Linkuri accesibilitate

Eugen Carpov: „Rusia a intrat pe o cale de războire cu vecinii”


La Tiraspol

Fostul vicepremier pentru integrare despre recentele evoluții din și despre regiunea transnistreană.


R. Moldova și Ucraina vor extinde controlul comun la toate punctele de trecere a frontierei pe segmentul transnistrean, s-a anunțat la Chișinău după o întâlnire avută luni la Chișinău de viceprim-ministrul Gheorghe Bălan cu ambasadorul Ucrainei în Republica Moldova, Ivan Gnatîşin. Cei doi au discutat, de asemenea, despre finalizarea procesului demarcării frontierei dintre cele două țări. Kievul și Chișinăul au lansat luna trecută controlul comun la punctul de frontieră Cuciurgan-Pervomaisk, promițând că vor extinde treptat această practică la celelalte 12 aflate pe segmentul transnistrean. Tiraspolul a protestat, spunând că ar fi vorba de o blocadă. Pe de altă parte, președintele Dodon a avertizat, după vizita pe care a făcut-o la poligonul de la Bulboaca, împotriva a ceea ce el a numit implicarea Moldovei într-un „conflict regional”. Președintele moldovean a mai spus, luni, la conferința sa de presă la Chișinău, că va urmări îndeaproape ce se întâmplă acolo, ca să nu se „destabilizeze” situația. În aceste condiții, Valentina Ursu a stat de vorba cu Eugen Carpov, fost vicepremier pentru reintegrare.

Eugen Carpov: „Relația cu Federația Rusă trebuie tratată cu multă atenție și, totodată, cu seriozitate din partea politicienilor din Republica Moldova, fie președintele Dodon sau partidele care sunt la guvernare și care promovează anumite acțiuni în raport cu acest stat. În ultima perioadă, lucrurile au degradat. Cred că am ajuns la un punct negativ în relațiile moldo-ruse care nu a mai existat până acum, dar aceasta se datorează, în primul rând, acțiunilor neprietenești ale Federației Ruse. Rusia a intrat pe o cale de războire cu vecinii în modul cel mai direct. Prima țară care a avut de suferit este Ucraina, grație vecinătății și unor aspecte, legături, decizii istorice care au existat anterior…”

Eugen Carpov
Eugen Carpov

Europa Liberă: Unii ar putea să vă contrazică, că, totuși, Republica Moldova a fost prima țară care a avut de suferit, după declanșarea conflictului armat de la Nistru în 1992, pentru că de atunci separatismul e cunoscut anume în Republica Moldova.

Eugen Carpov: „Aspectul separatismului, sigur că Moldova și Georgia au fost primele state care au avut de suferit, dar mă refeream la politica războinică a Federației Ruse, la care a recurs Kremlinul și președintele Putin în ultima perioadă, adică anexarea Crimeii, declanșarea unor focare de război direct, cu implicarea trupelor Federației Ruse, trupelor armate și din punctul acesta de vedere, Ucraina este primul stat care a suferit în ultima perioadă. Republica Moldova evident că nu poate fi indiferentă față de procesele care se întâmplă în regiune, trebuie să ia decizii care reies din interesele naționale și de securitate, în primul rând, ale Republicii Moldova. Astăzi e pozitiv faptul că Chișinăul a găsit un limbaj comun cu Kievul în problema separatismului, combaterii separatismului și, cel puțin din acest punct de vedere, avem un anumit progres. Aici putem menționa și deschiderea punctelor mixte de control, primul fiind Cuciurganul, urmând și altele care sunt pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene.”

Europa Liberă: Să vorbim despre această atitudine pe care o are Igor Dodon atunci când vine vorba de participarea militarilor moldoveni la exerciții internaționale sau atunci când el vorbește în termeni neprietenoși despre Alianța Nord-Atlantică, sau chiar atunci când el arată deschis că este ostil unei relații bune cu Occidentul. Până unde se va ajunge cu această reacție și atitudine ale unui șef de stat?

Eugen Carpov: „Este regretabil faptul că luptele politice dintre diverse partide au atins acum trupele militare, Ministerul Apărării, care au devenit un fel de ostatici ai politicii moldovenești când președintele, fiind comandantul suprem al forțelor armate, promovează un punct de vedere, iar Guvernul și Parlamentul, majoritatea parlamentară au alte puncte de vedere. Eu vreau să spun că au mai existat președinți în istoria Republicii Moldova cu viziuni pro-rusești și dacă ne amintim de președintele Voronin, dar dânsul nu și-a permis să meargă atât de departe, încât să implice forțele armate în jocuri politice. Astăzi, președintele Dodon a trecut această linie roșie și din nou menționez, spre regret, pentru că stabilitatea internă a statului depinde de câțiva piloni, și trupele militare sunt unul dintre pilonii respectivi. Dacă pornim cu armata și alte instituții care asigură ordinea publică, securitatea în jocuri politice, atunci lucrurile ar putea degrada și mai mult. El face foarte multe declarații nu doar în raport cu armata, dar și cu alte aspecte ale vieții interne și politicii externe, dar trebuie să ne uităm și la capacitatea de a implementa anumite declarații pe care le face președintele Dodon. Dânsul are niște împuterniciri, în conformitate cu Constituția și legislația în vigoare, foarte limitate în ceea ce privește implementarea unor decizii care nu sunt susținute de Guvern și Parlament.”

Europa Liberă: Aceste declarații dure se întețesc îndeosebi în ajunul întrevederii sale cu liderul de la Kremlin. A și anunțat Igor Dodon că ar putea să se întâlnească pentru a șasea oară la summitul CSI cu Vladimir Putin. El face doar ca să-i placă liderului rus sau se gândește și la reacția din interiorul statului?

Eugen Carpov: „Președintele Dodon, în dorința de a se întâlni cât mai multe ori cu președintele Putin, devine un personaj politic ridicol, inclusiv pe arena internațională. Atunci când comunici doar cu lideri din Iran, din Coreea de Nord, din Federația Rusă și nu ai întâlniri, cel puțin, cu statele vecine, cu statele care-ți acordă cel mai mult ajutor financiar, sprijin politic, economic, statele cu care avem cele mai bune relații comercial-economice, investiții, atunci o asemenea politică a președintelui trebuie revăzută. Președintele Dodon va simți în curând ineficiența acțiunilor sale. Iarăși voi face o referire la personajul Voronin, pe care nu-l simpatizez, dar care a trecut și el prin asemenea fază când, într-o perioadă de câteva luni, când a ajuns la putere în 2001, s-a întâlnit de nenumărate ori cu Vladimir Putin. Și pe atunci, Voronin menționa că asta este o realizare nemaipomenită. Cu ce s-a ales președintele Voronin ca urmare a acestor întrevederi? Cu nimic altceva, decât cu o izolare totală din partea președintelui Putin, imediat din momentul în care președintele Voronin nu a mai fost eficient în realizarea unor planuri rusești pe teritoriul Republicii Moldova. Cam asta îl paște și pe președintele Dodon.”

Europa Liberă: Până a se vedea cu Vladimir Putin, Igor Dodon a promis să se întâlnească cu liderul administrației tiraspolene, Vadim Krasnoselski. Acest dialog pe care îl poartă cei doi este în avantajul soluționării problemei transnistrene?

Eugen Carpov: „Ar fi în avantajul rezolvării problemei transnistrene, dacă discuțiile dintre președintele Dodon și Krasnoselski ar fi parte a unor acțiuni comune din partea mai multor instituții. Dacă ar exista o viziune unică din partea Guvernului, a Biroului de Reintegrare și Președinție, atunci cred că lucrurile ar putea fi salutate. Atâta timp cât președintele Dodon își permite să întreprindă acțiuni singulare, pe cont propriu, să-l felicite pe Krasnoselski cu obținerea nu știu cărui post nerecunoscut și neconstituțional pe teritoriul Republicii Moldova, atâta timp cât domnul Krasnoselski își bate joc de președintele Dodon prin comentariile pe care le face ulterior întâlnirilor, deci, vedem că aceste acțiuni nu au nimic în comun cu soluționarea conflictului transnistrean, dar mai mult țin de o agendă a Federației Ruse, care urmează, din punctul de vedere al Kremlinului, să fie implementată în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Observatorii procesului de reglementare transnistreană sunt sceptici și aproape că nu mai cred că într-un timp previzibil s-ar putea întruni formatul de negocieri „5+2”. Dvs. ce credeți, mai există șanse pe parcursul acestui an, cât Austria deține președinția OSCE, să fie convocat acest mecanism?

Eugen Carpov: „Din propria experiență știu că fiecare stat care deține președinția OSCE își dorește anumite realizări – deblocarea unor procese de discuții, reluarea negocierilor, eventual, obținerea unor decizii, semnarea acestora și poate întreprinderea unor pași concreți pentru soluționarea unor probleme. Pe de altă parte, noi trebuie să vedem care este oportunitatea întâlnirilor, chiar și în cadrul formatului „5+2”, în situația în care este evident că niciun fel de progrese nu pot fi atinse, iar Federația Rusă, Tiraspolul ar putea utiliza întâlnirile în formatul „5+2” pentru a ataca, de fapt, poziția Chișinăului sau a Ucrainei, sau a altor actori din acest format. Din punctul acesta de vedere, cred că Chișinăul nu trebuie să se grăbească cu întâlnirile în acest format. Când am condus negocierile din poziția de viceprim-ministru, negociator-șef, atunci procesul negocierilor în formatul „5+2” era blocat și noi depuneam eforturi pentru a-l debloca și a veni cu inițiative, soluții pentru problematica existentă. Astăzi, situația este diferită și trebuie analizată din alt punct de vedere.”

Europa Liberă: Și pe când erați Dvs. negociator-șef, ați promovat această politică a pașilor mici și acum analizele arată că ați fi fost prinși pe picior greșit încă de pe atunci, pentru că Tiraspolul a urmărit să-și atingă doar scopurile regiunii, poate și personale ale liderilor de acolo, dar niciodată nu s-a gândit că va accepta o variantă de discuție pe marginea statutului care trebuie să-i fie oferit acestei regiuni?

Eugen Carpov: „Analizele referitor la perioada anterioară pot fi diferite și punctele de vedere ale analiștilor, ale experților sunt diferite, dar eu vreau să atrag atenția asupra faptului că atunci, în anii 2011-2014, negocierile erau blocate, de mulți ani nu s-a discutat, în general. Noi am mers pe strategia deblocării procesului „5+2”, pentru a avea platformă de discuții, negocieri. Venind pe această platformă, ca pas următor am avut intenția de a promova politica pașilor mici. Care era alternativa pentru politica pașilor mici? Era o politică a unor pași mari, să spun așa, mai simplu.”

Europa Liberă: Statutul, proiectul statutului?

Eugen Carpov: „Statutul. Dar atâta timp cât era foarte clar că nu există nici cea mai mică șansă de a promova un statut care să fie acceptat în formatul „5+2”, de a promova niște decizii grele, cardinale pentru rezolvarea acestui proces…”

Europa Liberă: Deci, coșul trei niciodată n-a fost deschis?

Eugen Carpov: „Coșul trei de fiecare dată, la fiecare ședință în formatul „5+2”, Chișinăul a insistat ca discuțiile să meargă pe toate trei coșuri. Asta a fost stipulat și în anumite documente semnate pe atunci că negocierile trebuie să meargă în paralel, și nu consecutiv, dintr-un coș în altul. Nu a fost susținută ideea, nu a fost de acord Tiraspolul, nu a fost de acord Moscova, care sprijinea în permanență tacit și direct, și indirect Tiraspolul și din cauza asta n-a reușit discuția despre subiectele de securitate, de statut, aspecte militare, deci, prezența trupelor străine, operațiunea de pacificare ș.a.m.d. Dar noi am încercat să obținem aceste discuții, dar pentru a nu bate pasul pe loc, am mers pe ideea pașilor mici. În ce măsură ne-a reușit? Câteva inițiative au fost realizate, mai multe nu au fost realizate, dar asta este un proces de negocieri, niciodată nu poți fi sigur care va fi rezultatul final al discuțiilor.”

Europa Liberă: Domnule Carpov, fermierii se tem că le vor fi înstrăinate terenurile. Decizia autorităților de la Tiraspol e ca să privatizeze terenurile care aparțin agricultorilor din zona de securitate. E o problemă care pune pe gânduri, pentru că, dacă reușește Tiraspolul să privatizeze acele terenuri, unde se ajunge?

Eugen Carpov: „Da, e un pericol foarte mare. În primul rând, pământul aparține statului. Atâta timp cât conflictul nu este reglementat, iar teritoriul din stânga Nistrului este recunoscut pe plan internațional de toate statele lumii ca parte constituțională a Republicii Moldova, o privatizare a terenurilor nu trebuie admisă. Aici, din punctul meu de vedere, astăzi, Chișinăul ar trebui să fie mai hotărât sau cred că poate și este hotărât. Eu, de exemplu, aș examina și varianta introducerii unor sancțiuni, anumite sancțiuni pentru liderii de la Tiraspol în cazul în care ei vor continua să promoveze asemenea proiecte cum ar fi privatizarea pământurilor și nu doar celor ale fermierilor moldoveni din satele controlate de Chișinău, dar, în general, a terenurilor din stânga Nistrului. Eu cred că…”

Europa Liberă: La ce sancțiuni vă referiți? Să nu le dea voie să ajungă în Aeroportul Internațional?

Eugen Carpov: „Exact, exact! Atâta timp cât cei din Tiraspol sunt absolut necooperanți în a reveni la normalitate, atâta timp cât și oficialii moldoveni, dar și cei străini sunt impuși de structurile de la Tiraspol să respecte un anumit regim de informare, de a obține permis pentru a intra pe teritoriul din stânga Nistrului, și Chișinăul este în drept să aplice acțiuni de reciprocitate. Eu cred că a venit timpul când și domnul Krasnoselski, și alți lideri din stânga Nistrului ar putea fi incluși pe o listă și să nu poată veni decât cu informarea, cu acordul Chișinăului în condițiile în care noi vom considera că ei ar putea să intre pe malul drept sau, dacă nu, să nu le fie permisă intrarea.”

Europa Liberă: Și dacă se răcește relația Chișinău-Tiraspol, va fi și mai greu de lucrat asupra unei soluții durabile pentru această criză transnistreană?

Eugen Carpov: „Va fi mai greu. Eu nu sunt cel care și nu am promovat puncte de vedere nici când am fost eu negociator-șef puncte de vedere radicale când să aplicăm forța, să aplicăm altceva.”

Europa Liberă: Tiraspolul poate să se răzbune pe școlile cu predare în grafie latină? Au și ei pârghii pe care le folosesc.

Eugen Carpov: „Tiraspolul se răzbună și așa, dar eu vorbeam despre situația când Tiraspolul avansează în decizii care vin împotriva Chișinăului. Deci, dacă astăzi o problemă creată de Tiraspol a fost preluarea controlului asupra terenurilor fermierilor, acum aceste terenuri ar putea fi privatizate, ar putea fi transmise unor proprietari, persoane fizice sau juridice. Dacă s-au transmis o dată, aceste terenuri vor putea fi revândute de mai multe ori, după care va fi foarte greu să fie preluate înapoi în gestiunea statului. Deci, asemenea acțiuni sunt total neprietenești din partea Tiraspolului, ele absolut iese din cadrul general al relațiilor Chișinău-Tiraspol pe perioada negocierilor și dacă ei își permit în continuare acțiuni unilaterale împotriva tuturor principiilor agreate în formatele de negocieri, atunci și Chișinăul nu ar trebui să stea cu mâinile lăsate, dar ar trebui să vadă cum să le arătăm celor din regiunea transnistreană că, totuși, lucrurile se schimbă.”

Europa Liberă: Federației Ruse îi este ușor să șantajeze Republica Moldova cu această problemă transnistreană?

Eugen Carpov: „Federația Rusă a făcut-o în permanență, a șantajat Republica Moldova. Federația Rusă a menținut trupele militare pentru a asigura controlul său asupra teritoriului din stânga Nistrului. Până la urmă, eu cred că s-a ajuns la limita șantajului. Mai mult decât atât, mai că nu se poate. Deci, următoarea etapă ar fi iarăși niște provocări, niște acțiuni militare, pe care nu aș vrea să cred că Federația Rusă este gata să le aplice. Ar putea s-o facă, dar nu cred că este în interesul lor.”

Europa Liberă: Rusia este supărată că nu se permite acum schimbarea militarilor?

Eugen Carpov: „Sigur că. Păi, a început să nu se permită încă în perioada când eram la Guvern și când deja militarii care veneau fără informarea și acordul Chișinăului erau întorși din aeroport și plecau acasă. Asta se întâmplă și până în prezent și e foarte corect așa. Federația Rusă trebuie să înțeleagă: există trupe militare așa-numite de pacificare și unde există acordul Chișinăului pentru prezența lor și există alte trupe militare care sunt neconstituționale, nu au niciun statut juridic și trebuie retrase acasă. Deci, din moment ce Federația Rusă va conștientiza și va iniția acest proces de retragere a trupelor din Moldova, sigur că dialogul ar fi unul mai pozitiv și Chișinăul ar fi mai cooperant, să ajutăm partenerilor ruși să-și transporte militarii, tehnica militară spre casă, iar acea operațiune de pacificare sigur că e un subiect aparte, trebuie revăzută, analizată împreună cu partenerii noștri internaționali. Să vedem care este cea mai eficientă formă pentru a asigura pacea pe Nistru, dar cu siguranță nu prezența tehnicii blindate și a trupelor ruse asigură această pace.”

Europa Liberă: Cum credeți, va găsi Vladimir Putin un înlocuitor pentru Dmitri Rogozin, cel care era responsabil de Transnistria?

Eugen Carpov: „Nu e o problemă în Federația Rusă ei să-și găsească înlocuitori. Eu aș spera foarte mult ca Rogozin să fie înlocuit cât mai repede și să fie desemnată o persoană măcar puțin mai echidistantă, decât domnul Rogozin. Domnul Rogozin are foarte multe păcate, în special în raport cu Republica Moldova. Desemnarea dânsului, atunci când a fost numit în pozițiile pe care le deține, a fost…”

Europa Liberă: …și copreședinte al Comisiei interguvernamentale moldo-ruse în domeniul economic și reprezentantul președintelui Putin pentru Transnistria?

Eugen Carpov: „Exact! Eu cred că decizia respectivă atunci iarăși a fost făcută cu rea-voință, pentru că să numești o asemenea persoană care a scris cărți despre cum a luptat în războiul din Transnistria…”

Europa Liberă: El a organizat detașamente de luptători împotriva Moldovei.

Eugen Carpov: „…cum îi numea pe moldoveni „fasciști” și tot așa, să-l numești pe el ca un fel de mediator este o decizie evident cu rea-voință și scopul era total diferit de a încerca într-adevăr să apropie malurile Nistrului.”

Europa Liberă: Dar ce s-ar întâmpla dacă pe moment s-ar lăsa ca Transnistria să vină să roage Chișinăul că vrea în componența Republicii Moldova?

Eugen Carpov: „Am putea să lăsăm, dar vedeți că durează. Rusia din timp în timp mai oferă câte un mic ajutor în dolari…”

Europa Liberă: Și acum au anunțat despre 40 de milioane de dolari?

Eugen Carpov: „Da, și acum recent, 40 de milioane de dolari au fost... Și vedeți că Rusia, cu toate necazurile pe care le are și cu care se confruntă în prezent, oricum găsește câte un os să-l arunce în Transnistria, astfel ca să mai perpetueze sentimentul transnistrenilor că doar Federația Rusă poate să-i ajute, că Chișinăul este dușman și tot așa. Și din punctul acesta de vedere, așa cum spuneați că să așteptăm ca să vină transnistrenii spre Chișinău, e un proces de durată. Am putea să așteptăm, dar nu este bine. Problema este a noastră, a Chișinăului. Deci, separarea de teritoriu trebuie privită ca o problemă de maxim interes național, o problemă urgentă și statul trebuie să se preocupe de ea, dar să nu aștepte până când separatiștii vor ceda sau vor deveni conștienți.”

Europa Liberă: Iar procesul de integrare europeană presupune o Moldovă reîntregită, dacă ne referim la cele două maluri ale Nistrului?

Eugen Carpov: „Da, s-a pus problema asta de mai multe ori. Eu aș spune, mai mult la nivelul experților și analiștilor, cum ar intra Moldova în Uniunea Europeană, dacă ar fi separată sau ar fi reunificată și cum ne-ar accepta pe noi Uniunea Europeană. Știți, procesul de integrare europeană, în primul rând, presupune construirea unui stat democratic, unui stat liber, unde se respectă drepturile omului, unde justiția este independentă, unde concurența economică este motorul progresului, unde investitorii străini vor să vină, având siguranța că drepturile dânșilor vor fi protejate, că există stabilitate, previzibilitate. Doar că la moment integrarea europeană încă nu ne-a adus nouă asemenea aspecte în Moldova. Din punctul acesta de vedere, dacă noi le-am atinge, eu cred că viața noastră s-ar schimba calitativ și am deveni un pol de atracție pentru cei din stânga Nistrului, dar noi, deocamdată, batem pasul pe loc. Integrarea europeană sună frumos, adoptăm anumite legi, decizii, dar lucrurile în realitate încă trenează și tot vorbim la viitor când spunem ce se va întâmpla, când integrarea europeană va da anumite rezultate.”

Europa Liberă: Iar cenușa pe creștet trebuie să și-o presoare guvernarea, pentru că în mare parte ei au compromis parcursul european?

Eugen Carpov: „Guvernarea, normal. Guvernarea, din 2010, are responsabilitate directă pentru tot ce se întâmplă astăzi. Atâta timp cât oamenii au oferit mandatul guvernării, din 2010 mă refer încoace, guvernărilor și alianțelor, și majorităților parlamentare pentru a promova integrarea europeană ca deziderat național, guvernarea poartă toată responsabilitatea pentru unde am fost și unde am ajuns, dar am ajuns prost.”

XS
SM
MD
LG