Linkuri accesibilitate

Ion Leahu: Dle Franco Frattini, formatul 5+2 este pentru soluționarea diferendului transnistrean, și nu a problemelor sociale din Transnistria...


Ion Leahu

Interviu cu fostul membru al delegației moldovene în Comisia Unificată de Control, despre ultimele evoluții în reglementarea transnistreană.

Până la finele lunii martie în R.Moldova urmează să vină reprezentantul special al președinției italiene a OSCE pentru soluționarea conflictului transnistrean, Franco Frattini. În ajunul acestei vizite, între Chișinău și Tiraspol au loc contacte intense pentru punerea în practică a unor înțelegeri protocolare semnate anterior, înțelegeri salutate de OSCE și ceilalți participanți la formatul internațional de negocieri (Rusia, Ucraina, UE și SUA), dar criticate de experți, diplomați și ONG-uri reprezentative de la Chișinău pe motiv că nu ar face decât să recunoască elemente ale autoproclamatei statalități transnistrene, fără să apropie însă soluționarea politică a conflictului.

Fostul membru al CEC, Ion Leahu, în dialog cu Valentina Ursu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:15:24 0:00
Link direct

Europa Liberă: Ce ar putea aduce anul 2018 în reglementarea transnistreană? Ce evoluții anticipați Dvs. că ar putea să aibă loc pe marginea acestui dosar transnistrean?

Ion Leahu: „Evident că noi suntem obligați să separăm procesul integral în două –sfera internă, care ține de procesele care au loc în Transnistria în zona de securitate și în Republica Moldova și sfera externă, care, chipurile, este implicată în soluționarea acestei probleme.”

Europa Liberă: Dar de ce faceți o diferență?

Ion Leahu: „De atâta că deseori factorii externi nu-s capabili, nu au dorință, nu au capacități pentru a pătrunde în problemă și a contribui esențial la schimbarea evenimentelor, la dinamica proceselor.”

Europa Liberă: Și pe interior, și în exterior se zice că cele două părți trebuie să discute, să găsească compromis și să convină asupra unui deznodământ al acestei crize transnistrene.

Ion Leahu: „Absolut toți cei implicați în problema respectivă au această viziune care își are rădăcinile în 1993, la summitul OSCE, când în linii mari s-a fixat problema: conflictul transnistrean trebuie să fie soluționat pe cale pașnică cu asigurarea obligatorie a integrității teritoriale a Republicii Moldova și neapărat cu acordarea unui statut regiunii transnistrene. Practic, în abordarea problemei nu s-a schimbat nimic, cu excepția faptului că de la an la an ba mai multă, ba mai puțină atenție se acordă acestei probleme, în funcție de cine-i președinte în OSCE și care-i situația în teritoriu. Însă, pornind de la faptul că Tiraspolul și Chișinăul au avut și au viziuni diametral opuse, că ei nu pot să atingă un numitor comun principal care ar viza, într-adevăr, reglementarea situației cu condiția că se reintegrează statul, deci, problema acum a ajuns la 27 de ani nesoluționată și anul acesta nici atâta ea nu are niciun fel de sorți de izbândă.”

Europa Liberă: Într-o declarație pe care o făcea pentru un post de televiziune rusesc liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, el spunea că în prezent dialogul politic între Chișinău și Tiraspol este exclus și este imposibil.

Ion Leahu: „Acesta este un motto pe care îl promovează Krasnoselski practic din prima zi de când a obținut mandatul de președinte.”

Europa Liberă: Și el subliniază că „timp de 27 de ani s-au format sisteme juridice a două state”.

Ion Leahu: „Dna Valentina, nu ar trebui să fiu eu omul acela, tare mi-e greu să confirm lucrul acesta, dar așa și este. Ei au sistem juridic, să spunem așa, destul de dezvoltat. În comparație cu alte state nerecunoscute, cu alte formațiuni secesioniste, cum ar fi Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul, ei au avansat foarte puternic. În principiu, dacă ne debarasăm de la faptul că sunt secesioniști și sunt autoproclamați, nerecunoscuți, în rest sunt învestiți cu toate specimenele sociale.”

Europa Liberă: La ce bun atunci aceste eforturi de reglementare, de reintegrare a celor două maluri ale Nistrului?

Ion Leahu: „Din partea cui?”

Franco Frattini nu spune clar în ce condiții și când va fi retrasă armata rusă din estul R. Moldova

Europa Liberă: Se zice că și din partea autorităților statului, și din partea actorilor din formatul „5+2”.

Ion Leahu: „Statul evident că nu poate să se împace cu faptul că este separat, că este divizat, că nu-și controlează o parte bună din teritoriu și din populație. Dacă statul, să nu dea Dumnezeu, ar renunța categoric la orice efort pentru a readuce situația la normal, acest stat nu ar trăi mult. Oricum ar fi populația, dar ea i-ar înainta niște reproșuri. În ceea ce ține de factorii externi, repet încă o dată: foarte mult depinde de situație – în 2017 a fost una, în 2016, practic, nimic absolut, pentru 2018, dl Franco Frattini își propune să realizeze cele opt poziții, care au fost fixate în Protocolul de la Berlin și de la Viena. Dle Franco Frattini, dar Dvs. știți că formatul „5+2” nu este consacrat hotărârii problemelor sociale din Transnistria, dar este format pentru soluționarea diferendului transnistrean prin integrarea teritorială a Republicii Moldova?”

Europa Liberă: Adică, pe cale politică?

Ion Leahu: „Evident că pe cale politică.”

Europa Liberă: Și totuși, se creează impresia că OSCE ar miza pe o Rusie prietenoasă, care ar susține o autonomie într-o Moldovă europeană? E un adevăr sau așa le-ar plăcea unora să creadă?

Ion Leahu: „Nu! 100% că este adevăr. Toți, inclusiv criticii noștri, să spunem așa, din exterior sunt nevoiți să accepte faptul că de Rusia depinde foarte mult. În principiu, așa să vorbim, Rusia este parte în conflict; nu Transnistria, Rusia este parte în conflict. Rusia are aici interese și atâta timp cât interesele ei nu vor coincide cu interesele Chișinăului de reintegrare reală, situația nu se va schimba, dar în ultimul timp, când divizările au loc nu numai pe linia cea mare – Est-Vest, socialism-capitalism –, dar sunt probleme și în tabăra democratică, statele care formează Uniunea Europeană au și ele întrebări unul la altul, iar integral Uniunea Europeană are întrebări către Statele Unite. Deci, noi intrăm într-o perioadă destul de complicată, când forțele democratice puțin probabil că vor avea posibilitatea să acționeze ca o tabără unită, având aceleași interese și aceleași prerogative.”

Europa Liberă: Discuțiile cele mai contradictorii care se poartă actualmente sunt despre rolul pe care îl joacă Organizația pentru Cooperare și Securitate în Europa (OSCE). Dvs. cum vedeți pârghiile acestei instituții, implicarea OSCE pentru a reglementa această problemă transnistreană?

Ion Leahu: „Un devotament față de problema respectivă, față de modalitatea de a o soluționa, cum am avut-o noi la începutul anilor 2000 practic n-o să mai fie. Erau și ofițerii devotați situației, și conducerea misiunii și probabil că la alte niveluri era situația alta, atunci noi foarte real simțeam aportul misiunii. La momentul de față, Misiunea OSCE se implică doar la nivel de realizare a prevederilor acelei decizii din 1993, care sună în modul următor: „Asigurăm orice mișcare spre reintegrarea teritorială a Republicii Moldova, spre soluționarea conflictului transnistrean, dar cu condiția că decizia le aparține părților aflate în conflict”. Ei, OSCE, vor susține orice acțiune în direcția respectivă, însă este clar că pe moment asta e imposibil. Misiunea OSCE ar trebui ori să evidențieze și să susțină niște idei interesante, idei importante, idei care ar putea urni acest car din loc, ori să inițieze singură.”

Europa Liberă: Forțează cineva acum acest proces de negociere?

Ion Leahu: „La moment este forțat, dar forțat într-un mod deocheat. El este forțat prin intermediul Misiunii OSCE și al reprezentanților Chișinăului în direcția de a soluționa acele opt poziții, care au fost semnate în două protocoale.”

Europa Liberă: Și dl Franco Frattini într-un interviu cu Europa Liberă a spus că el speră că cele trei înțelegeri din pachetul berlinez să fie semnate și implementate. Trei înțelegeri care țin de telecomunicații, plăcuțe de înmatriculare…

Ion Leahu: „…libera circulație.”

Europa Liberă: Hai să ne oprim mai mult la această liberă circulație. Ce prevede această înțelegere?

Ion Leahu: „Dați-mi voie numai să spun încă un moment și pe urmă revenim la asta. Deci, dl Frattini a mai menționat încă un moment care nu a făcut parte din acele două protocoale. Este vorba de relațiile sistemului bancar, care el consideră că va fi următorul îndată după ce vor fi soluționate aceste opt, adică, tot ce face astăzi și Misiunea OSCE, și participanții în formatul „5+2” împingând Chișinăul spre realizarea acestor acorduri, asta se face numai cu un singur scop – de a mima că are loc proces, că are loc dinamic. Revenim la întrebarea Dvs. cu libera circulație. De ce insistă Tiraspolul asupra implementării acestei idei?”

Europa Liberă: Dar ce prevede această înțelegere?

Ion Leahu: „Chișinăul vede asta ca ori ridicarea, ori anularea funcțiilor posturilor structurilor de forță ilegal plasate în zona de securitate, adică, ca mai mult nimeni să nu oprească un om cu un sac de cartofi care pleacă la Tiraspol sau la Bender să vândă acel sac de cartofi și să nu îl impoziteze, să nu-l oprească pe dl Iovcev când pleacă la Tiraspol cu geanta cu salarii pentru învățători și să nu îi ia acest salariu, iată ce înseamnă libera circulație din punctul de vedere al Chișinăului. Și, repet, în mod obligatoriu să fie ridicate aceste posturi instalate ilegal, pe când Tiraspolul vede că libera circulație asta înseamnă că toți funcționarii multiplelor servicii de informație moscovite care s-au înmulțit în Chișinău, în Tiraspol să aibă posibilitatea liber să circule încolo-încoace, încoace-încolo, ducând informație, făcând provocații ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Și Dvs. credeți că pot să găsească limbaj comun cele două părți?

Ion Leahu: „Dna Valentina, dacă au găsit limbaj comun la apostilarea diplomelor, cu terenurile arabile, cu toate că acolo încă mult-mult de lucru este și acolo nu o să fie găsit niciun cuvânt, cu școlile parțial, de ce să nu se găsească și cu asta, cu atât mai mult că Tiraspolul nu neapărat va pune într-așa mod întrebarea. El va pune întrebarea că fiecare persoană are voie să circule în zona Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar Dvs. știți că și societatea civilă și alte voci care cunosc bine dosarul transnistrean sunt de părere că se încalcă niște linii roșii și că Chișinăul e strâns în ungher și face cedări?

Ion Leahu: „Nu numai că știu, dar am înaintat și eu întrebările respective reprezentanților administrației din Chișinău. Eu nu pot înțelege care a fost forța ceea care a impus mâna reprezentantului Chișinăului să semneze protocolul de la Berlin și de la Viena. Noi ne-am băgat singuri pe noi într-o capcană foarte și foarte categorică. Iată, Frattini deja a spus: soluționăm aceste trei probleme, și ei nici nu se uită la aceea că la Cocieri, Pârâta, Doroțcaia etc., etc. acolo n-o să fie rezolvare, că revenirea la protocolul din 2006 este condiționată de către separatiști de un moment – setul de documente asupra proprietății îl depune proprietarul, dar proprietarii sunt o sumedenie, fiecare are câte un ar, n-o să vină țăranul de la Coșnița sau de la Doroțcaia la Dubăsari să încheie un contract pe un ar de pământ. El a depus actele arendatorului, dar pe dânsul nu-l acceptă și iată aici e o coliziune care nu poate fi soluționată și nu o să fie soluționată anul curent. Fix așa îi și cu telecomunicația, nu o să accepte în dreapta Nistrului „Interdnestrkom-”ul cu undele lui, deci se face o mimare bună, pe când jocul nu este calitativ. În schimb, Frattini spune deja că asta o să fie soluționat, dar următoarea vine cu sistemul bancar, că businessul necesită libertatea în acțiuni financiare și el trebuie să aibă conturi speciale în băncile din Chișinău. Dar în care bază, în care temei? Ei ce au recunoscut măcar o lege financiar-economică a Republicii Moldova? În afară de aceea că anumite întreprinderi și anumiți agenți economici s-au înregistrat ca agenți economici, altceva nu am văzut nimic, așa că… Și ca să termin la acest capitol. Și după asta, o să vedeți, neapărat o să apară problema cu care mult-mult umblă Tiraspolul. Este vorba de problema implementării deciziilor adoptate.”

Europa Liberă: Și o să învinuiască Chișinăul că nu este cooperant…

Ion Leahu: „Ei n-au să învinuiască, dna Valentina, n-au să învinuiască, ei au să implementeze. O să fie destul ca Chișinăul să parafeze în prima lectură un acord sau altul și ei o să spună: „Aha, gata, restul toți îs contra, implementăm decizia respectivă”. Și o să ne strângă la ungher așa că noi numai o să dăm din coadă.”

Europa Liberă: Și încă o precizare: dl Frattini pentru Europa Liberă zice că ar trebui să se facă diferență între trupele de pacificare și GOTR. Dvs. cum înțelegeți, nu se va mai pune problema evacuării armatei ruse din stânga Nistrului, așa cum s-a cerut până acum?

Ion Leahu: „Aceia care vorbesc lucrurile acestea, ei nici n-au pus întrebarea evacuării trupelor și nici n-au s-o pună, cu toate că, da, a fost o remarcă, iarăși același Frattini spune că în 1999 la Istanbul, după ce a fost semnată decizia ministerială cu privire la evacuarea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, Misiunea OSCE și-a extins mandatul anume pentru a contribui la dezvoltarea acestui proces. Franco Frattini spune că chiar au fost, au avut loc careva evacuări. Da, într-adevăr, timp de doi ani au fost evacuate 15 garnituri de tren încărcate cu tehnică de geniu – un cartuș, o mitralieră n-a fost scoasă din stânga Nistrului. Cu toate că a fost format un fond special al mai multor țări, a fost adusă aici camera Donovan pentru explodarea…”

Europa Liberă: Da, trebuia un fond pentru distrugerea…

Ion Leahu: „…pentru distrugere și pentru evacuare. Moldova prezenta vagoane, Rusia prezenta numai locul unde să fie depozitat, restul se efectua din contul OSCE. Frattini spune că astăzi situația nu mai poate fi repetată. El greșește. Este acordul semnat între miniștrii Apărării al Ucrainei și al Republicii Moldova care admite și permite evacuarea oricăror stocuri de armament din Moldova spre Rusia prin intermediul Ucrainei. Și Ucraina garantează că niciun cui nu va cădea din aceste mărfuri, însă, evident că Rusia nici nu se gândește la așa ceva. Asta trebuie de spus dlui Frattini că un actor principal în acest proces nu vrea evacuarea acestor trupe, dar acum numai acel care nu citește absolut nimic nu știe că GOTR și trupele de menținere a păcii fac parte din Districtul de Vest al Ministerului Apărării al Federației Ruse. Asta este una și aceeași unitate – o parte, un batalion azi îi la posturi, mâine stă la posturi la Cobasna și invers, ei nu numai că se schimbă, ei acționează în baza acelorași planuri, practic sub aceeași comenduire. Deci, sunt încălcate mai multe poziții ale Acordului din 1992, printre care și faptul că contingentul pacificator nu poate să fie operativ, subordonat oricărei altei structuri militare a statului de la care provine, numai logistic, în rest, toate problemele se mențin aici. La noi e cu totul altceva, de acum demult trupele de menținere a păcii ruse sunt parte a GOTR-ului.”

XS
SM
MD
LG