Linkuri accesibilitate

Stela Novițcaia: „Noi, nevăzătorii, avem o mai mare tărie de caracter, care ne ajută să păşim cu speranţă în viitor”


Un interviu cu o bibliotecară din cadrul Organizaţiei teritoriale Soroca a Asociației nevăzătorilor din Moldova.

În nordul ţării, la Biblioteca pentru nevăzători de la Soroca, scriitorul Vladimir Beşleagă le-a vorbit cititorilor despre romanul „Voci sau dublul suicid din zona lacurilor”. Romanul conţine, pe lângă versiunea tipărită, şi o versiune audio, înregistrată în studioul Europei Libere de la Chişinău. Volumele sonore sunt o soluţie pentru persoanele nevăzătoare care pot „citi” doar cărţi şi reviste în alfabetul tactil Braille. În majoritatea cazurilor literatura pentru nevăzători este oferită de organizaţiile neguvernamentale de peste hotare, spune bibliotecară în cadrul Organizaţiei teritoriale Soroca a Asociației nevăzătorilor din Moldova, Stela Noviţcaia. Peste 40 de nevăzători din cei 110 din Soroca frecventează biblioteca îngrijită de Stela Noviţcaia cu care a stat de vorbă corespondenta Europei Libere.

Stela Noviţcaia: „Cea mai mare problemă este că majoritatea nevăzătorilor stau acasă. Nu au unde munci, aşa cum era pe timpuri. Aici înainte era întreprinderea noastră, aveam diverse secţii, lucram….”

Europa Liberă: Ce produceau nevăzătorii, de exemplu?

Stela Noviţcaia: „Cui de ardezie, cui decorativ, mânere pentru fiarele de călcat, întrerupătoare, prize, patroane electrice, lămpi portative pentru mașini și tractoare etc…”

Europa Liberă: Şi astăzi majoritatea stau acasă?

Stela Noviţcaia: „Da, din păcate, întreprinderea deja de vreo zece ani nu funcționează.”

Europa Liberă: Şi din ce supraviețuiesc oamenii?

Stela Noviţcaia: „Din pensie, dar mulţumim că avem o alocație pentru însoțitori, putem să ne deplasăm cu ajutorul cuiva. E clar că sunt puțini bani, dar…”

Europa Liberă: Văd că nu vă plângeți, mai rar surprind asemenea situaţii…

Stela Noviţcaia: „Într-adevăr, noi, nevăzătorii, avem o mai mare tărie de caracter, care ne ajută să depășim acest declin al destinului şi să păşim cu speranţă în viitor.”

Europa Liberă: Dvs conduceţi şi Biblioteca pentru nevăzători de aici, de la Soroca, aveţi destule cărţi?

Stela Noviţcaia: „În prezent, da, primim în fiecare lună cărţi de la Centrul naţional de informare şi reabilitare al Asociaţiei nevăzătorilor din Moldova. Fondul nostru se completează lunar. Primim reviste, primim donaţii din România, avem acces şi la revista „Litera”, revista în alfabetul Braille, revista „Наша жизни” (Viaţa noastră). Ne-am dori, poate, mai multe versuri, mai multe lucrări ale scriitorilor autohtoni, literatură pe stik-uri.”

Europa Liberă: Aceste cărţi audio, cum este cea a Dlui Vladimir Beşleagă, mă refer la romanul „Voci”, reprezintă o soluţie pentru nevăzători?

Stela Noviţcaia: „Da, o parte din nevăzătorii noştri deja au ascultat romanul şi alţii îl vor asculta. Anul trecut, din proiectul „Şanse egale pentru toţi”, noi am reuşit să procurăm pentru o parte dintre beneficiari tehnică audio, dar, din păcate, pentru stik-uri, nu pentru discuri.”

Europa Liberă: Şi cum se descurcă ei? Vin în vizită unul la altul ca să asculte cărţi?

Stela Noviţcaia: „Ascultă şi la bibliotecă, cine vrea poate să le ia acasă, unii le ascultă la calculator…”

Europa Liberă: Cât de des vă vedeţi aici, la bibliotecă?

Stela Noviţcaia: „Biblioteca lucrează zilnic, beneficiari când doresc, atunci vin.”

Europa Liberă: Câte persoane vă păşesc pragul zilnic?

Stela Noviţcaia: „Până la cinci persoane.”

Europa Liberă: E mult, e puţin?

Stela Noviţcaia: „Sunt zile când vin mai mulţi. Îmi pare rău că biblioteca lucrează numai trei ore pe zi. Din păcate, nu prea există finanţare pentru persoanele nevăzătoare. Ne-am dori ca biblioteca să funcționeze ziua întreagă. Sunt persoane care pot să vină după masă, pentru că de dimineaţă nu au posibilitatea. Înainte aveam un club la care evoluau mai multe formaţii, ar fi bine ca şi acum acestea să funcţioneze, dar, aşa e situaţia.”

Europa Liberă: Dar, este greu să vă adunaţi singuri?

Stela Noviţcaia: „Da, înainte era mai uşor, acum este mai greu, pentru că lumea s-a obişnuit să stea acasă. Mulţi nu au însoţitor, problemele sunt diferite.”

Europa Liberă: Deseori, cei care nu se confruntă cu o asemenea problemă, se gândesc că nevăzătorii nu au la ce să lucreze, ce servicii să presteze. Dvs ce le-aţi răspunde?

Stela Noviţcaia: „Nu este corect. Noi, societatea orbilor, am avut foarte multe întreprinderi, inclusiv în alte oraşe. Astăzi, acestea sunt, practic, închise. Această a demonstrat că nevăzătorii noştri pot să producă diverse lucruri, sunt apți de muncp. Din păcate, acum piaţa este invadată de lucruri de peste hotare, producţia noastră nu mai poate fi realizată. Din această cauză întreprinderile au fost închise sau reduse la minimum.”

Europa Liberă: Prin ţară sunt populare aşa-numitele afaceri sociale, unde sunt angajate persoanele cu nevoi speciale. Sunt asemenea istorii pozitive aici, la Soroca?

Stela Noviţcaia: „Nu, la Soroca nu avem aşa ceva. Sunt câteva persoane care lucrează numai la o fabrică care produce mezeluri, atât!”

Europa Liberă: Ce vă lipseşte ca viaţa Dvs, a nevăzătorilor de la Soroca, să se schimbe în bine?

Stela Noviţcaia: „Cam multe ne-ar trebui! Ne-am dori să avem concursuri, festivaluri, întâlniri cum a fost cea cu Dl Beşleagă, să fie mai multă literatură publicată în Braille sau cărţi audio ale scriitorilor autohtoni. De multe ori noi, nevăzătorii, avem probleme în transportul public. Deseori nu se anunţă staţia.”

Europa Liberă: Deci, la capitolul toleranţă mai este de lucru?

Stela Noviţcaia: „Mai este, da, noi mai avem probleme cu semafoarele, cu trecerile din oraş, pe străzi...”

Europa Liberă: Deci, drumurile nu sunt adaptate pentru persoanele nevăzătoare?

Stela Noviţcaia: „Nu, la Soroca, nu. Uneori ne dau trecătorii câte o mână de ajutor.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG