Linkuri accesibilitate

Anatoli Dirun: „Inițiativa conducerii Transnistriei a apărut ca reacție la demersul R.Moldova la ONU cu privire la retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului”


Postul pacificatorilor ruși de la Vadul lui Vodă

Regiunea separatistă transnistreană pregătește un demers către Organizația Națiunilor Unite cu solicitarea de a-i fi oferit statut de observator la organizație. Corespondenta Europei Libere la Tiraspol, Karina Maximova, l-a rugat pe directorul Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun, să comenteze demersul administrației, întrebându-l, mai întâi, de ce ar avea nevoie regiunea transnistreană de statutul de observator la ONU.

Anatoli Dirun: „Transnistria a făcut numeroase demersuri în instituții internaționale pentru a apropia și a lansa mecanismul de recunoaștere internațională a statalității sale. Nu este o practică nouă și din momentul proclamării sale ca stat Transnistria a lansat astfel de apeluri cu o constanță de invidiat. Rezultatele referendumurilor, apeluri ale liderilor ai de-facto statului transnistrean au fost mereu trimise în toate structurile internaționale.

Faptul că Misiunea OSCE este participantă la negocierile pentru reglementarea relațiilor dintre Moldova și Transnistria este deja o confirmare parțială a implicării organizațiilor internaționale în proces.

Este vorba despre o activitate diplomatică de rutină care se manifestă inclusiv prin astfel de demersuri. Nu e nimic surprinzător în asta și nimic extraordinar.

Un alt moment la care trebuie să fim atenți este faptul că inițiativa conducerii Transnistriei a apărut ca reacție la demersul Republicii Moldova la ONU cu privire la retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului. Cronologic, inițiativa-replică a Tiraspolului poate fi considerată nu atât o coincidență, cât un răspuns asimetric care demonstrează o viziune proprie asupra situației.

Europa Liberă: Și ce se va întâmpla dacă, ipotetic, Transnistria va primi acest statut de observator la ONU? Ce va da acest lucru regiunii?

Anatoli Dirun
Anatoli Dirun

Anatoli Dirun: „După cum am mai spus, lansarea unor astfel de inițiative este o practică obișnuită, un demers diplomatic. Cu cât mai mult Transnistria „va bate la ușile” organizațiilor internaționale, nu doar la ONU, cu cât mai mult va căuta oportunități să valorifice contextul regional în schimbare, inclusiv în chestiuni de securitate, să folosească contactele cu alte state care au un statut similar, de exemplu de observator la ONU – cu atât mai mult acest lucru va permite să fie adusă direct la cunoștința actorilor internaționali poziția Transnistriei, fără careva interpretări din partea adversă.

Ar fi o ocazie minunată de a prezenta partenerilor internaționali un tablou real al realităților și evenimentelor de pe ambele maluri ale Nistrului, ceea ce în plan strategic ar putea influența procesul de recunoaștere internațională a Transnistriei. Iar din perspectivă tactică, aceasta este o condiție obligatorie pentru eliminarea unor chestiuni contradictorii și foarte acute în primul rând de ordin economic. Este vorba despre oportunități.”

Europa Liberă: Pe malul drept au avut loc sub egida UE exerciții de protecție civilă la care au participat salvatori din mai multe state, inclusiv din România, și practic în același timp în regiunea transnistreană au fost desfășurate aplicații comune ale militarilor ruși și transnistreni. Este vorba despre o amplificare a tensiunilor în condițiile unui dialog înghețat, sau despre simple aplicații care nu au nicio legătură cu politica?

Anatoli Dirun: „Dacă nu ar fi existat șirul de evenimente care a precedat aceste aplicații, am fi putut spune că este vorba despre aplicații militare curente. Dar vedem că pe parcursul întregului an 2017 are loc o intensificare, o amplificare a tensiunilor în domeniul securității. Și acest lucru are loc din cauza inițiativelor părții moldovene – este vorba despre dificultățile în rotația pacificatorilor, adresarea la ONU cu privire la retragerea pacificatorilor, decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova cu privire la evacuarea trupelor de pe teritoriul Transnistriei, blocarea activității Comisiei unificate de control.

Acești factori, luați împreună, creează amenințări pentru destabilizarea situației pe Nistru. Pe acest fundal desfășurarea de aplicații atât de către o parte, cât și de cealaltă, este interpretată de către părți drept demonstrație ale unor intenții militariste – venind fie de la Tiraspol, fie de la Chişinău. Deși toată lumea înțelege foarte bine că tensionarea situației va duce doar la escaladarea conflictului și nu la construirea unor relații de încredere între părți.”

Europa Liberă: Ce ar trebui de făcut ca dialogul dintre părți să fie dezghețat și să aducă rezultate?

Anatoli Dirun: „Pentru mine este evident că toate încercările de a exercita presiuni asupra Transnistriei nu aduc rezultatele scontate. În ultimul timp Transnistria s-a învățat să se includă în agenda regională și globală din perspectiva protejării propriilor sale interese. Dar poziția flexibilă a Transnistriei nu este în niciun caz un pretext pentru a face presiuni politico-militare asupra Tiraspolului, pentru a-l impune să accepte soluții dezavantajoase în procesul de soluționare a conflictului.

Presiunile sunt o cale fără perspectivă. Trebuie să înțelegem că există situații când părțile trebuie să găsească soluții de compromis și să nu folosească pârghii de presiune. Compromisul se atinge întotdeauna foarte greu, iată de ce trebuie găsit numitorul comun. Pentru că dacă va fi o soluție nu de compromis, ci impusă, atunci aceasta nu va avea perspective pe termen lung. Și imediat ce se va schimba fie situația regională, fie cea politică internă în Moldova sau Transnistria, soluțiile impuse vor înceta să mai funcționeze. Am văzut deja situații de acest fel în procesul de negocieri – una dintre părți găsește mereu posibilități de a „torpila” deciziile care nu-i convin sau pur și simplu să nu le respecte.”

XS
SM
MD
LG