Linkuri accesibilitate

Sergiu Prodan: „Ei nu se revoltă împotriva celor care au masacrat familia țarului, ci au găsit un artist...” (VIDEO)


De vorbă cu cineastul Sergiu Prodan despre isteria provocată în rândul preoțimii ruse de filmul „Matilda”.

Sute de preoți și enoriași creștin-ortodocși au ținut marți la Moscova un protest cu rugăciune împotriva filmului „Matilda”, al regizorului rus Alexei Ucitel, care este despre o relație amoroasă a ultimului țar al Rusiei, Nicolai al Doilea, cu balerina poloneză Matilda Kschessinska. Filmul va avea premiera abia la toamnă, dar deja a stârnit nemulțumirea cercurilor conservatoare, care-l consideră purtător de blasfemie și obscen. Iar întrucât Rusia are o lege relativ nouă privind „jignirea sentimentelor religioase”, realizatorii peliculei riscă să fie acționați în judecată. Vasile Botnaru a stat de vorbă despre relația dintre libertatea artistică și religie, în Rusia și nu numai, cu cineastul Sergiu Prodan.

Europa Liberă: Domnule Sergiu Prodan, v-am invitat să discutăm despre o adevărată mișcare, unii îi spun chiar isterie, care s-a pornit în Rusia întru oprirea filmului „Matilda” de Alexei Ucitel, care ar fi schimonosit adevărata fizionomie a țarului Nicolae al II-lea sanctificat și a soției sale. Și activiști ortodocși întru apărarea bunului nume al țarului Nicolae încearcă să oprească proiecția în masă a acestui film și pentru asta au organizat diferite pichetări ortodoxe, rusește le numesc „стояние”, adică „statul în rugăciune”. Au încercat să facă din asta o manifestare de amploare – de la Kamceatka până în partea europeană a Rusiei și Radio Svoboda are un reportaj amănunțit.

Ascultătorii noștri, spectatorii noștri se pot uita pe link-uri care să-i direcționeze exact spre aceste secvențe, reportaje. Acolo vor vedea că majoritatea celor care se pronunță împotriva filmului, de fapt, nu l-au văzut, judecă după un treiler de două minute, judecă după atmosfera care s-a creat în jurul acestui film chiar de la lansare, de la prima prezentare. Eu v-am invitat să vorbim nu atât despre film, cât despre această înverșunare cu care este condamnat, anatemizat un artist care are sau nu - veți spune Dvs. - dreptul să se uite retroactiv altfel la istoria pe care a parcurs-o o țară, un imperiu.

În discuția asta mi-aș aminti de o încercare de a opri proiecția filmului „Codul lui Da Vinci” la Chișinău. Un grup de enoriași ortodocși au considerat că filmul lezează demnitatea lor de credincioși, anume pe baza acestui paragraf – „Lezarea demnității sau sentimentelor religioase”, și în corul acesta de activiști ortodocși s-a inclus și deputata Poklonskaia, cunoscuta procuroare din Crimeea, care a adunat, spune ea, o sută de mii de sesizări de la creștini care se simt lezați. Ea a inițiat și o cercetare penală pe bază de niște documente și a dedus ea că, într-adevăr, acest film conține elemente care acreditează niște idei ce lezează credința, în general, și îi lezează pe ortodocși. Iată, în acest context, ce ați avea de spus Dvs., care sunteți un regizor și care cred că vă doriți totala libertate să vă adresați oriunde și prin mijloacele pe care le considerați necesare?

Sergiu Prodan: „În primul rând, mie îmi pare emblematic faptul că, iată, urmașii celora care au masacrat familia țarului astăzi se revoltă, pentru că cineva și-a permis, vezi, Doamne, să facă o operă de artă care nu corespunde șabloanelor sau stereotipurilor de percepție de astăzi a lor. Cum să vă zic? Deci, ei nu se revoltă astăzi contra faptului că a fost masacrată întreaga familie a țarului, continuă să se închine cadavrului cela din Piața Roșie, care presupun că a dat ordinul sau a acreditat această masacrare.”

Europa Liberă: Păi, dar are indicații în operele lui – să fie spânzurați cât mai mulți preoți.

Sergiu Prodan: „Exact. Dar iată au găsit, vezi, Doamne, un artist. Mie îmi pare că în cazul de față Alexei Ucitel nu este un personaj, este un argument. Un argument, pentru că, dacă nu era el, se găsea altul. Acest fenomen, pe care-l observăm, este dorit în sine. Deci, fenomenul în sine este important, din păcate, pentru societatea de astăzi din Federația Rusă, sau o parte din această societate. N-ar trebui să ne mire lucrul acesta, pentru că nu e nimic nou. În numele poporului revoltat, au fost executați oameni și au fost scrisori, deci, cetățeni reali care scriau, într-adevăr. De ce se întâmplă lucrul acesta? Este o întrebare mai complexă.”

Europa Liberă: Dar înainte de asta, totuși, înainte cenzura, cel puțin, acționa pe cont propriu, nu se ascundea îndărătul oamenilor? Acum se face cenzură cu mâna unor oameni indignați.

Sergiu Prodan: „Cenzura întotdeauna ataca opera. În cazul de față, este, de fapt, atacat artistul. Da, pentru că această „стояние” nu se face doar împotriva filmului, se face împotriva fenomenului, dreptului de a aborda în felul respectiv.”

Europa Liberă: Чтоб другим неповадно было”?

Sergiu Prodan: Чтоб другим неповадно было.” Se dorește în sine legitimizarea acestui trend.”

Europa Liberă: Dar atunci când au intrat fetele alea și au șuierat în biserică, au cântat, și nu oarecum – un cântec împotriva lui Putin – ele veniseră, totuși, în biserică, în catedrală… Acum ce drept au oamenii aceștia, în general, să vorbească despre un film care nu s-a proiectat, nu poți să-l vezi în integralitatea lui și la care poți să nu te duci?

Sergiu Prodan: „Exact, exact! Paralela pe care ați făcut-o cu preoții sau enoriașii, împreună cu preoții noștri, care au ieșit în fața cinematografului cu steaguri din biserică, cu cântece bisericești, pentru a protesta împotriva proiecției filmului „Codul lui Da Vinci”, exact este același lucru. Deci, cum să vă zic? Ca să vorbesc pe limba lor, să mă înțeleagă și oamenii care sincer cred așa, în credință trebuie să lupți pentru bine, nu contra răului. O să dau o pildă și eu bisericească: Diavolul, când îl ispitea pe Iisus Hristos, i-a spus: «Aruncă-te de pe stâncă și, dacă tu ești fiul lui Dumnezeu, îngerii te vor ține pe brațe și nu vei păți nimic; noi toți vom vedea acest lucru și vom crede, vom accepta că tu ești fiul lui Dumnezeu. Deci, demonstrează-ne acest lucru și totul va fi așa cum spui. Ce i-a răspuns Hristos? Piei din fața mea, necuratule, pentru că cine ești tu să-mi dai tu mie regula de joc, ce trebuie să fac! Eu n-am venit să-ți demonstrez ție ceva».

Deci, atunci când preoții, în loc să învețe de bine în biserică, să se gândească cum să fie mai aproape de enoriași, mai convingători, mai umani, mai buni, mai aproape de credință, ies în stradă, în fața cinematografului să protesteze, prin asta făcând, de fapt, publicitate… Asta e cea mai bună publicitate. Eu lucrez în publicitate…”

Europa Liberă: Da, o să-l caute într-o veselie…

Sergiu Prodan: „Cât m-ar costa pe mine să fac publicitate la filmul meu, să iasă preoții cu steaguri bisericești în stradă, să vorbească despre filmul meu?! Deci, acest personaj necurat și-a făcut prin intermediul lor publicitate. Deci, ei au căzut în această capcană, ispită a necuratului și au spus: Păi, hai, faceți, aruncați-vă de pe stâncă… Asta nu are nimic cred că nici cu învățătura lui Hristos, în general, nici cu religia ortodoxă.”

Europa Liberă: Dar noi vrem să vorbim despre libertate. Dvs., în ipostaza lui Ucitel, aveți niște limite la care vă opriți? Că Charlie Hebdo, de exemplu, nu se oprește de la niciun fel de limite, chiar cu prețul vieții. Și Franța nu renunță la stilul „Charlie Hebdo”, pentru că asta a obținut în Revoluția franceză. În spațiul acesta răsăritean, un artist trebuie să țină cont de limitele pe care le impun activiștii aceștia?

Sergiu Prodan: „Un artist trebuie să țină cont de limitele propriei moralități, ca să zic așa; de ceea ce consideră el că este bine, ceea ce consideră el că este adevărat. Chiar cu riscul de a greși, el are dreptul să se manifeste o poziție, o părere, pentru că deseori acele iconițe, să le zic așa, pe care ni le creăm noi sfinte și se umplu de praf, și noi uităm esența lucrurilor și artiștii, de fapt, de pe altă parte, trebuie din când în când să ne amintească. Eu mă întreb: Cum ar reacționa, să zicem, publicul nostru așa mai ortodox, moldovenesc, dacă ar face un regizor un film despre Ștefan cel Mare nu tocmai în viziunile lor?

Europa Liberă: Canonice…

Sergiu Prodan: „Canonice, exact! Știm cu toții – a fost și dur, a fost și nedrept, a pedepsit foarte multă lume, a tăiat cu sabia și a pus la munci forțate etc., etc. Din punctul de vedere al moralei de astăzi, nu era tocmai…”

Europa Liberă: Sfințenia lui e de pus la îndoială?

Sergiu Prodan: „Exact! Exact! Deci, dacă noi ne temem să abordăm din punctul acesta de vedere imaginea unui personaj real care a existat, atunci dragostea noastră față de el este falsă.”

Europa Liberă: Mai am o întrebare: Dacă nu cumva această mișcare sau oamenii aceștia care sincer cred în faptul că trebuie să apere imaginea țarului Nicolae, își dau ei seama oare că sunt montați într-o propagandă, pentru că nu este Ucitel primul artist? Este o serie întreagă de artiști care denigrează imaginea Rusiei și pentru asta sunt pedepsiți.

Sergiu Prodan: „Este un mecanism care se pune pe roate, ceea ce se numește негодование народа”, deci, protestul maselor. O bâtă care va fi folosită cu succes mai departe; nu este el primul și nu este ultimul. Nu-și dau seama, nu-și dau seama, le e bine în această postură, pentru că dorința de a participa în așa ceva vine dintr-o slăbiciune interioară. În turmă, în cârd, ca să nu jignesc pe nimeni, în haită este mult mai comod – asta este binele, asta este răul.

Noi toți atacăm acum răul, de fapt, făcând rău, de fapt, fiind agresivi, de fapt, fiind intoleranți. Asta vine dintr-o slăbiciune interioară, din sentimentul turmei, dar, totodată, asta vorbește despre o anumită cultură. Cultura tătaro-mongolă, dacă vreți. Asia este mare, n-o putem numi asiatică, pentru că în Asia sunt foarte multe altfel de culturi, dar iată spiritul acesta tătaro-mongol, care era unitatea în jurul hanului. Deci, era un merit să amăgești adversarul, să trișezi, să-l induci în eroare, să spui una și să faci alta, și adversarul să te creadă. Asta era privit ca o valoare, ca un merit, pe când în cultura occidentală asta era o nonvaloare, era o rușine. Parole, deci, cuvântul cavalerului era mai presus de orice.

Sunt două viziuni diferite. Ele când se ciocnesc, când se interferează, din păcate, acum observăm tendința că cultura tătaro-mongolă cucerește masele. Pe nimeni nu deranjează ipocrizia, pe nimeni nu deranjează minciuna. Nimeni nu te întreabă de cuvintele pe care le-ai spus cândva, de promisiunile pe care le-ai făcut… Deci se confundă lucrurile. Cred că se face asta intenționat, pentru că atunci când masele nu-și dau seama, când presa, cel puțin, câinii de pază ai societății…

Iată, ultima conferință de presă a președintelui nostru Igor Dodon care a declarat în fața presei că pentru reparațiile de la Condrița nu s-a cheltuit un leu din Bugetul de stat. Este o declarație gravă, deci, impeachmentul, din punctul meu de vedere, este eminent. Deci, omul a recunoscut că este dependent financiar de niște forțe obscure care-i plătesc niște polițe, care-i fac niște reparații. În schimbul a ce? Societatea trebuie să se întrebe, presa, în primul rând, trebuie să nu tolereze. Deci, aceasta este o întrebare despre care trebuie să vorbească, dar asta nu interesează pe nimeni, mult mai interesante sunt alte aspecte, de fapt, neimportante.”

Europa Liberă: Acum, aici o să vă contrazic. Europa Liberă are o rubrică. Noi facem modesta noastră contribuție, tocmai prin asta. Avem Politigraful, în care încercăm să comparăm declarațiile din trecut cu cele actuale și avem memorie foarte bună, în sensul acesta. Și totuși, Dvs. ați pornit să spuneți de ciocnirea asta. Acum spațiul în care ne aflăm noi, Republica Moldova, Basarabia, în special, este un spațiu în care ciocnirea asta are deja, se profilează râvnitul parcurs european sau există incertitudini?

Sergiu Prodan: „Nici pe departe, nici pe departe. Vedeți, Basarabia…”

Europa Liberă: Adică așa ceva ce se întâmplă în Rusia, e posibil aici?

Sergiu Prodan: „Da, sigur, sigur că e posibil. Sigur că e posibil și, de fapt, asta se dorește, prin mergerea până în pânzele albe, prin ridicol. Deci, oamenii nu au jenă de a fi ridicoli pentru a porni o lunecare, un trend, o direcție de mișcare anume în utilizarea sentimentelor celor mai sălbatice, mai primitive din om.”

Europa Liberă: Intuiția Dvs. de artist ce vă spune – s-a început, e deja o vânătoare de oameni rebeli care îndrăznesc să meargă în răspăr?

Sergiu Prodan: „Dacă nu, dacă nu, asta va urma! Și va urma nu din cauza persoanelor concrete care vor fi. Știți cum? Acest mecanism când va fi pus bine pe roate, el va avea nevoie de testare. Și atunci, cineva va cădea în…, chiar dacă nu vor fi rebeli din ăștia.”

Europa Liberă: Un Ucitel va fi găsit?

Sergiu Prodan: „Va fi găsit, pentru a testa acest mecanism, pentru că e nevoie de un astfel de mecanism, nu doar pentru a pedepsi pe cei rebeli care îndrăznesc să aibă o altă viziune, pentru a ține controlul asupra maselor. De fapt, acum, din punctul meu de vedere, a unui artist rebel care nu are partid politic sau viziuni politice sau nu cheamă masele spre ceva, mă uit dintr-o parte la tot ce se întâmplă și mie îmi pare că bătălia care se dă acum - și se dă o bătălie foarte serioasă – este anume pentru controlul minților.

Tot ce se face aparent de-a cuceri un teritoriu sau de-a schimba un vector politic sau ceva sunt exerciții de testare; se încearcă până unde se poate merge, până unde societatea va accepta, va răbda, pentru că și această conferință de presă, despre care am pomenit a domnului președinte, cred eu, nu a fost altceva decât o testare a reacției societății – se va trece neobservat, se vor accepta asemenea declarații, va trece această minciună care spune: «Vedeți ce președinte bun sunt eu? Nu doar că nu cheltui banii poporului din buget, ci mai și aduc surse extrabugetare pentru a consolida nu casa mea proprie, reședința prezidențială».

Sunt două poziții diametral opuse – democrația, care înseamnă orice acceptare de suport financiar sub orice formă din partea unor demnitari de stat este mită și alta care spune logica familiei, dacă am putut muta gardul, să-i scurtez vecinului și un copac să revină în ograda noastră, dacă am putut pe contul vecinului să fac drum în fața porții mele, este un merit. Eu doar aduc pentru familia noastră, deci, eu sunt un cap de familie bun. Sunt două viziuni. Deci, asta este Occidentul și Orientul. Și acum are loc testarea mentalității maselor. Ce vor accepta? Cum vor ele să trăiască – occidental sau oriental? Ceea ce a declarat domnul președinte sunt valori. «Deci, eu nu fur - unu; doi – eu aduc bani, eu am relații în toată lumea. Erdogan îmi promite bani să repar acolo, am oameni care, dacă eu sunt președinte, pe noi ne vor ajuta; pe mine mă vor ajuta - vor veni, ne vor da, ne vor face, ne vor… doar asta vreți: să ni se dea, să ni se facă și să avem puținul nostru. Dacă doar asta vreți, asta veți primi!»”

Europa Liberă: Pronosticul Dvs. pentru această cruciadă sau steliadă mai curând mă cam înspăimântă, dar vom trăi și vom vedea și să dea Dumnezeu să nu aveți dreptate.

Sergiu Prodan: „Să dea Dumnezeu, dar mă sperie nu faptul în sine, mă sperie foarte mult reacția societății, pentru că sunt…”

Europa Liberă: Înghite nada?

Sergiu Prodan: „Înghite nada. Sunt acceptate astfel de comportamente. Deci, toată clounada care se face, nu pentru că acesta e clovn și nu are simțul ridicolului și nu-și dă seama cum apare, se verifică până unde se poate merge. Că dacă societatea ar riposta, s-ar mai opri din agresivitate, din înaintări. Societatea nu ripostează. Societatea acceptă sau doarme, sau din contra…”

Europa Liberă: Aplaudă?

Sergiu Prodan: „Aplaudă. Și atunci se merge înainte, se merge înainte și se ajunge la valorile orientale, tătaro-mongole, să le zic așa, că Orientul e foarte diferit, ceea ce înseamnă totalitarism, de fapt. Un popor ca o mașină unică care lucrează ca știubeiul de albine.”

Europa Liberă: Da… Chiar aștept să putem vedea filmul de la care am pornit discuția. De exemplu, într-un cinematograf din Chișinău, să vedem ce emoții va stârni.

Sergiu Prodan: „Trebuie să vedem. Nici eu n-am văzut filmul. Trebuie să-l vedem. Trebuie să vedem toate părerile. Deci, ca spectatori, nu ca artist vorbesc, ca spectator, ca om, ca membru al societății. Trebuie să vedem și să ne facem propria concluzie.”

Europa Liberă: Și mai ales, să acceptăm că Ucitel are dreptul la așa o viziune?

Sergiu Prodan: „Fără doar și poate, fără doar și poate. Oricine are dreptul chiar de a debita inepții. Dacă din punctul meu de vedere este o inepție, eu o neglijez. Și astfel trebuie să facă fiecare om. Dacă din punctul tău de vedere, poziția acestui artist sau acestui politician este una greșită și el debitează inepții, deci, el trebuie ignorat, nicidecum interzis…”

Europa Liberă: …pus pe rug.

Sergiu Prodan: „Pus pe rug, exact, pentru că foarte repede ajungi tu.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG