Valentina Ursu i-a cerut analistei germane de origine română Anneli Ute-Gabanyi părerea despre recentele progrese anunțate în demersurile pentru înlăturarea urmărilor conflictului transnistrean.
Anneli Ute Gabanyi: „Este clar că s-a produs un avânt, este evident că negocierile care iarăși au cam staționat, nu s-a mișcat nimic o vreme, au demarat din nou, dar un astfel de fenomen s-a mai întâmplat și în 2012, când tot așa niște negocieri blocate chiar mai mult, timp de șase ani, au fost reluate. Acum nu s-au reluat de fapt discuțiile pe tema politică, s-au reluat și au luat un avânt dezbaterile, să spunem așa, „1+1”, între Chișinău și Tiraspol. Acum aprecierea cui servește și dacă este un lucru pozitiv și pentru cine, sigur este o întrebare foarte importantă. După părerea mea, este un lucru folositor pentru oamenii de rând și ei sunt cei pentru care teoretic, atât cei de pe malul drept, cât și cei de pe malul stâng al Nistrului, ar trebui să facă politică, dar bineînțeles că sunt și alte considerente de luat în vedere.”
Europa Liberă: Într-o postare pe o rețea de socializare, fostul reprezentant al UE la Chișinău, dl Kalman Mizsei sugerează că „mărul s-ar putea să arate bine doar în exterior, nu și în interior”. Cam unde duce gândul acesta?
Anneli Ute Gabanyi: „Să fie un măr înveninat. Dar problema este într-adevăr unde vor duce aceste negocieri. Dar până acum am impresia că așa cel puțin reiese din ceea ce spun reprezentanții Chișinăului că ei au obținut ceea ce au urmărit de mai multă vreme și întrebarea care se pune este mai degrabă de ce a cedat Tiraspolul, care înainte fusese foarte rigid și nu dorea să facă niciun fel de pas, care eventual să îi arată slăbiciunea în anumite probleme în care se blocaseră ei. Problema este ce înseamnă aceste negocieri, care cred că nu cedează elemente de statalitate, așa cum unii comentatori se tem că se va întâmpla. În primul rând, mulți spun că încă nu cunosc toate detaliile acestor documente, adică diavolul de obicei se vede în detalii, și aceste detalii încă nu sunt toate cunoscute. Pe de altă parte, însă îmi amintesc de discuțiile care s-au dus în Germania în momentul în care în anii ’70, mai ales, și ’80 RDG-ul sub presiunea crizei economico-financiare, în avântul de delimitare de o Uniune Sovietică, pe de o parte, tot în criză financiară, pe de altă parte, tot mai presată sau o Uniune Sovietică care punea presiune pe aliații ei să urmeze cursul perestroikăi, deci, în această perioadă s-au făcut anumite concesii umanitare și din partea RDG-ului și-mi amintesc că s-a discutat acest lucru, dacă nu înseamnă o recunoaștere a statalității RDG-ului, însă, dacă diplomații sunt realmente competenți și atenți, acest lucru nu se va întâmpla. Până acum cred că nu s-a întâmplat.”
Europa Liberă: Reprezentantul Federației Ruse în procesul de reglementare transnistreană, ambasadorul Gubarev, care a salutat înțelegerile semnate de Chișinău și Tiraspol, se întreba dacă vor fi realizate aceste patru protocoale, dacă nu vor exista anumite piedici în aplicarea lor, insistând pe nevoia unor garanții. Cine să pună piedici și cine să dea garanții? Pun și eu întrebări…
Anneli Ute Gabanyi: „Rușii întotdeauna au dorit ca să obțină niște garanții occidentale. Mă gândesc și la neutralitatea Austriei, unde tot așa ei și-au retras trupele, bineînțeles, consimțind și la retragerea trupelor celorlalți aliați din Austria tot pe baza unor garanții mai mult sau mai puțin explicite, însă cred că acest lucru nu se va întâmpla. Însă este clar că Occidentul dorește să faciliteze anumite înlesniri pentru oamenii de rând, dar este desigur și de fiecare dată și orgoliul țării care conduce negocierile în numele OSCE-ului și aici este un lucru interesant. Eu, personal, ca nemțoaică, mă întreb de ce acești pași nu au fost posibili sub președinția Germaniei, când ambasadorul Meier-Klodt într-adevăr s-a dat peste cap să aducă părțile să ajungă la un numitor comun, iar acum așa tam-nisam, ca să spunem așa, brusc, se ajunge la această înțelegere pentru care președinția germană s-a luptat atât de mult? Este un punct poate nesemnificativ, însă este interesant de privit.”
Europa Liberă: Așa se zice că aceste prevederi fac parte din pachetul „Berlin plus”…
Anneli Ute Gabanyi: „Exact, da.”
Europa Liberă: Adică, s-ar fi pus baza pe timpul președinției la OSCE a Germaniei, dar iată că acum, când se încheie mandatul Austriei, s-a reușit semnarea acestor înțelegeri.
Anneli Ute Gabanyi: „Da, da, este interesant.”
Europa Liberă: Se zvonește că guvernarea de la Chișinău ar avea un plan privind reglementarea politică a conflictului transnistrean, care urmează a fi prezentat oficial în cel mai apropiat timp și că în document un element încurajator ar fi inclusiv retragerea trupelor rusești din regiunea transnistreană și transformarea misiunii de pacificare în una civilă, dar se știe că Tiraspolul a refuzat și continuă să refuze să discute despre reglementarea politică a conflictului transnistrean. Credeți că următorul pas va fi anume statutul care trebuie să i se ofere acestei regiuni?
Anneli Ute Gabanyi: „Cred că această chestiune nu este de competența discuțiilor „1+1”. Această problemă poate fi reglementată numai și numai în formatul „5+2”, respectiv cu acordul, bineînțeles, al Rusiei, adică al statului care-și menține aceste trupe în cele două forme despre care ați vorbit. Și întrebarea este dacă și de ce Rusia ar fi interesată să facă așa un pas, eventual înainte de alegerile care se așteaptă în această țară sau ca urmare a crizei economice și financiare în care se zbate Rusia și care face ca Rusia să nu mai poată finanța Transnistria ca și până acum? Poate că Rusia se gândește că între timp problemele de a menține prezența sa în Transnistria, după ce Ucraina și-a schimbat statutul și a devenit un stat prooccidental? Toate acestea știu că se discută, însă în orice caz nu-mi pot închipui ca cei de la Chișinău să aibă în portofoliu o soluție care să fie acceptată de toți și care să fie și în interesul Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar Dvs., așa dintr-o parte, credeți că ar fi gata guvernarea de la Chișinău să gestioneze reintegrarea celor două maluri ale Nistrului prin formula de statut special acordat acestui teritoriu negociat cu cei de la Tiraspol? Cum se va desfășura această gestionare a reintegrării?
Anneli Ute Gabanyi: „Ar fi sinucigaș, dacă Republica Moldova ar reintegra o Transnistrie cu baze militare și căști roșii de pacificatori rusești. Asta ar fi absolut sinucigaș. A doua este întrebarea dacă atât conducerea de la Chișinău, cât și populația, cetățenii Republicii Moldova propriu-zise ar fi dispuși ca să accepte integrarea? Spre deosebire de perioada de acum 15 sau 20 de ani, când nici nu se putea să menționezi ideea că, hai să renunțăm la Transnistria, că până la urmă povara este prea mare pentru o țară atât de mică. Nu știu cum se prezintă situația astăzi și nu știu care ar putea să fie condițiile. În orice caz, ar fi o catastrofă, dacă acest statut special pentru Transnistria ar însemna statutul unei bombe cu detonație întârziată în cadrul unui stat devenit federalist, a cărui integritate statală nu mai poate fi garantată.”
Europa Liberă: Dar poate continua această orientare strategică prooccidentală, pe care și-a asumat-o guvernarea Republicii Moldova cu Transnistria împreună?
Anneli Ute Gabanyi: „Este o situație foarte grea. Pe de o parte, geopolitic vorbind, situația pentru Republica Moldova a devenit mai bună, pentru că există atât conlucrarea mult mai fructuoasă cu Ucraina, care și-a schimbat statutul și orientarea; pe de altă parte, însă, situația internă, dispoziția forțelor din Republica Moldova nu pare atât de favorabilă precum s-a arătat înainte. Însă ar fi o greșeală dacă Occidentul ar sancționa această incertitudine sau oarecare incertitudine din Republica Moldova, pentru că această incertitudine este de fapt o urmare a incertitudinii în care Uniunea Europeană lasă Republica Moldova de atâția ani. Republica Moldova are nevoie de o perspectivă de integrare și dacă nu, cel puțin de o perspectivă a perspectivei de integrare. Este imposibil să aștepți ca o țară care nu are această perspectivă, niște guverne care nu pot da cetățenilor Republicii Moldova această luminiță la capătul tunelului nu vor putea asigura stabilitatea internă așa cum ne-o dorim cu toții.”
Europa Liberă: Dar de fapt cine va decide să reîntregească teritoriul Republicii Moldova – guvernarea de la Chișinău sau administrația separatistă de la Tiraspol, ghidată de Rusia?
Anneli Ute Gabanyi: „Bineînțeles că trebuie să existe voință politică de pe ambele maluri, însă problema este ce fel de administrație transnistreană, ce fel de regiune se va integra? Adică, fără o democratizare prealabilă, adică, acești pași au mai fost desemnați de către societatea civilă și chiar de guvernele proeuropene din Republica Moldova, Transnistria, în forma ei actuală, este imposibil de integrat cu Republica Moldova. Ar fi o sinucidere.”
Europa Liberă: Aici a intervenit și Președinția, șeful statului, Igor Dodon, chiar a spus că el e sigur că se va ajunge, cel târziu până la alegerile parlamentare din 2018, la o poziție comună pe platforma Președinție – Parlament și Guvern și a mai adăugat că Președinția a elaborat propria viziune la acest subiect, care s-ar baza pe recunoașterea și întărirea statutului de neutralitate și pe asigurarea dreptului la autodeterminare în cazul pierderii statalității Republicii Moldova. Pot cei trei actori: Președinția, Parlamentul și Guvernul să aibă o viziune comună?
Anneli Ute Gabanyi: „În primul rând, domnul Dodon trebuie să aibă o viziune comună cu el însuși, pentru că și-a cam schimbat-o. În al doilea rând, sigur că ar fi foarte bine dacă toate instituțiile statului și de altfel toți actorii, chiar și actori din scena neguvernamentală ar ajunge la o înțelegere, la o platformă comună, așa cum în România la un moment dat s-a ajuns. Toată societatea, toate instituțiile s-au înțeles ca să meargă spre integrarea euroatlantică. Acest lucru ar fi sigur important, pentru că ceea ce este un lucru foarte dăunător pentru politica Republicii Moldova este această luptă, acest război al instituțiilor, care nu face bine nici în ceea ce privește aspectul exterior al republicii. Însă tare m-aș mira că domnul Dodon deține secretul unei încercări, unei proceduri care până acum nu prea a dat roade. În continuare, tare mă tem de pericolele…”
Europa Liberă: La care procedură v-ați referit?
Anneli Ute Gabanyi: „Procedura care să ajungă la o reintegrare a Republicii Moldova, incluzând și Transnistria, bineînțeles.”
Europa Liberă: Și vă este frică de ce?
Anneli Ute Gabanyi: „Îmi este frică de faptul că acea Transnistrie, care ar fi eventual dispusă să se reintegreze, nu ar avea calitățile care, din punctul de vedere al Republicii Moldova, ar putea să fie acceptabile. Adică, cum spuneam: cu trupe, cu un sistem absolut nedemocratic, care ar fi o catastrofă.”
Europa Liberă: Și în concluzie, doamna Anneli Ute Gabanyi, care rămâne a fi rolul Occidentului în soluționarea definitivă a conflictului transnistrean?
Anneli Ute Gabanyi: „Cred că Occidentul, în primul rând, ar trebui să se înțeleagă foarte, foarte bine și de aceea uneori este trist să vezi cum se schimbă negociatorii de la un an la celălalt și aceste cunoștințe care se acumulează într-un an câteodată ai impresia că se pierd în anul viitor. Deci, pătrundere a punctelor de vedere și a stării de fapt reale, mai ales din punct de vedere geopolitic. Ar fi periculos să ajungem la o politică de cedare a Occidentului numai de dragul de a ajunge la niște rezultate cu care unul sau celălalt se va putea împăuna. Situația este foarte importantă, mai ales că acest conflict înghețat devine tot mai mult modelul pentru multe alte conflicte înghețate mai vechi sau chiar mai noi și mai în aproprierea Transnistriei.”
Europa Liberă: Occidentul ar avea o înțelegere cu Rusia pe marginea reglementării transnistrene?
Anneli Ute Gabanyi: „Eu nu știu, dar sper să nu se ajungă.”
