Linkuri accesibilitate

Nata Albot: „Am simţit pe pielea mea în organizarea acestui festival consecințele conflictelor politice de împărțire a influenței”


Nata Albot

Interviul dimineții cu o organizatoare a Festivalului.

A cincea ediţie a Festivalului artelor născute din tradiţii „IA Mania” va avea loc sâmbătă, 8 iulie, în satul Holercani, raionul Dubăsari. În acest an organizatorii, comunitatea K Lumea, şi-au propus să implice în realizarea evenimentului primari din toate satele raionului Dubăsari. Cât de dificil a fost acest lucru şi în ce măsură au fost receptivi primarii, am întrebat-o pentru început pe una dintre organizatoarele festivalului, Nata Albot.

Nata Albot: „A fost unul dintre cele mai dificile lucruri şi nu aş îndrăzni să spun că am reuşit să-i mobilizăm pe toţi. La ora actuală situaţia politică pe care o vedem la televizor şi în Parlament se răsfrânge asupra a tot ce se întâmplă în ţară, astfel încât conflictele politice de împărțire a influenței, inclusiv în consiliile raionale am simţit-o pe pielea mea în organizarea acestui festival. Inclusiv acolo există cine şi din partea cărui partid este, cine şi cui îi face favoare, „de ce eu trebuie să mă duc să fac ceva dacă președintele consiliului raional nu este cu PD”, deci am văzut cu ochii mei cum stagnează lucrurile în ţara asta din cauza situaţiei politice şi a dezbinării care există. Îndrăznesc să spun la ora asta că din cele 11 primării care ar fi trebuit să fie implicate măcar cu ceva, putem sigur să spunem că avem opt primării.”

Europa Liberă: E regretabil că politicul influenţează până şi evenimentele culturale. Doamnă Albot, ce noutăţi va conţine ediţia din acest an al festivalului „IA Mania”?

Nata Albot: „Pentru mine personal într-un an atât de greu din toate punctele de vedere, dar, în special, financiar, când tu ştii că finanţele sunt acelea care dictează noutăţile, cred că cea mai mare noutate a ediţiei este că „IA Mania” se întâmplă. A doua noutate este că „IA Mania” își lărgește hotarele, nu mai rămâne un festival al unui sat, ci se transformă într-un festival regional.

Inspirația, în cazul acesta, mi-o trag chiar de peste Prut, acolo unde se încearcă a se crea identitatea locală a regiunilor, cum ar fi Muntenia, Oltenia etc. Aş vrea să cred că acest festival va dăinui şi va supravieţui devenind unul regional. Deci, noutatea este că se implică satele cu ce au ele mai bun şi încercăm să le încurajăm să facă acest lucru creând competiție. Pe segmentul gastronomic, de exemplu, vom avea „plăcinta Dubăsariului”, „pâinea Dubăsariului”, „tăria Dubăsariului”.”

Europa Liberă: S-ar putea spune că evenimentul pe care îl organizați e şi o combinație între tradiție şi contemporaneitate. Nu e o îmbinare supărătoare aceea dintre portul popular şi promovarea lui mondenă?

Nata Albot: „Este. Pentru oamenii care toată viaţa lor s-au ocupat de păstrarea portului şi tradiţiilor această iniţiativă este prea curajoasă şi poate prea superficială […] Tânăra generaţie însă are nevoie să fie cucerită, să fie convinsă să adopte toată frumuseţea patrimoniului nostru. Tinerii trebuie să fie convinşi într-o manieră în care ei să vrea să meargă la un muzeu, să vrea să deschidă o carte şi noi încerc să facem asta, inclusiv prin același concurs al tinerilor designeri „Mândria”….”

Europa Liberă: Doamnă Albot, e al patrulea an când treceţi oceanul pentru a organiza, inclusiv acest festival. Ce vă motivează în primul rând?

Nata Albot: „Mă motivează, în primul rând, nevoia pe care eu nu o pot controla, nevoia de a nu arde podurile cu casa mea, cu locul în care eu m-am născut. Nu am nici o explicaţie raţională pentru această nevoie. Pur şi simplu, nu sunt omul care să închidă această pagină din viaţa mea, ea încă foarte mult doare şi contează şi este o pagină la care eu nu renunţ să revin. De aceea, probabil, am nevoia să o păstrez vie în viaţa mea, această pagină care se numeşte Moldova. După cum vedeţi eu rămân fidelă domeniului în care am activat toţi aceşti ani. Este un domeniu care mă doare şi care mi se pare că are nevoie de foartă multă atenţie în continuare. Este vorba despre artă de cultură, despre tineri care au nevoie de susţinere şi de provocări ca să creeze. Cam asta este explicaţia mea.”

Europa Liberă: În Canada, ţară în care sunteţi stabilită acum, există un număr mare de moldoveni. Nu este recuperarea tradiţiei mai importantă acolo decât aici, unde evenimente culturale, care pun în valoare portul popular, sunt mai multe?

Nata Albot: „În primul rând, ţin să vă dezamăgesc – în Canada numărul de moldoveni nu este atât de mare. Ei sunt, dar sunt foarte răzlețiți, împrăștiați. Distanţele în Canada sunt prea mari ca să-i convingi pe oameni pentru o ie sau o sarma să parcurgă sute de kilometri. Dacă vă referiţi exclusiv la zona în care stau eu, în Quebec, Montreal, noi, la alegeri am reuşit să adunăm vreo trei mii de oameni, dar în rest, în afara alegerilor moldovenii cam nu sunt prea deschişi să ţină legătura între ei, având fiecare motivul lui. Am depus eforturi şi acolo să ne unim, să fim cumva mai solidari în jurul unor lucruri apolitice, lucruri care pur şi simplu ne caracterizează ca identitate culturală. În anumite privințe ne-a reuşit pentru că la Montreal deja se coase ie şi o cos nu artizanii plecaţi din Moldova, ci femeile casnice.

La Montreal are loc Ziua Iei. Se întâmplă nişte lucruri şi ele se întâmplă de curând, adică nu au fost până acum. Aş vrea să cred că îmi reuşeşte. Numai că pe mine un pic mă descurajează faptul că eforturile mele depuse la Montreal şi la Chişinău sunt similare, dar la Chişinău sau la Holercani echipa noastră reuşim să adunăm vreo 10 mii de oameni, iar la Montreal poate reuşim să adunăm 500 de oameni.”

Europa Liberă: De cînd aţi revenit în patrie, v-am auzit de câteva ori vorbind cu regret despre situaţia social-economică proastă. E Festivalul şi o încercare de a colora existența oamenilor într-un mediu social sufocant?

Nata Albot: „Ştiţi, mă bucură să primesc anume aşa întrebări. Atunci când situaţia este destul de proastă şi începi să le vorbeşti oamenilor despre cât de important este acum să se menţină optimismul oamenilor, să le dai măcar din când în când câte o rază de lumină, să le aduci măcar un pretext de a zâmbi, nu mă simt bine pentru că văd în ochii

Oamenii au nevoie să zâmbească pentru ca să se întremeze, să se trateze. Oamenii au nevoie de motive de bucurie...

oamenilor un soi de „eu nu înţeleg despre ce vorbeşti. Oamenii pleacă, oamenii nu am ce mânca, oamenii îşi închid afacerile, dar tu vii aici cu festivalurile”. Eu însă chiar cred că în cazul oricărui om bolnav care suferă se spune că oamenii au nevoie să zâmbească pentru ca să se întremeze, să se trateze. Oamenii au nevoie de motive de bucurie. Eu chiar cred în puterea acestor evenimente prin prisma asta. Eu ştiu cum se simte lumea la aceste evenimente când ei văd că nu sunt atât de săraci.

Aceste evenimente sunt o dovadă că suntem un popor foarte bogat, dar cu oameni orbi care nu văd această bogăţie, care nu cred în această bogăţie şi în puterea ei. Ştiu că în aceste zile chiar şi o zi de festival îi marchează pe unii oameni pe un an înainte şi eu ştiu că unii îşi cumpără bilete de departe ca să ajungă la acest festival. De aceea, eu cred mult în puterea lui de a schimba lucrurile, bine, nu la nivel de politici şi reforme, dar la nivel de menţinere a moralului oamenilor ca să continue această luptă pentru supravieţuire.”

Europa Liberă: Aţi deplâns recent obstacolul economic ca fiind cel mai grav în continuarea tuturor festivalurilor pe care le tutelaţi. „Ia Mania” va avea loc, cu siguranţă. Dar ce viitor au celelalte, de pildă, Festivalul Levănţicăi?

Nata Albot: „Nu aş mai vrea să fac prognoze publice. Vreau să rămân optimistă. Anul acesta „IA Mania” este o foarte mare încercare pentru echipa noastră. Avem în jur de 40 de voluntari şi o echipă din 10 oameni de bază care vom trece prin acest test să vedem cum ne putem descurca şi dacă reuşim să supraviețuim mizând doar pe vânzarea de bilete. Acest festival, în acest an, ar trebui să demonstreze un soi de sustenabilitate – este posibil ca un eveniment de aşa proporţii să reziste doar din vânzarea de bilete.

Dacă vom demonstra că după toate apelurile şi chemările acest lucru nu e posibil, atunci nu ne mai rămâne nici o gură de aer pe care să mizăm pentru anul viitor. Visez să revină şi Levănţica (Lavender Fest), visez să păstram toate astea, dar şi mai mult visez să am şi mai multe proiecte, măcar unul la o lună şi jumătate, cu sau fără prezenţa mea aici, dar viaţa acestei ţări din punct de vedere cultural să fie una vie şi interesantă. Ea trebuie să fie interesantă nu doar pentru publicul local, ci să înceapă să aducă turişti din străinătate.”

[N.R. Un interviu e transcris parţial din cauza legăturii telefonice proaste]

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG