacă e să ne referim nemijlocit la furtul miliardului, atunci trebuie căutate anume sumele ce au plecat în zilele de 25-26 noiembrie 2014 din Banca Socială, iar acei bani, spun ei, nimeni nu-i caută şi, în final, că totul a fost plănuit aşa de la bun început. Cum vi se par aceste declaraţii? Caută ce trebuie sau tot ce trebuie autorităţile?
Ion Preaşcă: „Este evident că toate lucrurile s-au desfășurat după un anumit scenariu, doar că nu-i clar, adică el trebuia să se realizeze așa de rapid sau o perioadă mai îndelungată, fiindcă în anul 2014 cineva îmi spunea că „iată, uite, îi posibil să se întâmple asta cu sistemul bancar, dar în decurs de doi-trei ani”. Și chiar același Veaceslav Platon declara în februarie 2014 că avem parte de câteva bănci zombi, care vor fi folosite pentru o fraudă bancară, adică el știa din interior. Bine, el îi condamnat și el pentru fapte legate de această și de alte cauze, dar vreau să zic că ceea ce spun socialiştii este parțial adevărat; însăși frauda, cum se spune, s-a început mai demult și Banca de Economii a fost folosită permanent, adică și pe timpul comuniștilor a fost folosită pe post de tot felul de scheme de creditare a unor întreprinderi de stat și întreprinderi private...”
Europa Liberă: Dar când vorbim de „furtul miliardului”, trebuie să ne referim la toate aceste episoade sau doar la cel din 25-26 noiembrie, când a plecat o sumă mare de bani?
Ion Preaşcă: „Deci nu a plecat încă, pe hârtie a plecat, doar însuși guvernatorul Băncii Naționale a spus că în septembrie 2013 gaura era de 6,5 miliarde de lei. Dacă se oprea atunci, iată asta era – 6,5 miliarde. Ceea ce a urmat mai pe urmă s-au acumulat sau dacă statul nu acorda creditele, garanțiile celea și atunci trebuiau băncile lichidate și cineva să-și asume datoria aceasta, dar așa...”
Europa Liberă: Pe final, dle Preaşcă. Cât de liniştitoare par lucrurile în sistemul bancar la ora actuală? Venirea BERD în mai multe instituții bancare, o venire cu care se mândrește guvernatorul Băncii Naționale, trebuie să ne bucure sau ar exista și motive de îngrijorare?
Ion Preaşcă: „Cred că mult mai mare îngrijorare era faptul că, de exemplu, atâta timp nu se vindea cea mai mare bancă. Sigur că am fi vrut să vină poate un investitor clar, mare și privat, dar e bună și această situație când e un consorțiu format din fonduri de investiții, Banca Europeană de Reconstrucții și o firmă privată. Eu cred că acești pași
Acum, spre deosebire de patru ani în urmă, noi știm cel puțin cine stă în cea mai mare parte din bănci, adică cine sunt proprietarii...
erau necesari și sperăm că o să ducă la dezvoltarea sistemului bancar, dar vreau să spun că acum, spre deosebire de patru ani în urmă, noi știm cel puțin cine stă în cea mai mare parte din bănci, adică cine sunt proprietarii. Și această transparentizare are un rol foarte important, fiindcă atunci sunai și vorbeai, chipurile, cu proprietarul ca pe urmă cineva să-ți spună că acesta nu este proprietarul, că proprietarul stă în altă parte.”
Europa Liberă: Deci, mai multă transparență oricum e de bine. Mulțumim, dle Preaşcă!
