Linkuri accesibilitate

Elena Cioina: „Cum faci o reformă în condițiile în care nu știi câți bani urmează să cheltuieşti?”


Interviul dimineții despre reforma spitalelor cu coordonatoarea media a Platformei E-Sănătate.

Reforma spitalelor pare să înceapă cu vizibile simptome de nelămurire, cel puțin. Explicată populației și personalului medical în doi peri, această reformă cu urmări poate dramatice și de durată lasă impresia că este grăbită artificial din rațiuni mai puțin înțelese. Un proiect de lege în acest sens, care pune, de exemplu, sub administrarea Ministerului Sănătății practic întreg sistemul spitalicesc, a fost deja adoptat de Parlament la sfârșitul săptămânii trecute. Va fi sistemul de sănătate mai... sănătos în aceste condiții? O convorbire pe această temă cu jurnalista Elena Cioina, coordonator media al Platformei E-Sanatate.

Europa Liberă: La sfârșitul săptămânii trecute, Parlamentul a adoptat un proiect de lege prin care este modificată și completată mai vechea Lege a ocrotirii sănătății în numele unei ample reforme a domeniului sănătății, a sistemului spitalicesc. Fără prea multe surle și trâmbițe, ar fi de adăugat. Ce înțelegeți Dvs. - ca jurnalistă care monitorizează îndeaproape procesele din domeniu - din această reformă, realizată în galop aparent, după cum consideră cel puțin anumiţi experți care nu au deloc interesul să demonizeze autoritățile? Ce se dorește, de fapt?

Elena Cioina: „Ne punem și noi această întrebare – ce-și doresc, de fapt, autoritățile? O reformă adevărată sau o mimare a acesteia? Pentru că despre reforma spitalelor se vorbește nu de un an, doi, ci de foarte multă vreme. Și, din câte înțelegem, acest proiect de lege care a trecut deja de prima lectură săptămâna trecută face parte anume din reforma spitalicească.

Elena Cioina
Elena Cioina

Ceea ce nu este clar este rapiditatea cu care se întâmplă lucrurile, pentru că în doar o săptămână proiectul a trecut de Guvern, a fost discutat de Comisia de profil care nu i-a dat în totalitate sau în majoritate un aviz pozitiv, s-au pronunțat și împotriva acestui proiect de lege. Dar vedem că Parlamentul într-un final în prima lectura a votat. Ce se vrea?

Se vrea centralizarea instituțiilor medicale spitalicești și unul din co-fondatori al acestora ar urma să fie Ministerul Sănătății. Este vorba de cum își motivează Ministerul Sănătății această dorință. Şi o motivează prin faptul că multe instituții medicale din țară sunt într-o situație dezastruoasă acum, pentru că nu sunt finanțate suficient din partea autorităților publice locale. Inclusiv motivează prin faptul că este o recomandare a donatorilor străini. Dacă este aşa, vorbim totuşi despre o recomandare, nu o condiție a donatorilor. Prin urmare, centralizarea nu știm dacă o să aducă neapărat beneficii instituțiilor medicale, decât poate reforma spitalelor să se producă un pic mai repede.”

Europa Liberă: Și totuși, acest motiv invocat de Ministerul Sănătății, al subfinanţării, de ce nu ar sta în picioare?

Elena Cioina: „Pentru că, de exemplu, există spitalele raioanele, cele municipale care au acum fondatorii lor locali în subordinea cărora sunt, inclusiv în patrimoniul acestor instituții sunt terenuri și, cel puțin, cele care nu sunt acum afiliate din punct de vedere politic PD-lui, ar putea să se opună în marea parte. Poate că asta și explică această grabă a Ministerului Sănătății de a promova acest proiect de lege. Pentru că dacă va exista legea, toată lumea va trebuie să se conformeze. Asta nu înseamnă neapărat că imediat ce toate instituțiile din țară vor avea un singur fondator - Ministerul Sănătății - noi vom avea acces la o asistență medicală mult mai bună decât o avem în prezent. Asta este marea noastră nedumerire: ce se va întâmpla după?”

Europa Liberă: Ca să precizăm: reformă să fie, dar să știe și pacientul sau doctorul. Putem vorbi, cu mulțumire totuși, de dezbateri lămuritoare cât de cât, care să anticipeze această reformă? Sau despre transparență decizională, cum se vorbește în alt limbaj?

Elena Cioina: „Nu cred că putem vorbi despre acest lucru, pentru că ziceam, de exemplu, bine, despre acest proiect de lege noi știm de anul trecut, pentru că a fost propus de câțiva deputați democrați. Noi am regăsit ulterior această idee de a concentra instituțiile medicale în mâinile unui singur fondator într-o strategie, care a fost prezentată ulterior de ministrul sănătății la o ședință cu premierul, după care despre asta nu s-a mai vorbit nimic și, iată, acum, când deja a fost supusă dezbaterilor publice reforma spitalelor din Moldova, imediat a apărut și acest proiect de lege care deja era pe ordinea de zi. Poate neoficial s-a vorbit, dar oficial noi nu am avut o transparență foarte mare din partea Ministerului și, din câte înțelegem, nici directorii, nici cadrele medicale nu au fost chiar implicate în tot acest proces.

Sunt directori din municipiul Chișinău, de exemplu, care spun că, da, este nevoie de reforma spitalelor, dar nu suntem siguri ce o să se întâmple cu centralizarea anume a instituțiilor, cum o să se producă această trecere de la un fondator la altul. Și administrațiile publice locale, inclusiv cele municipale, au investit foarte mulți bani în aceste instituții, și, respectiv, acum ar urma să le cedeze pur și simplu Ministerului Sănătății.”

Europa Liberă: Până acum toată lumea înțelegea că Ministerul Sănătății este organ central de specialitate, responsabil de elaborarea și promovarea politicilor în domeniul sănătății. Acum, ca fondator practic al întregului sistem spitalicesc, ce va mai avea de făcut pe lângă politici de sănătate?

Elena Cioina: „Vedeți că într-adevăr reforma, de exemplu, a administrației publice centrale asta și prevede: ca ministerele să se ocupe de politici. În cazul dat, Ministerul Sănătății ar urma să-și mai atribuie o funcție foarte mare - cea de administrare - pentru că să fii fondator înseamnă să ai grijă, să dai bani acestor instituții, să le dotezi, să numești în funcție directori și atunci nu știu cum o să se întâmple la modul practic.”

Europa Liberă: O incoerență, din ce se pare. Sunt experți care se întreabă tranșant: ce stă cu adevărat în spatele acestei reforme? Este imposibil ca în mediul spitalicesc să nu se facă tot felul de presupuneri. Dvs. aveți vreo versiune de răspuns?

Elena Cioina: „Principalul motiv sau lucru invocat este că așa se va face mai ușor reforma spitalelor care este așteptată de sistem de foarte, foarte multă vreme.”

Europa Liberă: Și care, trebuie să precizăm, ar urma să se soldeze cu concentrarea cumva a rețelei spitalicești, de la 71 de spitale, la 19.

Elena Cioina: „Exact. Multe spitale ar urma nu să se închidă, așa cum se vehiculează, dar ar urma să se reprofileze. Adică, noi vom avea 19 spitale raionale, conform conceptului de reformă și, plus la asta, o mulțime de spitale locale și speciale. Mare lucru noi înțelegem că nu o să se schimbe, deși am fi vrut ca înainte să ne pună acest concept pe masă, Ministerul Sănătății să ne prezinte un studiu de fezabilitate, să vedem cum s-a ajuns la această cifră, de ce atâtea spitale urmează să rămână în Republica Moldova. Chiar și cu fondatorul să vedem experiență cărei țări a stat la baza acestei deciziei a ministerului. Pentru că noi, din studiile pe care le-am analizat, nu am găsit undeva că Ministerul Sănătății își concentrează absolut toate instituțiile medicale. Nici măcar exemplul Croației, la care se face referință în ultimele săptămâni, nu prevede așa ceva. Acolo sunt doar două spitale al căror fondator este Ministerul Sănătății.”

Europa Liberă: Cu această reformă în față se știe măcar, de exemplu, despre câți medici lipsesc, câți vor trebui să-și schimbe locul de trai și de muncă, cum vor fi stimulați când vor trebuie să se mute și să-și schimbe radical viața, în sfârșit cât va costa această reformă?

Elena Cioina: „Din păcate nu se știe absolut nimic, pentru că nu a fost prezentat niciun studiu de fezabilitate, nu a fost prezentată nicio analiză. Și, din discuțiile pe care le avem cu diverși directori înțelegem că, de fapt, acest studiu urmează să fie realizat de acum încolo. Și acum noi, jurnaliștii, nu înțelegem logica – de ce? Cum faci o reformă în condițiile în care nu știi câți bani urmează să cheltuieşti? Câți bani îți trebuie să construiești un spital din talpă sau să le renovezi pe cel care există? Câți doctori, de exemplu, urmează să fie reprofilați și în ce domenii urmează să se reprofileze? Ce distanță vor trebui să parcurgă de la un spital la altul, care va trebuie să se mute dintr-un loc în altul cu traiul? Deci, sunt foarte multe întrebări la care Ministerul Sănătății, din păcate, nu dă răspuns, poate că le are, dar noi nu le avem publice și, respectiv, rămâne o ecuație nerezolvată cumva.”

Europa Liberă: Am putea presupune că populația nu a realizat în general ce se întâmplă și nu a avut prea mult de unde, deci află cumva pe apucate că i se pregătește ceva. De ce tac, însă, medicii, de exemplu, și de ce tac foștii gestionari, autoritățile locale?

Elena Cioina: „Și acesta este un semn foarte mare de întrebare. Din câte înțelegem, Ministerul abia acum merge prin instituțiile medicale și le povestește doctorilor și administratorilor ce au de gând să facă. Dar iarăși în ultima perioadă se observă, de exemplu, o tăcere din partea atât a administratorilor, cât și a medicilor. Oamenii sunt cumva apatici, amorfi, nu reacționează.”

Europa Liberă: Deci, nu ne-a părut doar nouă că tace comunitatea de medici?

Elena Cioina: „Nu, nu doar vouă vi s-a părut.”

Europa Liberă: Ați scris ceva timp în urmă despre lipsa resurselor financiare, inclusiv pentru plata salariilor în sistemul spitalicesc. Înțelegem că se fac eforturi pentru a ascunde această problemă sub preș. Cum stau lucrurile în această privință, mai ales că e unul din motivele esențiale din care se face resubordonarea spitalelor?

Elena Cioina: „Așa este. Iarăși și aici este un semn mare de întrebare. Pentru că unii directori vorbesc, dar cu jumătate de gură, alții îți spun neoficial și te roagă frumos să nu-i citezi. Într-adevăr, cu câteva săptămâni în urmă a avut loc o ședință la Ministerului Sănătății în care directorii și-au prezentat niște rapoarte la jumătate de an în care au fost întrebați ce lipsuri financiare au. Şi directorii cu care am discutat și care ulterior s-au și revoltat că i-am dat în știri, au spus foarte clar că ar putea să nu le ajungă bani pentru sfârșitul anului ca să plătească salariile și indicatorii de performanță ai doctorilor.

Sunt niște declarații, dar autoritățile nu oferă cifre exacte, toate solicitările noastre rămân deocamdată fără răspuns. Dar cu siguranță aceste lipsuri financiare există. Pentru că asta se observă și din comentariile pe care le dau doctorii, și din alte discuții, pe alte teme, la subiectul salarizării personalului medical.”

XS
SM
MD
LG