Ce-a adus bun anul 2017? O întrebare dintre cele care nu se mai pun demult decât cu ironie sau în glumă. Ei bine, ziariștii de la o agenție de presă și-au propus chiar să vadă cum ar arăta un inventar expres al lucrurilor bune din anul ce pleacă, așa cum sunt considerate de cei care iau decizii, diriguitorii, și de cei pentru care se iau decizii. Ce-a ieșit din acest exercițiu și cât de obișnuite sau surprinzătoare au fost aprecierile vedem în convorbirea cu jurnalistul Valeriu Vasilică, directorul agenției de presă IPN.
Europa Liberă: O idee destul de curajoasă, s-ar putea spune, de a sistematiza în mod expres lucrurile bune petrecute în 2017, cu clasamente pentru fiecare domenii așa cum le văd diverși actori – și din arealul guvernări, administrării, și din cel al societății civile, al cetățenilor, în general, în mod obișnuit mult mai critici și nemulțumiți față de ce li se întâmplă cu viața și țara. Întâi de toate, de ce ați considerat că este necesar un astfel de inventar expres al celor bune întâmplate anul trecut? De ce nu unul clasic, cu bune, cu rele?
Valeriu Vasilică: „Se pare că ați oferit o parte din răspuns. Să o iau de la mijlocul unui banc pe care îl știm noi din tinerețile noastre.”
Europa Liberă: Nu chiar îndepărtate, domnule Vasilică.
Valeriu Vasilică: „Nu chiar îndepărtate, tare. Bărbaţilor, ţin minte, li se oferea nişte sfaturi despre ce neveste să-şi ia - la 20-30 de ani - o franțuzoaică … la 40 de ani – o bulgăroaică, de exemplu, pentru că …, iar la 60, 70, 80 de ani să-şi iei o moldoveancă pentru că îți face niște înmormântări şi te bocește de mai mare dragul dacă pleci înaintea ei. ei bine, ziceam că e banc, că e o glumă. Doar că pe parcursul acestui an şi nu doar ne-am transformat, în mare parte, în niște bocitori. Îmi asum acest calificativ şi nouă, şi echipei noastre pentru că cele rele se întâmplă să sară mai degrabă în ochi, ele ne afectează mai tare. Lucrurile bune nu sunt atât de observabile pentru că ele sunt bune şi aşa e firea omului. Uite că am încercat să găsim un moment de echilibru acum, la sfârșit de an, pentru că asta este una din caracteristicile agenției noastre.
Suntem permanent în căutarea echilibrului așa ca abonații, consumatorii, cititorii noștri să aibă întreg spectrul de informații și de opinii. Am lăsat bocitul într-o parte pentru că această abordare pozitivistă ar putea să aducă mai multă utilitate şi chiar, până la urmă, se dovedește pentru noi că aduce mai multă utilitate şi mai multă eficiență. După ce am publicat peste 20 de materiale în această cheie mi se pare chiar util, de exemplu, să ştiu, eu, personal, că în Republica Moldova, pe parcursul anului care se încheie, s-au editat multe cărţi bune care merită a fi citite. Dacă societatea are capacitatea să facă cărţi bune, respectiv, după legea cererii şi ofertei, societatea este capabilă să citească cărţi bune. Iată doar un aspect utilitar. Eu am să caut în librării, biblioteci cărțile cele mai bune, inclusiv pentru că am la dispoziție o informație sintetizată despre ele. Am dat doar un exemplu.”
Europa Liberă: Ce altceva v-a surprins în modul în care arată inventarierea?
Valeriu Vasilică: „S-a dovedit că lucrurile bune apar acolo unde există interes, unde există spirit civic, unde există poziția activă a omului. să facem un pic abstracție de comportamentul oficialităților, structurilor statului pentru că ele de aia există și de aia sunt plătite să facă lucruri bune. Nu am angajat pe nimeni să ne facă vreun rău. Doar că atunci când clasamentul în viziunea oficialităților apare pe pagina noastră ca şi cum se ia ca un lucru firesc, aşa trebuie să fie.”
Europa Liberă: Cine au răspuns invitațiilor Dvs.? Aceste clasamente, această ierarhie a lucrurilor bune sunt făcute de oameni diferiţi – din administrație sau de la guvernare, care sunt obligate să prezinte lucrurile în modul cel mai frumușel, să ne exprimăm ironic şi ceilalți care sunt destul de critici. Cine au fost persoanele invitate să facă aceste clasamente?
Valeriu Vasilică: „Cred că am putea vorbi despre categorii: instituții statului, personalități și reprezentanți ai societății civile. Se dovedește că organizațiile societății civile sunt forța motrice a acestor trenduri de lucruri bune, de facere de lucruri bune. Cred că putem vorbim despre acumularea unei mase critice de lucruri bune pe care le face societatea civilă. Ca să dau iarăși un exemplu, o să mă refer la lucrurile bune în justiţie şi statul de drept.
Concluzia pe care am formulat-o anterior despre importanța societății civile și a acțiunilor coordonate ale societății civile am preluat-o de la clasamentul realizat de Centrul de Resurse Juridice din Moldova. primul lucru pe care îl menționează acest ONG prestigios sună așa: «coeziunea organizațiilor societății civile pe subiecte din domeniile justiției, drepturilor omului, statului de drept» și se dau câteva exemple.
Despre multe dintre ele eu am știut, am scris, am citit, dar aici într-un aliniat foarte concentrat mă convinge pe mine, cel care am ştiut, şi cred că convinge şi pe ceilalți, care au știut mai puțin despre câte lucruri bune s-au făcut, de dată asta, opunând rezistență la niște lucruri pe care autoritățile, din punctul de vedere al ONG-urilor, voiau să le facă nu tocmai bune.”
Europa Liberă: Dincolo de acest exemplu, care ar fi binele cel mai evident adus de 2017, asupra căruia s-au pus de acord toți cei chestionați, indiferent că ar fi de-o parte sau alta a tot felul de baricade? Există un bine care nu este pus la îndoială sau nu este exagerat?
Valeriu Vasilică: „Nu știu dacă putem vorbi despre unul concret. Lucrurile bune privite în ansamblu ar putea să ne învețe că nu avem sorţi de izbândă ca societate, ca fiecare persoană în parte, dacă nu învăţăm, nu dezvoltăm capacitatea de a vedea în probleme, și în lucruri mai rele, oportunități şi necesități de a rezolva niște probleme. De exemplu, în cazul clasamentului cu furtul miliardului pe care l-au completat și instituțiile statului, şi organizaţii ale societăţii civile, opinia societăţii civile a fost prin această prismă şi demonstrează concluzia pe care încercam să o formulez anterior – problemele care au existat în investigarea furtului miliardului trebuie privite ca necesitate, ca o oportunitate ca lucrurile să se facă mai bine.”
Europa Liberă: În ce măsură omul de rând a simţit aceste lucruri bune care s-au întâmplat?
Valeriu Vasilică: „Cred că este o întrebare cheie. Şi pentru mine personal, cel care cunosc lucrurile din interior, s-au deschis mai multe lucruri bune pe care fie că nu le-am ştiut, fie că am trecut mai pe alături de ele. Acum în formă concentrată s-ar putea să mă convingă şi pe mine că societatea noastră are mai mult sorți de izbândă în a face lucruri bune, în a se dezvolta, decât credeam până acum. Să revenim la o percepție despre moldoveni. Vorbeam zilele trecute cu cineva care ne-a amintit că moldovenii deportaţi, sculaţi noaptea, puși în trenuri şi vagoane pentru vite, duși undeva în Siberia în câteva luni, într-un an au reînviat, şi-au făcut case, gospodării. Același lucru se spune despre moldovenii care migrează acum de bună voie, anume că se fac buni gospodari şi oameni căutați în joburile din străinătate.
S-ar putea ca acest tablou pe care îl conturăm noi acum să ne aducă la concluzia că moldovenii pot face lucruri bune şi acasă, nu doar în străinătate, nu numai forțat, ci şi cu conștiința că doar implicându-te, neașteptând de la tătuca președinte, tătuca ţar, de la guvern, doar implicându-te şi consolidând eforturile în mai multe domenii avem nişte şanse.”
Europa Liberă: Aceste materiale sunt deschise publicului larg?
Valeriu Vasilică: „Sunt deschise.”
