Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” găzduiește azi o dezbatere despre situaţia precară a salarizării în instituțiile de învățământ superior. Chiar dacă salariile profesorilor universitari au fost majorate în septembrie, ele rămân mizere. Iar sistemul de salarizare necesită o reevaluare stringentă, aşa cum veţi auzi în interviul pe care ni l-a oferit în ajunul dezbaterii experta Institutului „Viitorul”, Mariana Iaţco, lector la USM.
Mariana Iaţco: „Principalele concluzii ale studiului realizat în cadrul laboratorului sociometric se referă la politicile de salarizare şi deficiențele pe care le au aceste politici şi anume că resursele de finanţare pentru instituţiile de învăţământ superior depind în mare parte de numărul de studenţi înmatriculaţi. Ministerul Educaţiei realizează această politică de salarizare pornind nu de la numărul şi acoperirea per cost a studentului, ci de la posibilitățile financiare existente.
Al doilea moment e că nu există o transparenţă în consultările publice dintre Ministerul Educaţiei şi administraţiile universităţilor la luarea deciziilor privind stabilirea şi calcularea salariilor. E o informare superficială despre modificările salariale şi o posibilitate redusă la accesarea de fonduri alternative de finanţare, ceea ce de fapt compromite şi subestimează politicile de salarizare din domeniu învăţământului universitar.”
Europa Liberă: Cât de mult se ţine cont de performanţele profesorilor? Care anume criterii stau la baza salarizării?
Mariana Iaţco: „Odată cu reforma sistemului de învăţământ universitar şi trecerea la autonomia universitară, care include şi autonomia financiară, autogestiunea, toate universităţile au aprobat regulamente interne în care sunt stipulate anumite criterii de performanţă şi de stabilire a retribuirii muncii. Doar că ele sunt foarte minore pentru că salarizarea de bază vine din partea guvernului. De exemplu, în cazul Universităţii de Stat aceste sporuri sunt de la 400 la 800 de lei. Vă dați seama că sunt sume nu atât de mari la salariul de bază care este calculat în baza criteriilor tarifare unice pentru bugetari. Aceste criterii de performanţă nu sunt uniforme pentru toate universităţile şi nu sunt implementate până la sfârşit astfel încât să fie transparente şi clare pentru toţi angajaţii instituţiilor de învăţământ. Ele sunt discutate în mare parte la senaturile universităţilor naţionale.”
Europa Liberă: La noi în universităţi se dau adaosuri mai mari unui profesor care este mai titrat, care are titlul de doctor sau nu ştiu ce alte performanţe, sau unui profesor care realmente este mai bun? Eu nu aş pune semnul egalităţii mai titrat şi mai bun.
Mariana Iaţco: „Într-adevăr, nu am putea pune semnul egalităţii. Se ţine cont totuşi de grade ştiinţifice şi didactice, există şi criteriul norma didactică. Deşi universităţile sunt şi centre de cercetare, componentă de cercetare practic nu este acoperită în politica de salarizare. În mare parte este acoperită doar norma didactică, adică numărul de ore.
Un conferențiar, de exemplu, are un salariu între 4000 şi 5000 de lei, un lector sau un asistent universitar ia mult mai puţin, de la două la trei mii.
Pe fondul condiţiilor de trai din Moldova acestea sunt salarii mizere pentru cei care activează în domeniul învățământului universitar...
Sigur că Ministerul Finanţelor poate să spună că aceste salarii nu sunt cele mai mici pe economie. Doar că pe fondul condiţiilor de trai din Moldova acestea sunt salarii mizere pentru cei care activează în domeniul învățământului universitar. Există anumite discrepanțe pentru că universităţile naţionale nu au criterii fixe stabilite de Ministerul Educaţiei. Pentru că dispun de această autonomie, fiecare îşi modelează sporurile şi adaosurile în dependenţă de propriile finanţări obţinute de la studenţi înmatriculați în bază de contract sau de la anumite servicii pe care le oferă contra plată.”
Europa Liberă: Dacă sunt puţini studenţi prin contract, lucrurile se complică.
Mariana Iaţco: „E foarte complicat. Abia de rezistă aceste universități.”
Europa Liberă: Doamnă Iaţco, despre salariile ridicole ale profesorilor universitari se vorbeşte aici ani de zile şi aceste salarii nu mai devin mulțumitoare. Şi atunci cum ar putea să mişte căruţa din loc dezbaterea pe care o organizaţi?
Mariana Iaţco: „Dacă angajamentul guvernului este faptul că educaţia reprezintă o prioritate naţională, atunci am vrea ca ea să fie reflectată în resursele financiare pe care le alocă. Urmează discuţii în comisia tripartită în care sindicatele vor înainta solicitarea de a include majorări financiare în bugetul pentru anul viitor ca să nu existe ulterior scuze că majorările nu au fost incluse în bugetul public naţional.
Alt moment ar fi să se elaboreze şi să se aplice totuşi un nou model de salarizare prin promovarea performanţelor în muncă a cadrelor didactice, dar aceste performanţe să fie clar expuse pentru toţi cei care sunt angajaţi în mediul universitar. Sigur că resursele financiare sunt limitate şi atunci ar trebui să existe soluţii alternative şi mecanisme suplimentare a cheltuielilor dedicate salarizării, prin a permite universităţilor să acceseze fonduri alternative, fonduri de cercetare de la mai multe categorii de donatori, întreprinderi, organizaţii care ar contracta direct universităţile pe proiecte de cercetare. La noi nu se întâmplă acest lucru, care este pe larg promovat în state dezvoltate. Acolo centrele universitare sunt mai mult axate pe proiecte de cercetare, decât pe procesul didactic.”
Europa Liberă: La noi însă e o chestie mai rarisimă.
Mariana Iaţco: „La noi, din păcate, accentele sunt inversate, se bazează mai mult pe activitatea didactică şi mai puţin pe activitatea de cercetare.”
Europa Liberă: Vine cumva să schimbe lucrurile în acest sens propunerea guvernului de a reforma managementul de cercetare şi de a scoate fondurile pentru cercetare din gestiunea exclusivă a Academiei de Ştiinţe?
Mariana Iaţco: „Sperăm că discuţiile vor fi constructive şi se va ajunge la o soluţie inteligentă, dar până când suntem în consultări şi audieri. Chiar zilele acestea vor fi discuţii în cadrul comisiei tripartite la care vor participa şi membri de guvern. ”
Europa Liberă: Corupţia din universități, despre care tot mult se vorbeşte, poate fi eradicată numai cu majorarea salariilor profesorilor? Ce ar mai trebui făcut?
Mariana Iaţco: „Ar fi un factor care ar diminua din flagelul corupţiei care există în mediul profesoral ca consecință a salarizării mizere. Nu ştiu dacă majorarea salariilor va reduce sută la sută corupţia.
Pentru noi, cadrele didactice, contează foarte mult ca majorarea salarizării să se reflecte şi asupra calităţii procesului de predare. Ar reduce şi fluctuaţia cadrelor didactice. Dacă ne uităm la datele statistice numărul lor este în descreştere de la an la an. Se observă angajarea în
Pentru noi, cadrele didactice, contează foarte mult ca majorarea salarizării să se reflecte şi asupra calităţii procesului de predare...
alte sectoare care nu corespund formării şi migraţia cadrelor calificate.
Un moment este şi creşterea neîncrederii mediului profesoral, academic în politicile guvernului. Nemulțumesc inegalităţile care sunt în retribuirea muncii în raport cu alte categorii de bugetari.
Guvernul privilegiază unele categorii de bugetari din anumite agenţii ale statului sau din organele de forţă, judecătorii. Sporul modest la salariile cadrelor didactice sunt aprobate, dar generează de fapt presiune socială şi neîncredere în rândurile profesorilor chiar faţă de managamentul instituţiilor, dar şi faţă de politicile guvernului.”
Europa Liberă: Vreţi să spuneţi că majorarea salariilor profesorilor va îmbunătăți în mod cert calitatea studiilor.
Mariana Iaţco: „Va creşte motivarea cadrelor didactice de a se implica mai activ în procesul de instruire.”
Europa Liberă: La modul practic ce soluţii vedeţi pentru majorarea salariilor raportată şi la îmbunătăţirea calităţii studiilor? Pentru că guvernul de fiecare data va spune că nu sunt bani suficienţi.
Mariana Iaţco: „Soluţia ar fi despovărarea de norma didactică, adică să fie retribuirea muncii sau a normei didactice cu salariul pe care guvernul l-ar plăti. Alternativa ar fi ca un număr cât mai mare de cercetători să fie implicați în proiecte de cercetare în care sectorul privat ar vrea să investească. Astfel şi centrele de cercetare ar oferi soluţii pentru economia reală, aşa cum se întâmplă în statele dezvoltate. Aceasta ar fi probabil o soluţie care ar diminua din presiune atât pentre managementul instituţiilor, cât şi pentru guvern. ar spori inclusiv calitatea cercetării şi ştiinţei în ţară.”
Europa Liberă: Cum vedeţi Dvs. schimbările din anii tranziției care au avut loc în interiorul corpului profesoral? Se vorbeşte despre un exod al profesorilor şi despre faptul că avem acum profesori mai proşti decât în alte universităţi europene.
Mariana Iaţco: „Nu putem spune că sunt mai proşti. Pur şi simplu există o îmbătrânire a cadrelor didactice. Din moment ce profesia de pedagog devine neatractivă, tinerii nu sunt atraşi de a ocupa posturi în instituţii de învățământ, atunci nici cei care rămân nu reuşesc să ţină pasul cu inovaţiile care au loc în domeniul cercetării şi a procesului de instruire. Alt moment ar fi această dezamăgire şi reformele care au loc din an în an permanent obosesc. În loc să-şi canalizeze energiile pe procesul de instruire şi cercetare profesorul trebuie să se axeze pe nişte chestii de birocraţie că, uite, anul acesta modificăm aşa, la anul facem altfel. Toate acestea consumă foarte mult personalul didactic.”
