Linkuri accesibilitate

Valentin Guțu: „Să ne cultivăm limba, fiindcă ea ne reprezintă!”


Coperta volumului „Duși cu Titanicu’. Lingvistică prozaică sau/și Proză lingvistică”.

Interviul matinal la Radio Europa Liberă.

Recent, la editura „Cartier” de la Chișinău a apărut volumul „Duși cu Titanicu’. Lingvistică prozaică sau/și Proză lingvistică”, de Valentin Guțu. Autorul este cunoscut pentru tablete și articole de cultivare a limbii publicate în reviste și cărți de specialitate. Despre folosirea corectă a limbii române este și recenta carte, doar că în „Duși cu Titanicu’...”, autorul pornește de la situații cotidiene pe care le transformă, prin ironie și umor în lecții de gramatică. O discuție cu Valentin Guțu despre cultivarea limbii române, despre ceea ce le lipsește cetățenilor moldoveni și de ce ar trebui să fie mai precauți atunci când articulează un cuvânt. L-am întrebat întâi de toate care e miza acestei cărți, în care au fost introduse întâmplări decupate din viața de zi cu zi a cetățenilor moldoveni, cu accent pe greșelile de exprimare și pronunție.

Valentin Guțu: „În cazul meu, cartea respectivă e de fapt una de popularizare a gramaticii, a lingvisticii, în mod deosebit, a felului în care vorbim, în mod special, noi, basarabenii, și a ortografiei.”

Europa Liberă: Totuși, ați ales o formă diferită de a scoate în evidență aceste lucruri, nu pur și simplu ca învățăminte notabile?

Valentin Guțu: „Este adevărat, fiindcă am încercat să evit formula academică de prezentare, cum se face de obicei. În cazul cultivării limbii, se recurge la un limbaj standard, academic, „așa e corect”, „așa e incorect”, „combatem greșeala”, „uite, aici e o abatere de la corectitudine”… Eu am folosit un alt limbaj, mai dezinvolt, mai aproape de oralitate, de aceea am și recurs la foarte mult dialog. Unele texte sunt aproape de niște piese, de un ton mai amuzant uneori și pentru a fi mai accesibil cititorului care nu se prea ocupă, este adevărat, de gramatică în ultimul timp.”

Europa Liberă: Care ar fi cea mai bună metodă de a-i face pe oameni să reacționeze la greșeli și să nu le privească ca somații ale unui procuror?

Valentin Guțu: „Ce trebuie să facem? Să fim foarte activi cei care se ocupă de cultivarea limbii prin toate mijloacele, prin mass-media, prin școli, grădinițe, instituțiile preșcolare, pe linia Ministerului Culturii și al Educației, bineînțeles.”

Europa Liberă: Problemele legate de folosirea corectă a limbii române sunt semnalate în Republica Moldova constant încă de la sfârșitul anilor ’80, asta în ciuda apariției mai multor cărți de cultivare a limbii române. De ce, în linii mari, credeți că cetățenii comit aceleași greșeli?

Valentin Guțu: „Nu chiar aceleași. Iată apar și unele mai noi. Noi, basarabenii, în mod deosebit suntem afectați de calcuri după modele rusești, bineînțeles, și mai încoace, după 90, și după modele englezești, fiindcă avem de-a face cu numeroase texte traduse din engleză și se calchiază, de obicei din neștiință, din cunoașterea aproximativă a unor înțelesuri sau semnificații ale unor cuvinte din rusă și, respectiv, din engleză. Asta e la mijloc. Să vă dau un calc după engleză, care e general românesc. Mă sunați și vă prezentați cine sunteți. Și eu, fiind ocupat, zic: „Vă sun înapoi în câteva clipe”. Acest calc, „Vă sun înapoi”, e după engleză. Adică, mă rog, cum trebuia spus? „Revin eu cu un telefon ceva mai târziu”. Asta e.”

Europa Liberă: Totuși, unde este scăparea sau de ce cărțile de cultivare a limbii române reușesc poate parțial să schimbe situația în zona cotidianului, mai ales?

Valentin Guțu
Valentin Guțu

Valentin Guțu: „Fiindcă au un tiraj redus, nu toți au un interes pentru domeniul acesta de cultivare a limbii, majoritatea cetățenilor noștri, indiferent de vârstă, se ocupă mai mult de exteriorul lor decât de felul în care vorbesc, cum vorbesc, deși se știe foarte bine că ce vorbești, aceea ești. Sau, respectiv, ce scrii, la fel aceea ești. Pe lângă asta, noi suntem afectați de ani buni de bilingvism sau de glosia din spațiul nostru, fiindcă suntem la o margine de țară și aici, vrei, nu vrei, se folosesc mai multe limbi, în mod deosebit – româna și rusa. Suntem bombardați zilnic de emisiuni în altă limbă decât cea maternă și atunci omul nostru, vrei, nu vrei, trebuie să traducă și o face bine sau rău. Asta-i la mijloc, aici se greșește în mod deosebit – la traducere. Adică trebuie să fim pricepuți la folosirea celor două limbi – româna și rusa –, dacă vrem să ne exprimăm corect.”

Europa Liberă: Dar credeți Dvs., cum în condițiile destul de precare social-economice recunoscute poți să trezești interesul omului pentru corectitudinea gramaticală?

Valentin Guțu: „Prin mijlocirea școlii, a grădiniței. E foarte important. Iată cu asta am și început în cartea „Duși cu Titanicu’...”, cu numele literelor alfabetului nostru, că aici se greșește, în primul rând. Se spune „a” care e corect, dar când se trece la „b”, deja se spune „bî” și „dî”, respectiv și tot așa. Aici e greșeala, aici e influența rusească, într-un fel, ca să pornesc de la lucruri foarte simple. Mai încolo se complică totul, fiindcă e vorba de gramatică, de utilizarea stilurilor în funcție de context; de unde ne pomenim în stradă cu vorbe într-un fel, în presă sau la radio și TV vorbim altfel. Deci, trebuie să ne dezvoltăm un simț al limbii și să-l cultivăm periodic, să citim, chiar dacă suntem din alt domeniu, câte ceva și din domeniul ortografiei.”

Europa Liberă: Cum ar fi posibil să-l faci pe om preocupat de felul în care se exprimă, vorbește, atunci când în viața de zi cu zi preocupările lui sunt orientate mai mult spre ceea ce pune pe masă, câți bani are în buzunar?

Valentin Guțu: „Când e cazul că greșește cineva în stradă, având de-a face cu oameni cunoscuți, dar, mă rog, fac și câte o observație, pertinentă, este adevărat, și explic de ce e greșit așa și de ce trebuie de spus altfel. E adevărat că observațiile supără, că e vorba de amor propriu, de orgoliu, de nu știu ce, dar asta e realitatea și astfel trebuie să procedăm – să facem observații pertinente, înțelegătoare, să pornim de la greșeală, să spunem „iată de unde vine ea, iată cum e corect” și astfel vom cultiva limbajul. Așa cum avem grijă de exteriorul nostru, repet, așa trebuie să avem grijă și de felul în care ne exprimăm.”

Europa Liberă: Observ că de cele mai dese ori responsabilitatea pentru învățarea vorbirii corecte, exprimării corecte se deleagă încă din familie școlii, apoi și mai departe, școala – universității… Este corectă această cale?

Valentin Guțu: „Acestea sunt niște trepte care trebuie simțite bine, din grădiniță i se formează o pronunție corectă copilului. Dacă un copil are noroc de o educatoare foarte bună, care-i formează pronunția și ea îi atrage atenția copilului la pronunția corectă a cuvintelor și apoi la scrierea lor, sigur că copilul va progresa, va avea interes pentru exprimarea corectă, indiferent de nivelul social al familiei din care face parte el, dacă e dintr-o familie simplă sau dintr-o familie de intelectuali, să zicem. Apoi vine școala care educă, formează deprinderi corecte de vorbire și de scriere. Sigur că limbajul străzii e foarte mixat în cazul nostru. Și aici e problema cea mare, din păcate, că omul se exprimă mai îngrijit, să zicem, în facultate dacă e student, și în stradă vorbește cu totul altfel, în cazul indiferenței, al lipsei unui simț al limbii dezvoltat.”

Europa Liberă: Cunoașterea proastă, să zicem, a limbii române are sau nu consecințe în plan social, credeți Dvs.?

Valentin Guțu: „Păi, sigur că are. Un om e judecat după felul în care se exprimă. Și asta îl caracterizează. Când mergi pentru un interviu să te angajezi, sigur că angajatorul ține seama de felul în care vorbești. Și dacă te mai pune să și completezi vreun formular ceva acolo și observă că e plin de greșeli, o să fii respins cu siguranță. Asta e.”

Europa Liberă: Totuși, probabil, mulți sunt cei care se întreabă, tinerii mai ales se întreabă, din moment ce aleg să facă chimie, tehnologii informaționale, la ce le-ar trebui o exprimare corectă?

Valentin Guțu: „Tocmai că chimia cere cu mult mai multă exactitate sau, să zicem, alte științe exacte – matematicile, fizica sau informatica. Totul cere exactitate, mai ales, astăzi. Totul pornește sigur că de la gramatică, de la acordul cuvintelor, de la formularea propozițiilor, sintaxă, stilistică… Fiecare domeniu al științei are stilul său, vocabularul său, care trebuie cunoscut. Însă totul pornește din anii de școală, din școala primară, de la a, b, c.”

Europa Liberă: Cel mai des pornește de la un domn povățuitor, care este în cele mai multe cazuri respins.

Valentin Guțu: „Ideea e următoarea: trebuie să ne cultivăm permanent limbajul, felul în care ne exprimăm. Dacă avem aceste deprinderi formate din fragedă copilărie, e foarte bine; e mult mai greu să corectezi un ins deja format, în anii studenției sau după 20 de ani să-i corectezi greșelile, fiindcă efortul se dublează, se triplează, întrucât acestea sunt automatisme. Noi când vorbim, de fapt, recurgem la niște automatisme verbale și dacă acestea țin de corectitudinea limbii e foarte bine, dacă nu, atunci cazi în greșeală și ești taxat pentru asta.”

Europa Liberă: Sunt menționate eforturile depuse de învățători și profesori, de școală, eforturile lingviștilor. Ce lipsește, de fapt, ca oamenii să înceapă a vorbi corect limba română?

Valentin Guțu
Valentin Guțu

Valentin Guțu: „Studiul și iar studiul, deoarece, precum am spus, nu toți au pasiune pentru astfel de probleme de cultivare a limbii, pentru gramatică, lingvistică în general. Trebuie să învețe de la ceilalți, de la mass-media, în primul rând, de la instituțiile culturale, acolo unde se vorbește o limbă elevată, de acolo. Și totul se învață prin imitație. Problema noastră e alta – noi suntem cam toți veniți de la țară, orășenii noștri, dacă au o generație-două de intelectuali, de cetățeni urbanizați aici, ceilalți, mai în vârstă, sunt toți veniți de pe la țară cu un limbaj regional foarte aproximativ. De aici și vocabularul nostru învechit, regional. Cine are un simț al limbii cât de cât dezvoltat, de la părinți, bineînțeles, atunci prinde, când aude un om care se exprimă mai frumos, mai îngrijit, ia aminte și el și îl imită, fiindcă îi place, știe ce înseamnă frumusețea limbii; cine nu-l are, are o problemă. Respectiv, poate fi în anumite contexte ridiculizat. Cam ceea ce am făcut eu în cartea asta, Duși cu Titanicu’.

Europa Liberă: Dvs. aveți urechea ciulită la felul în care vorbesc simplii cetățeni…

Valentin Guțu: „Nu doar cum vorbesc…”

Europa Liberă: …și cum scriu, în egală măsură. Sunt greșeli care vă par imposibil de învins?

Valentin Guțu: „Sunt unele care se generalizează foarte repede. Vă dau un exemplu, așa ca să nu vorbim la general, careva, care e un pronume nehotărât, și, uite, cum sună el anapoda într-un exemplu ca acesta: „Aveți careva întrebări?”, zice cineva de pe scenă celor din sală. Ei, ce-i cu acest careva aici?

Europa Liberă: Careva însemnând cineva?

Valentin Guțu: Cineva, o persoană oarecare. În loc să spună: „Aveți vreo întrebare? Aveți întrebări?”. Iată un alt calc generalizat la noi. Într-un cuvânt, curaj și spor la cultivarea limbii pentru toată lumea și la ceea ce se numește manifestare ca autodidact! Sub acest aspect să ne cultivăm limba, fiindcă ea ne reprezintă. Eforturile noastre trebuie să fie duble, triple, multiple față de ceilalți români.”

XS
SM
MD
LG