Linkuri accesibilitate

Partidul Național Moldovenesc.

Dacă Marele Război și Revoluția Rusă din februarie 1917, care au dat frâu pornirilor de eliberare ale naționalităților din Imperiul țarist, n-au depins prea mult de vrerea românilor de pe ambele malri ale Prutului, atunci cel de-al treilea element – organizarea mișcării de renaștere națională din Basarabia – a fost factorul remarcabil de mobilizare a acestora și explicația principală a reușitei lor în anii 1917-1918. Prin urmare, voi încheia această trilogie al începutului transformărilor din Basarabia anului 1917 printr-o reflecție mai profundă asupra contextului de apariție și acțiune a Partidului Național Moldovenesc, primul partid politic al moldovenilor și vehicolul principal al trasformărilor politice și naționale din epocă.

Pentru cineva îngreunat cu transferul imaginației dintr-o perioadă în alta voi spune că atât contextul, cât și apariția acestei formațiuni politice este în mare parte asemănătoare cu evenimentele de la sfârșitul anilor 1980, când era de liberalizare începută de perestroika lui Gorbacev, a permis articularea mișcării de renaștere a moldovenilor din Imperiul sovietic, a căror expresie politică a fost Frontul Popular din Moldova. Atât Partidul Național Moldovenesc, cât și Frontul Popular au unit eforturile intelectuale și sociale ale majorității românești, care veneau după ani îndelungați de marginalizare în cadrul imperiilor țarist și sovietic; ambele au ales o pantă inițială de prudență și circumspecție în acțiune, pledând pentru susținerea schimbărilor care veneau din centrul imperial și militau pentru rămânerea într-o formă reformată a acestuia; dar în același timp ambele formațiuni și-au făcut non-negociabile aspirațiile pan-românești în discursurile interne și acțiunile programatice, iar când a venit momentul chiar etalând acest deziderat ca finalitate politică; ambele formațiuni au captat spectrul politic al transformărilor, liderii lor fiind omniprezenți sau chiar inițiatori la toate evenimentele poltice, sociale și culturale majore ale perioadei; în sfârșit, atât Partidul Moldovenesc, cât și Frontul Popular au avut cele mai active și numeroase fracțiuni politice în parlamentele momentului, care au fost motorul principal al votării independenței Republicilor Moldovenești din 1917-1918 și 1991, iar ulterior al unirii cu România (în cazul Partidului Național Moldovenesc).

Partidul a izvorât dintr-un efort intelectual și politic mult anterior Revoluției din februarie 1917. Germenele său pornește de la inițiativele lui V. Stroescu, I. Pelivan și P. Halippa, care au pus bazele Societății pentru Cultura Națională Moldovenească în anul 1905, reușind în 1906 publicarea în provincie a primului ziar în limba română – „Basarabia”.

Redacția Ziarului „Basarabia” (Centrul de Cultură și Istorie Militară)
Redacția Ziarului „Basarabia” (Centrul de Cultură și Istorie Militară)

„Basarabia” (Басарабія) a fost primul ziar în limba română, publicat între 26 mai 1906 și 11 martie 1907 în Basarabia. În total au ieșit din tipar 79 de ediții. Ziarul etala un radicalism agrar și național. În jurul publicației s-au grupat tineri intelectuali basarabeni precum: Pan Halippa, Mihai Vântul, Alexei Mateevici și alții. Editorul ziarului a fost avocatul Emanuel Gavriliță. Acesta apărea în limba română cu caractere chirilice, dar denumirea „Basarabia” era scrisă cu caractere latine. Finanțată atât din interiorul provinciei (cu sprijinul lui Vasile Stroescu), cât și din România, în mod special prin străduințele lui Constantin Stere de la Iași, ziarul impunea normele literare ale limbii române, încercând o revitalizarea a acesteia în Basarabia. Spre exemplu, folosea cuvântul „sunt” în loc de obișnuitul „sînt” și „moldovean” în loc de „moldovan”. Autoritățile țariste au persecutat în permanență ziarul și membrii redacției, acesta fiind învinuit de mai multe ori de crime penale și judecat în instanțe de șaisprezece ori. În 1906 ziarul a fost arestat de două ori, pe 2 iunie fiind confiscat nr. 5, iar pe 11 octombrie - nr. 40. A fost închis pe 11 martie 1907, după ce nr. 78 din 4 martie 1917 a publicat în limba română (cu caractere latine) imnul „Deșteaptă-te române”.

Ziarul „Basarabia”, nr. 78 în care s-a publicat „Desteaptă-te române”, ce a dus la închiderea ziarului
Ziarul „Basarabia”, nr. 78 în care s-a publicat „Desteaptă-te române”, ce a dus la închiderea ziarului

Reacțiunea țaristă declanșată după anul 1907 a dus la închiderea societățiil și editurii, autoritățile țariste, în colaborare cu noul arhiepiscop al Chișinăului, Serafim Ciceacov, și cu ajutorul nobilimii reacționare conduse de Krupenski, au curățat biserica, organizațiile și instituțiile culturale de „naționaliștii români”. Majoritatea activiștilor s-au refugiat la Iași, unde susținuți de Constantin Stere s-au înscris la Universitate.

Ziarul Cuvânt Moldovenesc, oficiosul Partidului Național Moldovenesc
Ziarul Cuvânt Moldovenesc, oficiosul Partidului Național Moldovenesc

Cu o susținere importantă din partea lui Vasile Stroescu, iredentiștii români din Basarabia vor lansa la Chișinău în anul 1913 ziarul „Cuvânt Moldovenesc”. Condus de Pan Halippa și grupând mai mulți foști membri ai Societății pentru Cultura Națională Moldovenească, ziarul s-a dorit a fi o platformă a vieții literare, rurale, al cooperării și cunoașterii practice, după cum declarau chiar inițiatorii acestui proiect.

Anul 1917 a suprins Basarabia între trei forme de percepție, care-i modelaseră identitatea în cadrul Imperiul Rus. Prima era renumele sinistru de antisemită, loc de naștere și manifestări violente ale lui Crușevan și Purișkevici, instigatoriii porgromului din 1903; a doua era de fief al marilor latifundiari retrograzi ca Krupenski, Sviatopolc-Mirsky, Arhiepiscopul Serafim – stâlpi ai regimului țarist; cea de-a treia se referea la existența unei majorități moldovenești, bănuite de „separatism”, „filoromână” și „reacționară”, cu „instincte și suflet pentru România”.

Conștientizând momentul unic al acțiunii, intelectualii moldoveni în frunte cu Vasile Stroescu au reușit să convingă toate fracțiunile majore să lase luptele interne și să se reunească între 28-30 martie 1917, în acelee zile fiind creat Partidul Național Moldovenesc. Într-un mod curios, dar ușor de înțeles în acele vremuri, ziarul „Cuvânt Moldovenesc” publică la 26 martie 1917 o telegramă de salut Guvernului Provizoriu, asigurându-l de susţinerea sa: „Obştea moldovenilor, adunându-se în şedinţă pentru a dezbate nevoile moldovenilor din Basarabia, salută stăpânirea vremelnică şi-i arată deplina încredere”. În realitate, la ședința prezidată de generalul Donici (care încă purta uniformă rusească), membrii constituienți au convenit și vorbeau direct pe față că „Basarabia merge spre unire. Prin ce faze se va trece nu se știa precis, dar scopul și rezultatul sforțărilor era fixat” (P. Cazacu).

La 3 aprilie 1917 era anunțată apariția Partidului Național Moldovenesc, iar în nr. 28 din 9 aprilie 2017 ziarul „Cuvânt Moldovenesc”, care devenea oficiosul și tribuna partidului, publica programul detaliat al acestuia. Preambulul stipula că „Deosebită de restul Rusiei prin istorie, rasă, limbă, ca și prin obiceiuri, codice civil deosebit și prin forme deosebite de stăpânire de pământ, Basarabia cere introducerea autonomiei, pe care a avut-o; ea va pleca pe calea progresului, va câștiga timpul pierdut din trecut, când cea mai inocentă și naturală tendință către autodeterminare națională se eticheta și pedepsea ca separatism”.

Prevederile programului partidului, care vor fi curând preluate de congresele militarilor, preoților, învățătorilor și țăranilor moldoveni, aveau în vedere următoarele aspecte:

  1. 1. „Partidul Național Moldovenesc va ajuta în tot chipul pe cei, care luptă pentru așezarea temeinică a slobozeniilor cetățenești și naționale, dobândite prin revoluția rusească: înfăptuirea votului (glăsuirii) obștesc și tăinuit; slobozenia cuvântului, a tiparului, a adunărilor și a credințelor”;
  2. 2. „Dobândirea celei mai largi autonomii administrative, judecătorești, biserice, școlare și economice a Basarabiei”;
  3. 3. „Toate legile se tocmesc de Dieta Provincială (Sfatul Țării), potrivit obiceiurilor vechi”;
  4. 4. „Administrația (ocârmuirea locală) să se facă de către slujbași ieșiți din sânul poporului și în limba poporului. Limba rusească să fie numai pentru legăturile cu stăpânirea de sus;
  5. 5. „În școlile de toate treptele limba de predare să fie limba națională a poporului”;
  6. 6. „Biserica să-și aibă autonomia ei”;
  7. 7. „Moldovenii să nu fie duși la oaste în afara Basarabiei și să învețe în limba națională”;
  8. 8. „Colonizarea, adică aducerea și așezarea streinilor pe pământul Basarabiei, să se oprească; exproprierea și împroprietărirea se face cu voința poporului”;
  9. 9. „Veniturile țării să se întrebuințeze pentru nevoile acesteia”;
  10. 10. „Moldovenilor de peste Nistru să li se garanteze aceleași drepturi pe tărâm cultural, bisericesc, politic și economic, pe care le vor avea în Basarabia cei de alt neam”.

Președintele Partidului Național Moldovenesc a fost ales Paul Gore, vicepreședinte V. Herța, secretar P. Halippa, iar președinte de onoare, V. Stroescu. Conform deciziilor luate, partidul își trimetea reprezentanții săi la toate adunările și congresele momentului pentu a apăra și expune punctul său de vedere. La noile formațiuni cei dintîi care au aderat au fost studenții de la Kiev și Odesa, iar prima secție locală s-a creat la 11 aprilie 1917 în orașul Bolgrad.

Despre blogul centenarului 1918 - 2018

1918 – 2018. Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului, de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Timp de un an și jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate și în contradictoriu) și comenta evenimentele anului 1918 si repercusiunile acestora până astăzi. Țelul acestui blog „în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar și de a demistifica multe locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune in contextual lor istoric „corect” fapte și persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău
Istoricul Octavian Țîcu, Chișinău

„… fenomenul Unirii de la 27 martie 1918 trebuie privit într-un context amplu al transformărilor la nivel european și regional, în care efectul cumulat al războiului mondial, al revoluției ruse, al pretențiilor teritoriale din partea Ucrainei independente exprimate față de Basarabia și al pericolului bolșevizării, a determinat opțiunea provinciei pentru revenirea în cadrul statului român întregit.” (Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei )

Istoricul Dorin Dobrincu, Iași
Istoricul Dorin Dobrincu, Iași

„ Războiul și ceea ce a urmat nu reprezintă în România doar istorie, ci și memorie. Ambele sensibile. Ca și în alte locuri. Există o istorie oficială, patriotică, justificativă, care mai degrabă pune note la discursul oficial din epocă, după cum există și o istorie critică, care caută să înțeleagă și să explice. ” (Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995).

XS
SM
MD
LG