Summitul care urma sa aiba loc in Singapore, la inceputul lui iunie, intre Donald Trump si liderul nord-corean Kim Jong Un este acum sub semnul intrebarii. Care sint cauzele? O relatare de la corespondentul Europei Libere la Washington.
Motivele Fenianului sint vagi si intentia de a pune sub semnul intrebarii mult anticipatul summit, anuntata doar prin canale indirecte. Cel putin asa pare sa stea situatia, tinind cont de declaratiile presedintelui Trump care a spus ca nimic nu a fost comunicat oficial si ca administratia sa asteapta sa vada ce va urma.
Ratiunile ezitarilor nord-coreene, cel putin cele cunoscute, sint pe de o parte manevrele comune americano-sud coreene, dar despre care insa Fenianul stia si parea sa le accepte, inca din martie, si o declaratie a consilierului principal pentru securitate nationala, John Bolton care a comparat strategia vizind eliminarea programului nuclear nord-corean cu cea aplicata in Libia, in 2004, pe vremea lui Muammar Gaddafi. Or se stie ce s-a intimplat in cele din urma cu Gaddafi, ucis in 2011.
Regimul nord-corean a caracterizat drept cinica si prevestitoare de rau aceasta comparatie, desi Bolton s-a referit in mod specific doar la cele doua programe nucleare. Analistii politici se intreaba insa ce este in spatele acestei modificari de pozitie, daca ea este reala.
O interpretare ar fi ca Kim Jong Un a preluat o strategie de negociere folosita de Donald Trump si anume cacialmaua. Cu alte cuvinte, conform acestei interpretari, liderul comunist ar incerca sa obtina un aranjament mai avantajos, deci ar fi o strategie de negociere. Dar daca asa ar sta lucrurile nu este imposibil ca Kim Jong Un sa-si fi supraevaluat influenta, crezind ca poate obtine concesii suplimentare.
In conditiile in care nu se stie mai nimic despre natura intelegerilor preconizate, e greu de identificat despre ce concesii ar putea fi vorba. Fapt este ca, in ultimele zile, premergatoare acestei ezitari, presedintele Trump l-a elogiat pe Kim, spunind ca este o persoana „onorabilă” si „foarte deschisă” sau „excelent” – o alta strategie de negociere a fostului om de afaceri – atragindu-si critici care amintesc ca Kim Jong Un este un dictator, cu singe pe miini, care-si tine poporul intr-o conditie deplorabila.
Dar Donald Trump vrea aceasta victorie diplomatica, unii vorbind chiar de o candidatura la Premiul Nobel, pentru ca ea ar dovedi ca reuseste acolo unde predecesorii sai au esuat. Stiind asta, Kim Jong Un pare sa riste ceea ce ar fi o realizare importanta si pluseaza, daca asta se intimpla acum.
Analisti spun ca el ar putea comite o eroare pentru ca in pregatirea acestui summit, raporturile cu Corea de Sud s-au imbunatatit si ar putea fi contraporductiv pentru regimul nord-corean sa risipeasca increderea si speranta. Astfel de tactici imprevizibile nu sint straine regimurilor nord coreene, ele au fost folosite de bunicul si tatal actualului presedinte.
De data asta insa, Kim a facut de-acum concesii si se parea ca ne apropiem de un moment istoric, chiar asa nedefinit cum e. Ar putea ca inca sa fie cazul, dar daca summitul nu are loc, impasul poate fi pronuntat pe fondul orgoliului ranit al presedintelui Trump.
