Linkuri accesibilitate

Andrew Cutting: „Neimplementarea de către un stat a unei decizii CEDO este o violare a Convenției pentru Drepturile Omului” (VIDEO)


Judecătorii CEDO (arhivă)
Judecătorii CEDO (arhivă)

Cum sunt respectate deciziile CEDO și ce se întâmplă cu cei care nu le aplică? Un interviu cu purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de la Strasbourg.

Republica Moldova a fost condamnată, doar în 2016, să plătească 130 000 de euro unor cetățeni care au câştigat procese la CEDO, care a găsit statul moldovean vinovat în 23 de dosare. Suma este însă în scădere: în anul precedent din bugetul țării ar fi trebuit să plece 227 339 Euro. Vorbim însă de sume pe hârtie, căci Moldova se alătură celorlalte 46 de state membre ale Consiliului Europei cu restanțe în implementarea deciziilor CEDO. Practic, nu există nici un stat membru care să fi implementat integral toate deciziile CEDO, explică într-un interviu pentru Europa Liberă Andrew Cutting, purtător de cuvânt al reprezentanței Consiliului Europei de la Bruxelles. Comitetul de Miniștri face eforturi pentru ca statele să implementeze toate deciziile, însă există cazuri în care acest proces se întinde pe decenii. Pentru cazuri interstatale complexe (Ucraina vs. Federația Rusă, de exemplu) sau cele care necesită revizuiri legislative, statul sau statele implicate sunt obligate să opereze modificări legislative sau negocieri diplomatice, procese care nu pot fi grăbite, explică Andrew Cutting.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:48 0:00
Link direct

Europa Liberă: Implementarea deciziilor CEDO nu este un subiect care să suscită prea mare interes. Toată lumea se concentrează pe deciziile CEDO, momentul când acestea sunt emise. Este elementul de noutate. Însă toți uităm că aceste decizii rămân vorbe pe hartie dacă nu sunt și puse în aplicare.

Andrew Cutting: „După ce o decizie a CEDO devine definitivă, este transferată Comitetului de Miniștri, care este alcătuit din reprezentanții fiecărui stat membru în Strasbourg, pentru a verifica implementarea acestei decizii de statul în cauză. Aceasta se face în baza informațiilor oferite de statul membru, astfel că dacă este un caz legat de Moldova, de exemplu, această țară, prin reprezentanții săi, va spune: iată ce avem de gând să facem pentru a implementa decizia. Noi primim, de asemenea, informații de la părțile vătămate, dacă doriți, precum și de la organizații neguvernamentale și alte organizații pentru drepturile omului. Apoi, Comitetul de Miniștri pune toate aceste documente la un loc, compară cu decizia CEDO, și dacă totul este în aceeași direcție, atunci constată că decizia a fost implementată corespunzător și cazul se poate închide. Majoritatea cazurilor aduc la CEDO cetățeni împotriva statelor lor. Ocazional avem și cazuri inter-statale, în care un stat dă în judecată alt stat la CEDO. Primul a fost Irlanda împotriva Marii Britanii, apoi au urmat Cipru împotriva Turciei, Ucraina împotriva Federației Ruse.”

Nu există nici un termen limită, mai ales că timpul de implementare este diferit de la un caz la altul

Europa Liberă: Cât timp au la dispoziție țările să prezinte Comitetului de Miniștri planul de aplicare a unei decizii CEDO?

Andrew Cutting: „Nu există nici un termen limită, mai ales că timpul de implementare este diferit de la un caz la altul. Unele cazuri se limitează doar la plata unor compensații bănești unei persoane, iar altele necesită procese profunde de restructurare a cadrului legislativ, de adoptare a unor legi, schimbarea unei constituții etc. Evident că este necesar mai mult timp pentru implementarea acestor decizii, fiind și mai sensibile din punct de vedere politic.”

Andrew Cutting: „Neimplementarea de către un stat a unei decizii CEDO este o violare a Convenției pentru Drepturile Omului”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:04 0:00

Europa Liberă: De câte ori pe an face această analiză Comitetul de Miniștri?

Andrew Cutting: „Comitetul de Miniștri se întâlnește săptămânal la nivel de ambasadori, în Strasbourg. Dar de patru ori pe an se întâlnește special pentru acest subiect - analiza implementării deciziilor CEDO.”

Europa Liberă: De ce este nevoie și de organizațiile neguvernamentale să își prezinte un punct de vedere cu privire la o decizie a CEDO și implementare sa?

Ideea este obținerea unei imagini cât mai complete asupra cazului

Andrew Cutting: „Nu se întâmplă la fiecare stat. Dar ideea este obținerea unei imagini cât mai complete asupra cazului, ce cred părți terțe că se poate face pentru implementare și ce dacă implementarea s-a făcut deja. În anumite cazuri, deşi se referă la un individ, influențează viața a mii de alţi indivizi. Ca atare, dacă este o chestiune care se referă la un proces corect, într-o țară, nu va fi doar despre situația unei persoane, ci despre toţi cetăţenii, ca atare nu doar persoana în cauză și avocatul său au un cuvânt de spus, ci și instituţiile de apărare a drepturilor omului din acea țară.”

Europa Liberă: Ce se întâmplă dacă o țară nu implementează o decizie a CEDO?

Andrew Cutting: „Toate statele membre ale CoE (Consiliul Europei) au cazuri pe care nu le-au implementat. Cu excepţia Lichtensteinului. Dar Comitetul de Miniștri face tot ce este posibil, cooperează cu țările să implementeze toate deciziile, chiar dacă în unele cazuri durează foarte mult, ani de zile. Când statele membre au semnat Convenția pentru Drepturile Omului, s-au angajat să respecte și să aplice deciziile CEDO. Comitetul de Miniștri poate adopta o rezoluție provizorie, într-un anumit caz, ceea ce nu face altceva decât să crească presiunea diplomatică asupra unei țări. Dacă problema persistă, cazul poate fi trimis din nou la CEDO, căci neimplementarea unei decizii CEDO este în sine o violare a Convenției

Ideea nu este să se ajungă la sancțiuni, ci ca problemele ridicate de acele cazuri să se rezolve. Uneori durează foarte mult

pentru Drepturile Omului. Ultima soluție pe care o are la dispoziție CoE este să ceară statului care nu aplică o decizie să părăsească organizația, fapt care însă nu s-a întâmplat niciodată. Însă este în interesul fiecărui stat să aplice deciziile CEDO, căci astfel se menține un climat pe continent în care drepturile omului se respectă. Ce se întâmplă în mod frecvent este ca țările să se supravegheze una pe cealaltă, și exercită presiune politică reciproc, pentru a fi siguri că se înregistrează progres în aplicarea deciziilor. Se negociază la nivel politic și diplomatic și se evită aplicarea de sancţiuni. Și asta pentru că ideea nu este să se ajungă la sancțiuni, ci ca problemele ridicate de acele cazuri să se rezolve. Uneori durează foarte mult. Spre exemplu, un caz care se referă la Marea Britanie și Irlanda de Nord, depus la CEDO în anii 70, se află încă în curs de implementare. Situația este complexă. La fel este acum un caz care se referă la Ucraina, care trece printr-un amplu proces de reformă legislativă. Si aplicarea deciziilor privind această țară va dura mult. Nu am spune că nu se implementează deciziile în acest caz, ci că este vorba de un proces de implementare.”

XS
SM
MD
LG