Încotro se mişcă lucrurile în reglementarea transnistreană? Guvernul spune că spre o mai bună înţelegere. De cealaltă parte e IDIS Viitorul, care are mari rezerve mai ales faţă de mijloacele la care se recurge. Vom discuta astăzi despre aceste rezerve cu directorul de la IDIS, Igor Munteanu.
Europa Liberă: Bănuiesc, dle Munteanu, că nu mă veţi contrazice, dacă voi spune că au existat ani în şir în care nimic, dar absolut nimic, nu se întâmpla în reglementarea transnistreană, spre marea nemulţumire a tuturor. Știţi şi Dvs. – negocieri blocate, niciun contact şi nicio evoluţie. Acum, când lucrurile aparent se mişcă – s-a reconstruit un pod, a început controlul mixt moldo-ucrainean la un punct de frontieră, s-au semnat nişte protocoale –, sunteţi tot mai îngrijorat, aţi reluat discuţiile despre liniile roşii care s-ar depăşi. Guvernanţii ar putea să vă reproşeze că nu vă mai pot intra în voie.
Igor Munteanu: „Vă mulțumesc foarte mult că ați pornit cu această întrebare. Este adevărat, există niște pași mici, dar nu știu și nu suntem siguri că acești pași mici merg în direcția corectă. Deschiderea unui pod este însoțită imediat de instalarea unui post ilegal al administrației transnistrene; recunoașterea diplomelor este însoțită de atribuirea unor elemente de suveranitate pentru regimul transnistrean; din nou, nu avem nicio siguranță asupra faptului că ceea ce ne interesează pe noi, Republica Moldova, are vreo șansă de izbândă. Mă refer, evident, la transmiterea terenurilor pe care țăranii de la Cocieri și Coșnița le prelucrează de ani de zile și care, de fiecare dată atunci când ajung la momentul roadei, ei sunt lipsiți de posibilitatea de a-și face lucrul și de a-și obține resursele de care au nevoie.
Dar astea sunt lucruri mici, iar lucrurile mari sunt legate de faptul că există această senzație că direcția pe care o urmează politicile Republicii Moldova în domeniul reintegrării regiunii transnistrene bat pasul pe loc și, mai mult decât atât, mergem într-o direcție absolut eronată – mergem în direcția unei recunoașteri a
Politicile Republicii Moldova în domeniul reintegrării regiunii transnistrene bat pasul pe loc...
Transnistriei cu toate consecințele care se iscă de aici. Și în acest sens aș face referință la faptul că în anul 2017 au existat acțiuni foarte active sprijinite de Federația Rusă, evident, prin care așa-zișii diplomați de la Tiraspol au vizitat Roma, Strasbourgul, Londra, Tel Avivul și alte orașe importante în care și-au promovat așa-zisa statalitate, abuzând într-un fel de lipsa de acțiuni și reacții a autorităților Republicii Moldova și încercând, într-un fel, să construiască această punte spre recunoașterea implicită.
În același timp, în contextul acestor acțiuni semi-diplomatice, Federația Rusă a mobilizat resurse uriașe pentru consolidarea capacităților de apărare și securitate ale acestui regim. În anul 2017 au avut loc 140 de exerciții militare în stânga Nistrului, iar reacțiile noastre au fost destul de neconvingătoare, noi am spus că protestăm și cu asta s-a terminat.”
Europa Liberă: Trebuie să înțelegem, dle Munteanu, că aţi fi preferat, totuşi, mai bine să rămână îngheț, decât un dezgheţ precum cel actual?
Igor Munteanu: „Eu aș prefera, ca orice cetățean al acestei țări, să existe o voință politică pentru consolidarea și crearea, afirmarea unei politici unitare a Republicii Moldova față de obiectivul general al procesului de negocieri sau chiar reintegrarea.”
Europa Liberă: Acum vreo jumătate de an, prin primăvara trecută, dacă îmi amintesc bine, responsabilul de atunci cu reintegrarea din Guvern, viceremierul Gheorghe Bălan, anunţa într-o conferinţă organizată chiar de institutul pe care îl conduceţi că Guvernul este pe punctul de prezenta o astfel de politică, viziune, zicea dl Bălan atunci, un document oficial, care ar conţine viziunea de stat în chestiunea reglementării transnistrene. Nu s-a întâmplat. Aveţi ştiinţă de ce?
Igor Munteanu: „Nu s-a întâmplat, pentru că nu a existat voință politică prin asumarea unor responsabilități, pentru că o politică nu înseamnă, așa cum își doresc unii, un document cu câteva nonsensuri scrise pe el, ci înseamnă o politică cu multe componente, cu alocare de resurse și cu stabilirea exactă…”
Europa Liberă: Deci, asta s-a întâmplat pentru că Guvernul nu și-a asumat, până la urmă, acea viziune, acel document care s-a scris?
Igor Munteanu: „Nu și-a asumat-o și, după cum bine știți, a existat și înlocuirea dlui Bălan, după care, evident că Guvernul s-a ocupat de alte treburi electorale, politicianiste și nu s-a ocupat de formularea unei politici care ar însemna exprimarea interesului național…”
Europa Liberă: Ultima dată l-am auzit pe dl Filip, premierul, vorbind despre aceasta în decembrie. Zicea despre o foarte apropiată prezentare a acestei viziuni. Credeți că se va întâmpla măcar acum?
Igor Munteanu: „Eu nu am suficientă convingere că acest Guvern este capabil să construiască o politică adecvată și acesta ar fi cel mai important lucru care ar trebui să se întâmple, pentru că, uitați-vă, are loc o anumită ritualizare a procesului de negocieri în care toată lumea este extrem de mulțumită de faptul că există un format „5+2”, care nu livrează absolut nimic. Acest format este „5+2”…”
Europa Liberă: Dar cum, iată, lipsa acestei viziuni dăunează reglementării? Cum anume? Cum ați explica?
Igor Munteanu: „Vă explic: în primul rând, Republica Moldova nu-și poate exercita suveranitatea asupra teritoriului care-i aparține conform dreptului internațional. Cetățenii Republicii Moldova sunt total neapărați în fața abuzurilor care se întâmplă în stânga Nistrului. Economia Transnistriei se dezvoltă total în altă direcție; folosesc privilegiile accesului pe piață la Uniunea Europeană și la exporturile pe care le practică agenții economici din stânga Nistrului și vă dau un exemplu: în anul 2017 doar, exporturile
Insecuritatea care este legată de prezența regimului separatist ne afectează pe fiecare în parte prin miliarde de conexiuni...
transnistrene au fost de aproximativ 1,7 miliarde de dolari, fără ca o parte din taxele colectate din acești bani în acest scop să treacă și în bugetul Republicii Moldova.
Insecuritatea care este legată de prezența regimului separatist ne afectează pe fiecare în parte prin miliarde de conexiuni. Investițiile străine nu vin în Republica Moldova, inclusiv din cauza instabilității și factorilor de pericol militar. Ce se întâmplă la noi?
Noi spunem că „da, noi negociem”, dar nu știm în care direcție negociem, nu știm care sunt instrumentele prin care putem să facem prezența militarilor ruși insuportabilă și impardonabilă. În acest moment știm că are loc un anumit proces de încorporare a trupelor transnistrene în ceea ce se numește forțele armate ale Federației Ruse. În anul 2017 au existat exerciții militare în Districtul militar de apus în care GOTR-ul (Grupul Operativ de Trupe Regulate al Federației Ruse) din Transnistria a făcut parte din planul general de comandă. Aceste exerciții militare care s-au desfășurat în stânga Nistrului au avut loc la mai puțin de 50 km de capitala Chișinău. Toate aceste lucruri creează o nervozitate și niște preocupări legitime din partea cetățenilor care nu se simt suficient de apărați.
Ce facem noi? Noi continuăm această practică vicioasă de a merge în întâmpinarea liderilor secesioniști, oferindu-le elemente de suveranitate, așa cum spune și dl Vladimir Socor și așa cum n-ar trebui să se întâmple.”
Europa Liberă: Dar ați vrea să explicați, cum anume credeți că Chișinăul oferă elemente de suveranitate Tiraspolului?
Igor Munteanu: „Prin recunoașterea diplomelor, prin recunoașterea acestui format care nu duce nicăieri…”
Europa Liberă: Deci, se trec liniile roşii despre care vorbeaţi la un moment dat?
Igor Munteanu: „Exact. Ar trebui, probabil, să explic ce înseamnă acest concept al liniilor roșii, pentru că am văzut dintr-odată niște reacții foarte stranii din partea unor persoane cu anumită educație, inclusiv diplomatică. Linia roșie înseamnă conceptul de netolerare a unor concesii care vin în contradicție cu prevederile și normele Constituției Republicii Moldova, care vin în contradicție cu interesul național al Republicii Moldova de a avea această regiune și cetățenii moldoveni din stânga Nistrului protejați de lege și între instituțiile sau instrumentele juridice care ar putea, într-adevăr, să-i recupereze.
Noi avem nevoie să-i recuperăm pe acești cetățeni din stânga Nistrului nu printr-o mutare de populație, ci prin schimbarea sau transformarea acestui conflict într-un conflict care poate fi digerat de statul Republica Moldova. Nimeni nu ne va oferi o soluție pe o tipsie sau pe o farfurie, dacă noi nu vom dori acest lucru. Ați putea spune: dar de ce ar trebui acum să ne ocupăm acum de conflictul transnistrean, când avem atâtea probleme care ard cu flacără? Problema este că acest regim transnistrean în formula sa existentă și într-o formulă pe care Tiraspolul și-ar dori să fie chiar mai largă, cum ar fi o co-federalizare a Republicii Moldova, afectează tot ce știm noi despre cetățenii și societatea Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dle Munteanu, ați vorbit despre retragerea lui Gheorghe Bălan din funcția de responsabil cu reintegrarea. V-aș întreba în felul următor: v-ați fi aşteptat la un altfel de comportament din partea Domniei sale, iată, în momentul în care, așa cum afirmați, se încalcă aceste linii roșii, la un semn de protest din partea Domniei sale?
Igor Munteanu: „Orice semn de protest ține, în primul rând, de persoana despre care vorbim. Știți, dl Bălan a fost o persoană destul de deschisă și era favorabilă unei abordări, să zicem, mai afirmative de politică în procesul reglementării. Ce s-a întâmplat la sfârșitul anului, nu pot să vă explic, pentru că deciziile care se iau cu mutarea și înlocuirea oficialilor ține absolut de prerogativa Guvernului și de factorii politici care stau în spatele ei. Nu aș dori să comentez mai mult acest lucru. Este fapt clar că lipsa unei politici unitare, clare ce merită alocate sau asumate politic conduce la vulnerabilizarea pozițiilor Republicii Moldova în așa-zisul proces de negocieri.”
Europa Liberă: Dar rolul partenerilor occidentali, euroatlantici, dacă pot să spun așa, cum îl vedeţi? A fost la un moment dat un reproş, oarecum surprinzător din partea Dvs. și a mai multor reprezentanți ai societății civile, faţă de aceşti parteneri referitor la rolul pe care îl joacă în această chestiune.
Igor Munteanu: „Sigur, ar trebui să fim foarte prudenți atunci când lăudăm incursiunile diplomatice, inclusiv ale Misiunii OSCE, în procesul de negocieri, pentru că, de exemplu, în anul 2016 și 2017 n-a existat nicio singură poziție a Misiunii OSCE în Republica Moldova față de exercițiile militare total ilegale ale Federației Ruse în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Dar când aceşti actori, iată, salută înţelegerile atinse, așa cum a fost în cazul protocoalelor privind şcolile, terenurile agricole, legăturile telefonice etc., ce trebuie să înţeleagă cetăţeanul? E simplă diplomaţie, altceva?
Igor Munteanu: „Cetăţeanul ar trebui să înţeleagă că acest diplomat consideră că simpla existență a unor discuții este mai favorabilă, decât atunci când se împușcă, dar pentru Republica Moldova este un rezultat insuficient. Pentru Republica Moldova ar trebui să existe o definire clară a rezultatului sau a obiectivului concret al acestor negocieri. Poziția Federației Ruse este că „negociați și pe urmă vom vedea ce se va întâmpla”, iar noi, cei care am semnat acordul, această declarație, spunem că nu este suficient, trebuie să definim exact care este scopul și să punem în aplicare mijloacele pe care le are Republica Moldova în această privință. Să nu uităm că există o diferență clară între Republica Moldova și această statalitate nerecunoscută. Noi avem pâinea și cuțitul, avem posibilitatea de a exercita presiuni serioase asupra actorilor din partea transnistreană pentru ca să creăm acest curs favorabil interesului național de reintegrare a Transnistriei în condiții democratice…”
Europa Liberă: De ce nu se întâmplă?
Igor Munteanu: „Nu vrem un „plan Kozak-2”, impus de astă dată din partea altor cancelarii sau al acelorași cancelarii, dar îmbrăcat în alte haine. De ce nu se întâmplă? Pentru că, în primul rând, nu există suficient efort instituțional pentru definirea acestui curs de reintegrare, există o netransparență asupra rezultatelor sau pașilor mici care se fac. Vă dau exemplu: nimeni n-a făcut o analiză de impact asupra transmiterii dreptului de export privilegiat pe piața Uniunii Europene, fără asumarea unor obligații clare din partea transnistrenilor de a se adapta la legislația Republicii Moldova. Noi credem că este bine ca ei să exporte, dar ei ar trebui de asemenea să se adapteze la legile și regulamentele, reglementările care există în Republica Moldova, pentru că accesul lor la piața europeană este dictat doar de faptul că noi am semnat acest Acord de Asociere și nu altcineva.”
Europa Liberă: Da. Încă o clipă pentru o concluzie, nu mai putem continua. Vom reveni și cu alte prilejuri la acest subiect, dle Munteanu?
Igor Munteanu: „Sigur ar trebui să revenim, pentru că problematica acestui conflict ne afectează, influențează foarte puternic procesul politic; businessul transnistrean lăsat fără nicio supraveghere a devenit un lobbist tradițional, inclusiv în Parlamentul Republicii Moldova, iar militarizarea acestei regiuni creează efecte de insecuritate pentru întreaga regiune, nu doar pentru Republica Moldova.”
