Linkuri accesibilitate

Vladimir Socor: „Moscova și Tiraspolul nu au nici un temei să protesteze”


Vladimir Socor

Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip, și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, au inaugurat, luni, în mod oficial, controlul comun de la punctul de trecere Cuciurgan-Pervomaisk. Este primul punct de control mixt, moldo-ucrainean, pe segmentul transnistrean al graniței comune, iar până la finele anului urmează să fie deschise și alte 12 posturi. Tiraspolul și Moscova califică măsura drept o „blocadă economică”, în timp ce Chișinăul și Kievul spun că înființarea controlului mixt va ușura viața agenților economici și a locuitorilor regiunii transnistrene. Valentina Ursu a discutat pe această temă cu analistul occidental Vladimir Socor.

Europa Liberă: Să discutăm un singur subiect ce ține de reglementarea transnistreană și vreau să pornim această discuție de la o declarație pe care a făcut-o șeful Guvernului de la Chișinău, Pavel Filip, care a anunțat că până în noiembrie se vor găsi soluții pentru demarcarea frontierei cu Ucraina pentru barajul de la Dnestrovsk, iar astăzi împreună cu Petro Poroșenko, președintele Ucrainei, au inaugurat controlul comun la punctele de graniță Cuciurgan-Pervomaisk. Mai mulți observatori sunt de părere că Chișinăul și Kievul ar avea și o intenție de a urgenta soluționarea problemei transnistrene. Credeți în aceste păreri?

Vladimir Socor: „Se cuvine să salutăm și să aplaudăm cooperarea din ce în ce mai strânsă dintre Chișinău și Kiev. Acesta este numai un aspect al problemei. Conflictul din Transnistria, conflict între două state – Federația Rusă și Republica Moldova -, conflict pe teritoriul Republicii Moldova, acesta nu va fi rezolvat în viitorul apropiat. Poate nici măcar pe termen mediu. Nu există niciun fel de condiții propice întrunite pentru o rezolvare în viitorul previzibil. Tiraspolul nu este decât un paravan, îndărătul căruia încearcă, fără succes, să se ascundă Moscova. Înființarea punctului de frontieră comun moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene este un pas foarte important. Este numai primul punct de control de acest tip. Se are în vedere înființarea încă a câtorva puncte de control asemănătoare.”

Europa Liberă: Și totuși, această intenție a autorităților, guvernanților de la Chișinău și Kiev este criticată de liderii separatiști, în primul rând, din regiunea transnistreană și chiar de politicieni influenți din Federația Rusă. Ei consideră că acest punct de control moldo-ucrainean ar duce la o blocadă economică a Transnistriei.

Vladimir Socor: „Moscova și Tiraspolul nu au niciun temei să protesteze. Mai mult, n-au niciun temei să se implice în discuție, deoarece această discuție nu le privește. Producătorii de mărfuri din Transnistria au posibilitatea să exporte atât prin teritoriul Ucrainei, cât și prin teritoriul Moldovei, atât în direcția Rusiei, cât și, mai ales, în direcția Uniunii Europene. Uniunea Europeană a devenit recent principalul partener economic al producătorilor din Transnistria. Eu nu spun partener economic al Transnistriei, Transnistria nu este un subiect de drept internațional, Uniunea Europeană este principalul importator al producătorilor aflați în Transnistria, pe teritoriul Republicii Moldova. Această creștere a comerțului producătorilor din Transnistria cu Uniunea Europeană va continua fără doar și poate. Ea a crescut încontinuu în ultimul timp. De asemenea, Ucraina permite fluxurile comerciale ale producătorilor din Transnistria pe teritoriul Ucrainei în direcția Odesei. Aceste fluxuri comerciale nu prezintă niciun fel de problemă. Alta este îngrijorare Moscovei și a Tiraspolului. Este faptul că Republica Moldova și Ucraina își reafirmă și în fapt suveranitatea pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Acolo, Transnistria nu va mai exercita controlul principal. Republica Moldova și Ucraina vor exercita controlul – cu grăniceri moldoveni aflați pe teritoriul Ucrainei. Acesta este și un precedent în favoarea Ucrainei în ceea ce privește conflictul ruso-ucrainean din Donbas. În această regiune, forțele rusești - atât ale Rusiei, cât și ale separatiștilor locali – controlează frontiera ucraineano-rusă pe segmentul din Donbas. Ei controlează această frontieră pe ambele părți și ei doresc să mențină acest control în cadrul unei eventuale reglementări politice a conflictului din Donbas. Deci, pasul făcut de Ucraina împreună cu Republica Moldova constituie un precedent împotriva intenției Rusiei de a menține controlul pe ambele părți ale segmentului din Donbas al frontierei ucraineano-ruse.”

Europa Liberă: Dar despre acest control comun moldo-ucrainean s-a convenit printr-un acord interguvernamental încă în anul 97. Au trecut zeci de ani de atunci. De ce ar irita acum autoritățile de la Tiraspol deschiderea acestui punct și de ce a reacționat și Federația Rusă? Mă refer la acea declarație a Dumei de Stat de la Moscova de la începutul acestei luni, când parlamentarii ruși au spus, între altele, că Chișinău și Kievul instituie o blocadă pentru regiunea transnistreană, inclusiv prin crearea acestor posturi comune de control pe segmentul transnistrean al frontierei dintre Moldova și Ucraina.

Vladimir Socor: „Chestiunea cu blocada este o pură demagogie, n-are nimic de-a face cu realitatea.”

Europa Liberă: A reacționat și Igor Dodon. El a spus că tentativele de a exercita presiuni, indiferent din ce parte ar veni acestea, vor avea un efect invers în problema reglementării transnistrene și el repetă cu mai multe ocazii că un progres semnificativ în soluționarea diferendului transnistrean se poate obține doar pe calea compromisului reciproc.

Vladimir Socor: „Domnul Dodon este foarte nerăbdător din motive de politică internă, din motive electorale, în primul rând. Este foarte doritor să grăbească o reintegrare, într-o formă sau alta, a malului stâng al Nistrului cu restul Republicii Moldova, iar intransigența Moscovei și a Tiraspolului nu îi dă posibilitatea domnului Dodon să grăbească acest proces. Domnul Dodon speră să obțină voturi din Transnistria. Eu cred că este o așteptare zadarnică. În cazul în care reprezentanții Transnistriei ar intra în Parlamentul Republicii Moldova, ei cu siguranță că nu ar sprijini Partidul Socialiștilor. Ei ar forma o fracțiune proprie și ar urmări interesele proprii. Și s-ar tocmi foarte aspru cu Partidul Socialiștilor și cu orice partid. Deci, domnul Dodon e foarte nemulțumit de faptul că Moscova încurajează Tiraspolul să pună condiții inacceptabile pentru Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar ce compromis reciproc poate fi găsit astăzi între Chișinău și Tiraspol, ca să se urnească carul din loc?

Vladimir Socor: „Formula domnului Dodon despre compromis reciproc este foarte vagă, dar când dânsul a spus la Holercani că presiunile din exterior sunt contraproductive și vor duce la efectul opus, el în mod clar s-a referit la Moscova. S-a referit la faptul că Moscova încurajează Tiraspolul, printre altele, să se opună înființării postului comun de graniță și de vamă moldo-ucrainean. Domnul Dodon a susținut crearea acestui post comun moldo-ucrainean. Și a argumentat la întâlnirea sa de acum câteva luni cu Krasnoselsky că înființarea acestor posturi nu va aduce pagube economiei Transnistriei. Deci apar nuanțe în discursul domnului Dodon, chiar și dânsul începe să fie iritat, începe să demonstreze nerăbdare față de atitudinea intransigentă a Moscovei. Și eu cred…”

Europa Liberă: Dar când spune despre negocierile cu Tiraspolul, că ar fi posibile doar pe baza principiului neutralității obligatorii a Republicii Moldova, cui transmite mesajul, pentru că și Rusia altădată insista ca să existe garanții pentru neutralitatea Republicii Moldova?

Vladimir Socor: „Desigur, Rusia a introdus condiția neutralității încă de pe vremea președintelui Voronin. Rusia are obiceiul să adauge noi și noi precondiții. Domnul Dodon crede sincer că Moldova trebuie să fie un stat neutru.”

Europa Liberă: Dar Rusia nu-și retrage armata, chiar dacă în Constituția Republicii Moldova este acest articol despre neutralitate consfințit?

Vladimir Socor: „Da, corect. Și domnul Dodon greșește atunci când vorbește despre neutralitatea Republicii Moldova fără ca, în același timp, domnul Dodon să ceară retragerea trupelor rusești, ca o precondiție a neutralității. Aici este o greșeală a domnului Dodon. Sper să și-o corecteze. Este o greșeală atât de evidentă, atât de neprofesionistă, încât sper că sfătuitorii domnului Dodon vor insista ca dânsul să corecteze această evidentă greșeală…”

Europa Liberă: Iar Duma de Stat a Federației Ruse a votat acum în 7 iulie pentru păstrarea trupelor militare ruse în regiunea de est a Republicii Moldova.

Vladimir Socor: „Da, este o pokazuhă rusească, n-are, aș zice eu, o importanță practică, n-are valoare legală, nu schimbă cu nimic politica Rusiei. De fapt, arată neputința Rusiei. Rusia trebuie să recurgă la asemenea gesturi fără valoare reală ca să reamintească Republicii Moldova că Rusia are trupe acolo. Deci, Rusia nu mai are pârghii de influență asupra Republicii Moldova; trebuie să recurgă la asemenea artificii.”

Europa Liberă: Iar între timp, liderul democraților, Vlad Plahotniuc, a cerut la New York implicarea marilor puteri în soluționarea conflictului transnistrean. El a criticat ideologia expansionistă a Federației Ruse, a spus că timp de 25 de ani s-a menținut liniștea la Nistru, însă nu s-a reușit deschiderea negocierilor pe tema de fond, anume, statutul pentru regiunea transnistreană în cadrul Republicii Moldova și este, se pare că, pentru prima dată când un politician de la guvernare critică formatul de negocieri „5+2”. El a spus că acest format nu și-a arătat capacitatea să ducă la acel rezultat pe care și l-ar dori Chișinăul.

Vladimir Socor: „E foarte adevărat. Declarațiile sunt aproape în întregime corecte. Se cuvine să fie aplaudate. Nu este prima declarație de acest gen a unui politician de la Chișinău, dar este, probabil, declarația cea mai cuprinzătoare și poate chiar cea mai fermă, dar implicarea marilor puteri, aici eu văd o problemă pe care nu o vom putea rezolva cu ușurință și nici măcar în viitorul previzibil. Statele Unite și Uniunea Europeană nu doresc să devină garante ale soluționării acestui conflict. Neutralitatea, dacă este autoproclamată în Republica Moldova sau convenită numai în mod bilateral de către Rusia și Republica Moldova, o asemenea neutralitate nu ar avea nicio valoare, deoarece ar fi lipsită de garanții. Și eu știu că sfătuitorii domnului Dodon sunt preocupați de această problemă. Ei nu ar dori ca Republica Moldova, unilateral, sau Rusia și Moldova, bilateral, să ajungă la un acord despre neutralitatea Republicii Moldova, fără garanții internaționale. Nici măcar o declarație, de exemplu, a Adunării Generale a Națiunilor Unite nu ar fi nici pe departe suficientă, pentru că ea nu garantează absolut nimic. Este justificată preocuparea unor oameni politici și oficialități guvernamentale din Chișinău de a obține garanții internaționale pentru neutralitate. O preocupare justificată, o preocupare care dovedește o abordare profesionistă a acestei probleme. Din păcate, va fi foarte greu. Eu mă tem că ar fi aproape imposibil din două motive; primul motiv este că Statele Unite nu au niciun apetit, nicio dorință în perioada actuală, dar nici până acum, să ofere garanții de apărare și de securitate niciunei țări. Statele Unite au câteva, numai câteva, acorduri de garanție de apărare și securitate cu aliații cei mai importanți ai Statelor Unite. Și anume, cu aliații din Europa Occidentală, prin intermediul Alianței NATO, cu Coreea de Sud, cu Japonia, cu Australia, cu Filipinele. În afară de aceste acorduri, Statele Unite nu sunt dispuse să garanteze nimănui nimic, deoarece nu au nici resurse, sunt super-angajate pe multe alte fronturi, unde de altfel nu oferă garanții nici acolo, deși sunt angajate militar. Deci ar fi o totală iluzie să ne așteptăm la garanții din partea Statelor Unite. Iar Uniunea Europeană nu are o politică externă comună; nici o politică de apărare comună. Uniunea Europeană nu este capabilă, chiar dacă ar dori la nivel politic, nu este capabilă instituțional, militar să ofere garanții de niciun tip nimănui. De aceea, efortul acesta de a căuta formule de neutralitate a Republicii Moldova mie mi se pare a fi iluzoriu. Desigur că merită căutate soluțiile, efortul este unul interesant, cel puțin, pe plan intelectual, pe plan academic, pe plan analitic poate fi un efort interesant și care ar putea aduce rezultate, dar mai puțin decât garanții oficiale și ferme. Iată de ce această căutare a unei formule a neutralității în schimbul acordului Rusiei de a rezolva problema Transnistriei este un schimb iluzoriu.”

Europa Liberă: Și domnul Candu, spicherul Parlamentului, și fruntașul democraților Vlad Plahotniuc îi cer repetat Federației Ruse să-și retragă militarii și armamentul din stânga Nistrului. Acum când relațiile dintre Chișinău și Kiev sunt bune, e posibil să fie evacuată armata din stânga Nistrului, chiar dacă s-ar face și presiuni?

Vladimir Socor: „Este posibil din punctul de vedere al Chișinăului și al Ucrainei. Ucraina ar acorda drept de liberă trecere contingentului rus din Transnistria, să tranziteze pe teritoriul Ucrainei înspre Rusia. Ipotetic, prin Odesa. Dar, bineînțeles că Rusia nu este de acord cu aceasta. Declarațiile conducerii actuale a Republicii Moldova cerând Rusiei să-și retragă trupele sunt foarte corecte. Eu mă întreb: De ce aceste declarații vin abia acum? Domnul Plahotniuc controlează puterea din Republica Moldova deja de câțiva ani. Vorba ceea: Mai bine mai târziu, decât niciodată.”

Europa Liberă: Dar dacă domnul Plahotniuc a criticat formatul de negocieri „5+2”, el poate fi convocat în ședință acum în vară, în toamnă? Credeți că e posibil să se convoace actorii importanți în cadrul acestui format, pentru că Tiraspolul și Moscova cer ca să fie convocat de urgență acest format?

Vladimir Socor: „Domnul Plahotniuc are perfectă dreptate. Formatul „5+2” este complet falimentar și eu cred că el a fost conceput din capul locului nu ca să aducă o soluție, dar ca să mențină un proces de negocieri de dragul procesului de negocieri. Aceasta nu înseamnă că trebuie să abandonăm formatul „5+2”. În realitate, rolul formatului „5+2”, pe care nimeni nu l-ar mărturisi oficial, dar aceasta este realitatea, ar fi să blocheze o eventuală soluție pe care Moscova ar reuși să o impună Chișinăului, împotriva voinței Chișinăului. În acest caz, Chișinăul ar avea posibilitatea să se adreseze formatului „5+2” pentru o apreciere, iar cel puțin o parte a actorilor din formatul „5+2” ar da o apreciere negativă. Această procedură este prevăzută în mod tacit, nemărturisit pentru situația în care Moscova ar presa Chișinăul la niște concesii unilaterale cu totul inacceptabile de genul Memorandumului Kozak, de exemplu. Deci, acesta-i rolul real al formatului „5+2”, un fel de plasă de siguranță; ca acea plasă de siguranță, pe care o folosesc acrobații de la circ pentru eventualitatea în care ei ar cădea de sus, de pe trapez. Deci, noi nu trebuie să abandonăm formatul „5+2”, nu trebuie să cerem desființarea lui. El poate să rămână, dar trebuie găsită altă formulă. Problema nu este în proceduri. Problema este una de substanță – cum convingem sau obligăm Federația Rusă să-și retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova înainte de o eventuală rezolvare politică? Rezolvarea politică în prezența trupelor rusești pe teren este ceva cu totul inacceptabil. Și Ucraina o respinge. Ucraina cere retragerea trupelor rusești din Donbas înainte de rezolvarea politică a statutului Donbasului. Iar dacă Republica Moldova acceptă ordinea inversă, este un precedent în dauna Ucrainei.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG