În Republica Moldova, numărul copiilor rămaşi fără ocrotire părintească practic s-a dublat în ultimii ani, constată cel mai recent raport al Biroului Naţional de Statistică (BNS). Cifrele mai arată că principala sursă de venit a familiilor cu copii sunt remitențele, adică banii trimiși, în cele mai dese cazuri, de unul dintre părinţi aflat la muncă peste hotarele ţării. Corespondenta Europei Libere, Diana Răileanu, a stat de vorbă cu Mariana Ianachevici, preşedinta Alianţei ONG-urilor active în domeniul protecţiei copilului şi familiei, care a analizat cifrele prezentate de BNS. Experta constată că, dacă datele sunt veridice, ar trebui să îngrijoreze autorităţile:
Mariana Ianachevici: „În general, sunt într-o stare pe care nu ştiu dacă pot să mi-o explic, pentru că, totuşi, numărul populaţiei este în descreştere şi numărul populaţiei de copii este în descreştere. Deşi mică, arată cifrele, oricum înseamnă un lucru nu chiar bun pentru viitor, pentru că toţi aceşti copii la un moment dat vor trebui să întreţină din taxe şi impozite oamenii în vârstă, oamenii la pensie. Nu ştiu dacă vor reuşi acest lucru fiind atât de puţini.”
Europa Liberă: Cifra care mi-a sărit în ochi se referă la sursele de venituri a gospodăriilor. Deci, salariul – 4-5%, remitențele – 22%, prestații sociale 10%, restul din alte activități. Deci, remitenţele, adică banii trimişi de peste hotare, sunt importanţi în familie. Pe de altă parte, numărul copiilor rămași fără ocrotire părintească a crescut practic de două ori. Familiile în care cresc copiii s-au pomenit, deci, între ciocan şi nicovală – au nevoie de bani, însă bunăstarea are un preţ… Cum poate fi rupt acest cerc vicios?
Mariana Ianachevici: „Remitenţele continuă să aibă un rol foarte important pentru familii şi asta nu ar trebui deloc neglijat, în acelaşi timp, asta are un cost. Numărul de copii rămaşi fără îngrijire părintească este în general în creştere – această informaţie este foarte bună şi reprezintă o mare atenționare asupra necesității de servicii, or, dacă copilul a rămas fără îngrijire părintească, cel puţin statul trebuie să încerce să înlocuiască această grijă şi să o înlocuiască cu servicii care, în primul rând, să fie cât mai apropiate de serviciile de tip familial. Aici vreau să punctez că noi, spre regret, nu avem în toate raioanele servicii alternative de îngrijire şi asta nu este tocmai bine. Această situație are două efecte. Prima, că nu avem niciodată siguranța că un copil care este în riscul de a rămâne fără îngrijire părintească sau este neglijat, abuzat, va fi scos la momentul oportun din mediul abuziv şi pus într-un serviciu, adică protejat, din simplul considerent că nu există servicii. Pe de altă parte, există cealaltă monedă, în momentul în care într-un raion există servicii, însă lucrurile nu sunt bine coordonate, apare supra-solicitarea de asemenea servicii, de locuri sau de îngrijire de tip rezidențial. Deci, trebuie să existe un echilibru. Statistica în general şi raportul oferit de Biroul Naţional de Statistică despre situația copiilor este cel mai bun argument pentru necesitatea de instrumente şi servicii”.
Europa Liberă: Dar la ce instrumente şi servicii vă referiţi?
Mariana Ianachevici: „Noi nu vom putea să oprim migrația, pentru că asta ar însemna o politică complet diferită pe care trebuie să o aibă statul vizavi de omul care muncește sau de locul de muncă pe care trebuie să îl ofere omului, deci şi un salariu decent prin care acesta să poată să-şi întreţină familia. Dar, în acelaşi timp, sunt necesare servicii de consiliere, de suport pentru părinţii care sunt, totuşi, în căutare de locuri de muncă aici, pe loc, servicii, de exemplu, de creşă socială pentru părinţi singuri, pentru mamele care au copii mici, care vor să înceapă să lucreze dar nu pot pentru că nu au o creşă, or acolo unde există o creşă trebuie să o plătească, însă nu pot pentru că nu au un salariu. Aceste servicii ar ajuta mult, ar veni în sprijinul familiei. Cred că aici avem de lucru şi putem să facem multe.”
Europa Liberă: Să vorbim despre educaţie: numărul de biblioteci s-a redus cu 20 de unităţi față de 2010, la fel a scăzut și numărul de utilizatori activi. Deci, copiii nu mai merg la bibliotecă. E adevărat, mulţi au telefoane mobile, dar nu ştim cum le utilizează. Ce consecințe poate avea această situaţie, dna Ianachevici?
Mariana Ianachevici: „Am văzut acest indicator de scădere a numărului de biblioteci. Ar fi fost interesant să ştim, de exemplu, copii care utilizează internetul pentru ce îl folosesc? Pe de altă parte, sunt, totuşi, o mulţime de copii şi adolescenţi care cu adevărat citesc de telefonul mobil sau de pe calculatorul de acasă. Adevărul e că nu ştiu ce citesc şi asta ar fi interesant să află, pentru că dacă au înlocuit o bibliotecă reală cu o bibliotecă virtuală poate că nu e nimic rău în asta. În acelaşi timp, cultura de a citi o carte cred că trebuie promovată mai intens pentru că eu urmăresc copiii mei de la casa comunitară care vin de la şcoală şi spun: „mi-au spus să scriu un referat”. Deci, ei vin cu acest mesaj de la şcoală şi ei scot referatele de pe internet. Deci, cultura de a citi, de a consulta o carte aproape că s-a pierdut şi eu cred că acest aspect este mai important.”
Europa Liberă: Acelaşi raport al BNS arată că în fiecare zi cel puţin un copil are de suferit urmare a unui accident rutier. Vorbim despre neatenţia şoferilor, despre necunoaşterea regulilor de circulaţie… Ce este la mijloc?
Mariana Ianachevici: „În primul rând vorbim despre educaţie. Vă dau câteva exemple pe care le vedem în fiecare zi. Mămica cu căruciorul iese la semafor: ea stă pe trotuar, căruciorul pe jumătate în stradă. Copii traversează strada: nici un adult nu-l atenționează că trece strada la culoarea roşie a semaforului. În cel mai bun caz unii şoferi mai aruncă nişte cuvinte licenţioase peste geam sau îl claxonează! Mare treabă! A învăţat ceva copilul? Nu a învăţat, vă asigur.”
Europa Liberă: Deci, cei din jur trebuie să dea dovadă de mai mult activism civic?
Mariana Ianachevici: „Exact, nu trebuie să aşteptăm să vină poliţia să ne spună cum să mergem pe trotuar, cum să trecem strada. Poliţia nu are doar grija asta, deci, haideţi să facem lucrurile bine şi cu bună ştiinţă.”
Europa Liberă: Peste 60% dintre gospodării nu au copii, iar în 2015 această cifră a ajuns la 69%. Asta înseamnă cumva că şase din zece familii nu au copii?
Mariana Ianachevici: „Am văzut şi eu această cifră şi chiar o discutam cu cineva. Cred că e o întrebare pentru Biroul Naţional de Statisică pentru că nu ştiu cum s-au făcut calculele. Dacă sunt aşa cum ne gândim noi, asta ar însemna ceea ce aţi spus Dvs şi, deci, situaţia este destul de gravă. Înseamnă că ţara se depopulează.”
Europa Liberă: Capitolul „Situația privind dotarea locuințelor cu principalele utilități și bunuri de folosință” arată în felul următor: 79% dintre gospodării au acces la apeduct, 70% la sitemul de canalizare, mai puțin la baie sau duș – 59% și grup sanitar în locuință – 4-7%. Deci, doar 4-7 % dintre familiile în care cresc copii au WC în casă. Despre ce vorbeşte această cifră?
Mariana Ianachevici: „Pentru ca oamenii să aibă această comoditate trebuie ca şi autoritatea publică locală să se gândească nu doar la jumătate de drum în faţa Primăriei. Apropo, am văzut recent un reportaj despre o localitate din Timişoara, România, care a adus în sat câteva milioane de euro din bani europeni şi a început-o de la canalizare şi de la apă. După mine, cu asta trebuie să înceapă reformele într-un sat, într-un teritoriu. Degeaba spun la şcoală copilului că hârtia sau plasticul nu se aruncă în stradă dacă după ore tot gunoiul este dus la groapa de gunoi care nu este autorizată. Deci, mare educaţie nu am făcut. Prin urmare, dacă vrem cu adevărat să avem comoditate, comoditatea începe de la asumarea responsabilității de către autoritatea publică locală. Această infrastructură, corelată cu educaţia, va da rezultate.”
Europa Liberă: Spre finalul acestui interviu, Dna Ianachevici, după ce am trecut în revistă situaţia familiilor în care cresc copii, ce politici credeţi că ar trebui să pună în aplicare guvernul ca oprească descreşterea numărului de familii pe care am constatat-o cu Dvs la începutul acestui interviu?
Mariana Ianachevici: „De la banalul „familia trebuie susţinută” cu lucuri elementare. Accesul la şcoală trebuie să fie cu adevărat nediscriminatoriu, pentru că există copii săraci şi copii care au puţin mai multe oportunităţi, şcoala trebuie să fie egală şi accesibilă pentru orice copil: cu dizabilitate sau fără dizabilitate, cu posibilităţi mai multe sau cu posibilităţi mai puţine. Sistemul de sănătate trebuie să fie nediscriminatoriu, să ofere același tip de asistenţă şi să fie corect cu toţi copiii, să nu încerce să ceară lucruri exagerate de la părinţi sau de la asistenţii parentali profesionişti care vor să facă ceva cu copiii pe care îi au în plasament şi ajung să aibă probleme cu sistemul de sănătate. Deci, toate serviciile trebuie să fie accesibile în egală măsură pentru orice copil. Probabil că aceasta la un anumit moment va ajuta ca familia să nu mai fie pusă în situația să aibă nevoie de cheltuieli mult mai multe pentru ca să poată întreține şi pentru ca să-şi poată ajuta propriul copil. Deşi sună banal, lucrurile mari depind de lucruri mărunte - făcute la timp şi făcute corect.”
