Partidul Democrat de guvernământ și, pe linie de subordine, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (MECC) consideră că în procesul de optimizare a școlilor și în privința altor politici educaționale până acum au fost întreprinse „acțiuni pripite” și chiar „fundamental greșite”. Ministerul intenționează, în consecință, să schimbe abordările, inclusiv să nu mai admită închiderea școlilor, cum a fost până acum.
O convorbire la această temă cu Anatol Gremalschi, doctor habilitat, profesor universitar și director de programe la Institutul de Politici Publice.
Europa Liberă: Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (MECC) intenționează să schimbe sau, cel puțin, să ajusteze politicile educaționale naționale noilor viziuni ale PDM. Ministrul democrat Monica Babuc a declarat de la tribuna partidului său că este vorba reevaluarea modului în care s-a operat procesul de optimizare a școlilor, a curriculumului național, a formării continue a cadrelor didactice și a debirocratizării muncii pedagogilor. În general, ce părere aveți despre aceste intenții de schimbare oarecum subită a politicilor promovate până acum în educaţie?
Anatol Gremalschi: „Voi exprima mai întâi punctul de vedere al elevilor, părinţilor, întrucât Institutul de Politici Publice la care lucrez implementează un proiect – „Consolidarea colectivităţilor şcolare şi creșterea rolului părinţilor şi comunităţilor în guvernarea educaţiei”. Acest proiect este finanţat de Fundaţia pentru o societate deschisă prin intermediul fundaţiei Soros Moldova. Ne-a oferit posibilitatea să organizăm circa treizeci de discuţii publice pe marginea reformelor care au avut loc în ultimii 15 ani în educaţie.
Aş vrea să vin şi cu o precizare – reformele, în special optimizarea şcolilor au început în 2005. Nu putem să atribuim această activitate doar pe ultimii ani. Cu regret, întrevăd aici o tendinţă de politizare a problemei, iar politizarea, în condiţiile R. Moldova, nu întotdeauna are efecte pozitive.
Ne-am dori ca discuţiile pe marginea reformelor să fie echidistante, imparţiale şi evident orientate spre copil, spre elev. În general, pe marginea celor treizeci de discuţii publice pe care le-am avut am identificat două momente. Unul din momente e că majoritatea părinţilor încă nu au înţeles pe deplin importanţa calităţii educaţiei. Ei preferă o şcoală cât mai aproape şi mai puţin acordă atenţie calităţii învăţării în această şcoală.
Prin urmare, faptul că guvernarea încearcă să facă unele totalizări, unele evaluări este, în opinia noatsră, un lucru pozitiv. Nu cred că în demersurile publice ale guvernării cel puţin apare intenţia de a revizui reforma. Noi înţelegem că se încearcă corectarea cursului acestei reforme, identificarea factorilor de rezistenţă, să nu uităm că sunt şi astfel de factori, şi apropierea reformei de necesităţile oamenilor. Este un lucru pozitiv. Încă o dată repet, un lucru nu prea bun, în opinia noastră, este politizarea şi personificarea reformei că, uite, când a fost la putere domnul X sau partidul Y s-au făcut mari greşeli şi noi le vom corecta. Toţi facem greşeli şi sunt sigur că peste cinci ani şi în activitatea actualei guvernări vor apărea anumite evaluări critice.
Europa Liberă: Aţi menţionat că ar fi nevoie de această reevaluare, dar de ce anume acum, după mai bine de 10 ani în care au fost închise peste 200 școli, iar alte peste 300 au fost reorganizate?
Anatol Gremalschi: „Nu cred că ar trebui să ne facem că suntem naivi. Se apropie alegerile şi orice guvernare, indiferent de culoarea ei politică, încearcă să fie mai aproape de alegători. Reforma, în general, a stârnit şi nemulţumiri în rândul populaţiei din localităţile rurale mici, în rândul candrelor didactice din şcolile mici. Evident că orice actor politic trebuie să ia în considerare astfel de nemulţumiri şi să încerce să armonizeze interesele tuturor. Eu explic nu atât prin necesitatea obiectivă de a evalua ceva, cât mai curând prin situația politică din societate.”
Europa Liberă: Această intenţie de modificare sau de rectificare a unor „greşeli fundamentale” vine dinspre o forţă politică. Dinspre autorități se aud aprecieri că „închiderea școlilor înseamnă moartea lentă a localităților”. Va fi moartea localităților mai puțin lentă odată cu păstrarea – cum pare că se intenționează - unor școli golite de elevi?
Anatol Gremalschi: „Haideţi să recunoaştem cinstit că această afirmaţie ţine mai mult de sfera politicului. Cu toţii înţelegem, am învăţat şi în şcoală că localităţile apar acolo unde există premise economice, există resurse fie agricole, fie minerale, fie amplasarea pe drumuri de comunicare. Nu apare şcoala şi pe urmă în jurul ei apare localitate. Situaţia este exact inversă. Prin urmare, o localitate va fi atractivă atunci când familiile tinere din această localitate vor avea oportunităţi economice. Nicio familie tânără, având copii, nu va sta într-o localitate, indiferent de faptul este şcoală sau nu, dacă ea nu are de lucru.
Prin urmare, repet, își pune amprenta apropiata campanie electorală. Misiunea şcolii constă în învăţarea copiilor, nu în crearea locurilor de
Reforma a avut drept sens nu economisirea banilor, ci îmbunătățirea calităţii educaţiei ...
muncă. Din acest punct de vedere, în general, tot sensul reformei în interpretările moderne mi se pare un pic distorsionat. Reforma a avut drept sens nu economisirea banilor, ci îmbunătățirea calităţii educaţiei. Uitaţi-vă ce am făcut noi! Am trecut la procesul Bologna, am scos un an de studii în universităţi şi acest an de studii l-am dat în licee, ulterior guvernarea comunistă a triplat numărul liceelor. Şcolile care erau bune la nivelul lor atunci nu sunt capabile să facă un curs de universitate în sat.
Prin urmare sensul reformei a fost ca să fie create şcoli mari, cadre didactice bune ca să-i pregătim pe copiii noştri să fie competitivi în societatea cunoaşterii. Apropo la Ziua Pedagogului domnul prim-ministru a pus accentul foarte clar – trebuie să ne orientăm spre o societate a cunoaşterii. Avem nevoie de copii foarte bine pregătiţi. El nu a spus că avem nevoie de şcoli lângă mahala noastră. Nu! El a spus că avem nevoie de şcoli bune.”
Europa Liberă: Se intenționează modificarea actelor privind finanțarea de cost standard per elev și introducerea, printre altele, a noțiunii de filială. Deci unele școli „depopulate” ar urma să devină filiale, cum a explicat ministra Babuc. E o soluție, într-adevăr? Cum vor putea fi finanțate acestea? Ce se schimbă, de fapt?
Anatol Gremalschi: „În cadrul proiectului despre care vă vorbeam cu comunităţile şi colectivităţile şcolare experţii Institutului de Politici Publice au venit cu mai multe propuneri şi guvernarea le-a sesizat. Nu spun că sunt ale noastre. Ele pluteau în aer. O soluţie – ducem elevii la o şcoală mai mare. Altă soluţie – ducem un cadru didactic bun într-o şcoală. Noi trebuie să ne schimbăm într-un fel mentalitatea rurală din secolul trecut – lucrez acolo unda am casă, locul de muncă e la 200 de metri de portița mea. În centrele raioanele, pe lângă Direcții pot fi create echipe mobile. Toţi au automobile în prezent. se poate deplasa un fizician bun în trei sate dacă i se vor acoperi costurile de arendă a automobilului, combustibilul. Se poate rezolva.
Cu regret, s-a mers pe cea mai simplă cale, pe închiderea şcolilor şi comasarea lor. Nu s-a mers pe principiul analizei tuturor oportunităţilor. Există aşa o teorie în politici publice – analizăm toate variantele. Guvernarea în prezent a identificat o altă oportunitate. Mie mi se pare destul de bună. Dacă vor mai folosi şi avatajele oferite de tehnologia informaţiei s-ar putea ca unele şcoli mici după numărul de elevi să fie eficiente şi să asigure calitate.
S-a greşit atunci când s-a încercat transportarea copiilor mici, evident nu-i bine. În fiecare localitate trebuie să fie grădiniţa şi şcoala primară. Să se aşeze experţii, să evalueze atât costurile, cât şi efectele. Specialiştii ministerului educaţiei au perfectă dreptate – care a fost consecinţa psihoplogică, cum se simt copiii când sunt transportaţi, cum se simt părinţii. Când s-au făcut reformele poate nu ne-am gândit la asta. Am dat câte un transport şi un singur şofer. Transportul s-a stricat, şoferul, Doamne fereşte, s-a îmbolnăvit. Ce fac copiii? Stau pe marginea drumului? Sunt multe momente cu care eu sunt pe deplin de acord. Experţii noştri au sesizat aceste lucruri. Au spus – nu vă grăbiți, gândiți-vă.”
Europa Liberă: După această reevaluare şi revizuire, cum vă imaginați că vor decurge lucrurile? Cum ar trebui să arate această reformă?
Anatol Gremalschi: „În opinia mea, formula de finanțare trebuie revizuită. Suntem şi noi deştepţi cu mintea de pe urmă. Să zicem că nu s-au luat în considerare toate cheltuielile pentru educaţie incluzivă, pentru copii capabili de performanţă înaltă. Nu s-a luat în considerare faptul că într-o şcoală avem cadre didactice cu grad superior sau gradele cărora sunt cu 50 la sută mai mari decât într-o şcoală unde nu sunt astfel de cadre. Nu s-a luat în considerare factorul de amplasare a școlii. Formula va fi revizuită la sigur. E foarte important ca ea să înglobeze necesităţile şcolilor. Cred că vom avea şcoli puternice, care vor avea filiale nu neapărat în sens juridic.
Nu e numaidecât ca toate clasele unei şcoli să fie într-o clădire. De ce în Chișinău avem peste drum două licee încărcate la 40% din capacitate? De ce? Aici apar nişte factori de rezistenţă. Fiecare instituție vrea să se păstreze, să aibă posturi de conducere, să aibă personal auxiliar. Evaluările noastre arată că guvernul de astăzi este unul foarte pragmatic. Se orientează spre cetăţeni. Nu neg că sunt şi elemente de populism. Doi – încearcă să folosească mai eficient banii. Îmi imaginez şcoli mari cu clase în altă localitate, nu e nici o tragedie, cu învăţători, profesori, cadre didactice mobile, cu transport care s-a ieftinit de zeci de ori de când s-a început reforma. În acest fel am putea să le oferim copiilor acces la cunoștințe. Repet: mulţi părinţi confundă aflarea copilului într-o clădire care se numeşte şcoală cu atingerea competențelor pe care copilul trebuie să le aibă la absolvire. Cu regret, ei confundă acest lucru şi trebuie să lucrăm aici.”
