Linkuri accesibilitate

„A spune povești este pentru mine un lucru perfect natural, dar nu cu text și nici cu cuvinte concrete. Povești din sunete”

Pianistul de jazz și compozitorul Mișa Alperin s-a născut la Kamenez Podolsky, Ucraina. A trăit și a studiat în Republica Moldova și în Rusia.

Din 1993 a fost profesor asociat la Academia Norvegiană de Muzică, unde a predat pian, compoziție și improvizație.

Este fondatorul celebrei trupe The Moscow Art Trio, care a cântat o fuziune între folclor, muzică clasică și jazz.

A încetat din viață în 11 mai 2018.

În mai 2013, Mișa Alperin a concertat la festivalul Jazz In Church organizat la București de asociația Jazz.ro, și găzduit de Biserica Luterană din același oraș.

Diversitate, avangardă, poezie și jazz (în era sovietică și după) sînt principalele teme ale interviului pe care Mișa Alperin l-a acordat atunci postului de radio Europa Liberă, difuzat în cadrul emisiunii „Punct și de la capăt” din 19 mai 2013, și pe care vă invităm să-l (re)ascultați/(re)citiți acum.

Europa Liberă: Sînteți născut în Ucraina, ați trăit în Moldova, ați studiat la Chișinău și Moscova, acum trăiți și munciți în Norvegia. Se reflectă această „expediție” în muzica dumneaoastră?

Mișa Alperin: „Da, cred că da, e ceva foarte natural pentru artiști. Din experiența mea ca artist pot să spun că am fost întotdeauna inspirat de locurile unde am trăit, am fost întotdeauna inspirat de cultura care mă înconjoară. Deseori însă asta se întîmplă în mod inconștient, nu e vorba de o decizie, ci de sensibilitatea artistului. Pot să spun că am fost foarte sensibil, și în toate locurile în care am trăit am devenit un mare admirator al culturii locale, și în mod natural muzica mea a fost influențată de ea.”

Europa Liberă: Se pare că în zilele noastre nu mai există granițe între jazz, muzica clasică, muzica modernă, folclor și altele. Unii numesc asta postmodernism, alții spun că e vorba doar de globalizare. E bine, e rău?

Mișa Alperin: „Cred că e foarte bine. Toate aceste granițe dintre genuri sînt în opinia mea de-a dreptul artificiale, și cum din păcate evoluția depinde de cît de deschis ești la minte, iar evoluția e cel mai natural proces al ființei noastre, în artă granițele înseamnă limitări. Nu numai în artă, dar și în orice fel de viață socială granițele te fac să fii închis, nu deschis. Vreau să spun că deschiderea este principala unealtă care te face capabil să crești ca ființă umană. Din cauza asta cred că e foarte important să fim deschiși spre orice fel de muzică, sau artă, sau spre orice, indiferent de zona în care funcționăm.”

Europa Liberă: Ați ales deci această deschidere ca principala unealtă pentru Moscow Art Trio. Povestiți-ne ceva despre acest trio foarte interesant, care pare a cânta jazz, dar de fapt cântă mai mult decît jazz…

Mișa Alperin: „Una din principalele rațiuni de a exista ale lui Moscow Art Trio ca concept este exact ceea ce discutăm acum. Trei culturi diferite se întîlnesc și trăiesc împreună în bună pace: un interpret de muzică populară, un cornist clasic și un improvizator fac împreună o familie, și acesta este principala rațiune în spatele conceptului estetic pe care s-a bazat Moscow Art Trio când am început. Oricine poate însă să vorbească despre deschidere și alte cele, dar cu totul altceva este să practici în mod real această deschidere. Așa cum e în viață e și în muzică. Mulți artiști și muzicieni îți vor vorbi ore întregi despre deschidere fără nici o problemă, pentru că să vorbești este ușor. Dar ca să pui în practică asta, să fii deschis, să fii capabil să nu accepți pe orcine, trebuie în primul rînd să cunoști o mulțime de lucruri, trebuie să fii la curent, să fii foarte disciplinat și să ai experiență în mai multe genuri [muzicale]…”

Europa Liberă: Și trebuie să-i cunoști și pe ceilalți foarte bine...

Mișa Alperin: „Exact, și mai trebuie să-i și apreciezi pe ceilalți. Diferențele în acest caz sînt mai importante decît asemănările Ființa umană însă nu se dă lesne pe brazdă, ființa umană caută mereu asemănări, și din cauza asta secta e un fenomen natural în viețile noastre, oamenii vor rețele și îi vor pe prietenii lor împrejurul lor, pentru că știu cum funcționează.”

Europa Liberă: Oamenilor le e frică de necunoscut…

Mișa Alperin: „Absolut. Dar creativitatea are de-a face cu necunoscutul. Creativitatea în general înseamnă întuneric, întuneric în sens pozitiv. Ai nevoie să te obișnuiești cu el, să te tot duci în pădurea întunecoasă pînă te simți confortabil acolo. La început e chiar înfricoșător. Cazul Moscow Art Trio a fost așa în primii ani pentru noi toți, pentru că nu erau referințe. Trebuie să stai într-un fel de zonă necunoscută, îți pui o sumedenie de întrebări legate de tine însuți, și peste toate astea e necazul cu cel care te promovează care nu știe cum să te vîndă, pentru că nu ești nici jazz, nici rock, nici clasic. Astfel încît creativitatea e ceva măreț, dar complicat.”

Europa Liberă: Trebuie să vă salut din partea unui foarte bun prieten de-al meu, Virgil Mihaiu [critic de jazz român, profesor de estetica jazzului la Academia de Muzică din Cluj]...

Mișa Alperin: „Oooo...

Europa Liberă: ...care mi-a spus că dumneavoastră sînteți cel are a descoperit una din cele mai bune trupe de jazz din Republica Moldova, Trigon. Trigon spun despre ei înșiși că sînt un grup de etno-jazz. De ce credeți să insistă să adauge această particulă, „etno”? Pînă la urmă jazz e jazz indiferent de rădăcinile sale, de influențele sau de diferitele forme muzicale pe care le incorporează. Trigon organizează în fiecare an și Festivalul Internațional de Etno Jazz de la Chișinău. De ce „etno”, așadar?

Mișa Alperin: „Păi sigur că aveți dreptate. Jazzul s-a născut dintr-o mulțime de influențe etnice, așa că aveți dreptate când spuneți că e un pic straniu să-și spună „etno”. Dar eu știu de ce sînt oameni care spun că fac muzică etno, e pentru că multă lume crede că jazz e ceva american.”

Europa Liberă: Ceea ce nici măcar nu e adevărat pînă la urmă…

Mișa Aleprin: „Ceea ce nu adevărat, da, dar acest clișeu i-a influențat chiar și pe acei muzicieni care vor să spună: noi nu facem muzică americană, așa că sîntem români mândri, chinezi mândri, știu și eu, moldoveni mîndri. E un fel de declarație că vrem să ne găsim propria voce prin intermediul culturii etno locale.”

Europa Liberă: Vreau să vă împărtășesc o întîmplare legată de experiența mea în jazz. Anul era 1982, orașul era Cluj, Transilvania, România, trupa era Trio Ganelin din URSS. Ascultîndu-le muzica atunci am avut un fel de șoc cultural, între altele și pentru că am avut senzația că am de a face cu un paradox - dacă jazz-ul e prin definiție o formă liberă a artei, cum era posibil ca acei trei oameni, Viaceslav Ganelin, Vladimir Cekasin și Vladimir Tarasov, să fie lăsați să facă o astfel de muzică în Uniunea Sovietică, o țară descrisă ca neliberă? Mi-am dat seama mai tîrziu că asta era de fapt o prejduecată, dar totuși. Aveți o explicație?

Mișa Alperin: „Nu cred că e un paradox. E de fapt un proces natural. Când ai trăit într-o țară cu atît de multă presiune politică cum era Uniunea Sovietică, când trăiești într-un regim totalitar, singurul lucru la care visează de obicei oamenii creativi este protestul, în diverse forme, și nu e vorba aici despre protestul cuiva care nu spune nimic. Oamenii care au de-a face cu forme artistice fac asta în toată lumea, fie că e vorba de era sovietică sau nu, și o fac de mii de ani. E vorba de fapt de crearea unei zone proprii în care e exprimat propriul protest. Asta s-a întîmplat cu Trio Ganelin. Țin minte că am avut același sentiment, și ca s-o spun pe cea dreaptă, unul din motivele pentru care am pornit Moscow Art Trio a fost inspirația de la Trio Ganelin. Când i-am auzit prima oară în 1982 la Moscova, am fost și eu șocat, și m-am gândit: „uau, oamenii ăștia chiar sînt liberi”. Voiam și eu să fac propriile mele experimente, dar eu veneam dintr-o regiune balcanică, eram un sudic, nu din țările baltice, și mi-am zis că dacă vori reuși cândva să fac lucrul meu atunci îl voi face la fel. Și de fapt toți criticii spun că Moscow Art Trio și Trio Ganelin sînt singurele trio-uri din fosta Uniune Sovietică care fac experiment și lucruri din astea. Nu știu dacă sîntem sau nu singurele trio-uri care fac asta, nu e important. Cel mai important e să afli că protestul este ceva temporar, iar inspirația pe care Trio Ganelin a dobândit-o de la regimul totalitar a dispărut curînd, pentru că regimul însuși a dispărut. Așa că n-a mai fost nici Trio Ganelin, nici motiv pentru protest, și nici vreun interes pentru avangardă. Trebuie să fii conștient tot timpul de faptul că avangarda e o formă de artă similară cuvîntului „temporar”. Tot ce are de-a face cu timpul e temporar.”

Europa Liberă: Da, pentru că se clasicizează.

Mișa Alperin: „Corect. În zilele noastre, avangarda e muzeu, un muzeu al vechiului. Și nu e un paradox, ați spus că e un paradox. Tot ce vine din influența timpului e temporar. Din cauza asta nu îmi place timpul și nu sînt interesat de el. Cultura populară însă mă poate influența pe veci pentru că nu are nimic de-a face cu timpul. Cultura populară nu s-a născut niciodată și de aceea nu va muri niciodată.”

Europa Liberă: La Biserica Luterană din București ați cîntat în biserică fragmente dintr-o serie intitutlată „Povești pentru un pian”. Este vreo legătură între poezie și jazz? Le-am pus aceeași întrebare lui Gunter Hampel [vibrafonist și saxofonist german care a făcut parte din trupa lui Frank Zappa] și lui John McLaughlin [ghitarist de jazz britanic care a cântat la începutul carierei sale cu Miles Davis]. Hampel mi-a spus ceva de genul, sigur că este o relație între poezie și jazz, pentru că poezia și jazzul sînt similare cu a umple o cameră goală. Iar McLaughlin mi-a răspuns (într-un interviu chiar pentru Europa Liberă), citez: „când poezia există, eu însumi exist. Și tu, prietene. Sîntem toți în aceeași barcă”, citat închis. Cum ați descrie relația dintre poezie și jazz?

Mișa Alperin: „E o explicație foarte frumoasă, explicația lui [Mc Laughlin] e foarte frumoasă și e și foarte corectă. Eu ce să spun? Tatăl meu a fost scriitor. Poezia e cel mai natural lucru din viața mea, fără îndoială, a fost natural și chiar eu eram parte din ea. Dar nu m-am gîndit la asta niciodată, și mai tîrziu am aflat că a spune povești este pentru mine un lucru perfect natural, dar nu cu text și nici cu cuvinte concrete. Mă refer la povești din sunete care nu au vreun înțeles, dar care au același impact din punctul de vedere al frumuseții dramaturgice și al evoluției. Pentru mine, deci, poezia e un lucru foarte important, și simt că muzica pe care o fac e o poveste poetică, făcută însă din sunete. Mama a fost o muziciană din Basarabia, și am dobîndit inspirație de la ea, și cum tatăl meu a fost scriitor, cred că e simplu de înțeles de ce muzica mea plină de povești și de sunete.”

Emisiunea noastră se încheie aici, vă reamintesc că invitatul emisunii de astăzi „Punct și de la capăt” a fost pianistul și compozitorul de jazz Mișa Alperin. Se cuvine să amintim la final că pe parcursul emisiunii am ascultat, în ordinea intrării lor în emisie, fragmente din înregistrări ale trupelor Moscow Art Trio, Trigon, Trio Ganelin și Mahavishnu Orchestra, a lui John McLaughlin.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG