Linkuri accesibilitate

Ilie Bolojan: „Dacă vrei să ai proiecte mari, trebuie să ai mandate stabile”


Interviu cu primarul orașului Oradea din România.

Ilie Bolojan este de 10 ani primarul Oradei, un oraș care s-a modernizat și a fost desemnat cel mai eficient și sigur oraș din România, cu cea mai eficientă administrație și singura localitate din această țară care face parte din rețeaua internațională a orașelor Art Nouveau. Până acum aici s-au investit 240 de milioane de euro ceea ce înseamnă 1225 de euro pe cap de locuitor, mare parte din fonduri europene, un record pentru România. Edilul a declarat Europei libere că își propune anul acesta să se înfrăţească cu o localitate din Republica Moldova.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:22:59 0:00
Link direct

Europa Liberă: Pentru că aveți o experiență bogată – ați fost și secretar general în guvern, ați fost și prefect, sunteți de zece ani primar –, să vă întreb: cum se clădește o relație între puterea locală și cea centrală?

Ilie Bolojan: „Experiența mea arată că obiectivul unui primar principal este să-și onoreze angajamentele față de acei locuitori care l-au votat. Pentru a rezolva problemele localității, deci, el trebuie să colaboreze și să se întâlnească vrând-nevrând cu oameni care nu au aceeași apartenență politică ca și el, au poate antipatii personale în ceea ce-l privește, oameni care au avut conflicte în anii anteriori, înainte de a ajunge poate primar, dar acestea sunt niște chestiuni secundare. Și obiectivul principal este să colaborezi instituțional, cel puțin la un nivel minim, pentru ca acele proiecte să nu fie blocate, să fie susținute și acolo unde, de exemplu, este nevoie de o cofinanțare, de un aviz de la o altă autoritate, să poți să te duci, să bați la ușă și să poți negocia acea finanțare sau acel aviz, altminteri s-ar putea să fii un primar care ai vizibilitate, dar care nu poți să-ți închizi proiectele. Și eu cred că orice primar normal are capacitatea să discearnă între aspectele politice și cele administrative. Eu, cel puțin, fac o separație totală între partea politică, de care mă ocup exclusiv în afara orelor de program, la un nivel rezonabil, și activitatea administrativă care n-are nicio componentă politică – gropile din carosabil, străzile neasfaltate sau un oraș murdar nu au nici coloratură etnică, nici politică.”

Europa Liberă: V-am adresat această întrebare, pentru că din multiplele discuții pe care le am cu primarii deseori aud constatarea că, de la proclamarea independenței Republicii Moldova, puterea locală nu a mai ajuns să fie de importanță națională. Ce pierde statul în cazul acesta?

Ilie Bolojan
Ilie Bolojan

Ilie Bolojan: „Niciun guvern, indiferent unde ar fi el, în Republica Moldova sau în România, de exemplu, sau în orice țară europeană nu are cum să știe la fel de bine problemele unei mici comunități precum primarul acelei comunități. Prin urmare, dacă acel primar nu are o audiență la guvern, ori acele probleme trenează ani de zile și nu sunt rezolvate, pentru că nu-l aude nimeni sau nu vrea să-l audă nimeni sau pentru că nu este din partidul de guvernământ poate fi blocat, poate fi întârziat. Dacă în ultimul ciclu electoral, de exemplu, în România nu au fost probleme de migrație, în ciclurile anterioare constatam că mulți primari, ale căror localități nu aveau venituri proprii, care să le permită să-și rezolve problemele din banii proveniți din taxele locale și trebuiau să apeleze la guvern pentru asta, treceau de la un partid la altul, se declarau independenți, iertați-mă, într-un cuvânt, se prostituau. Pe de o parte, pentru a face ceva – asta spuneau ei în localitatea lor; pe de altă parte, pentru a se mai alege cu încă un mandat. Și poate chiar a doua variantă era mai posibilă. În momentul în care, din păcate, există astfel de conjunctură, să știți că acea țară sau acea comunitate are de suferit, rămâne în urmă. Există o carte a doamnei Alina Mungiu-Pippidi despre buna guvernare. Când un guvern, indiferent din ce țară, dă resursele într-o formă ca și cum ar fi patrimoniul lui, nu al țării respective, preferențial, întotdeauna intervin alte criterii decât cele neapărat legate de niște indicatori măsurabili. Nu știu, există mai multe finanțări, cum sunt proiectele europene, sunt niște indicatori, intri într-o competiție și acei indicatori sunt măsurabili și, dacă ai un proiect bun, nu te descalifică nimeni pentru că nu ești de la partidul de guvernământ, ci-l câștigi. Pe măsură ce se stabilesc reguli, pentru că studiul arată cât se poate de clar, de tip impersonal, adică îți dăm un proiect neținând cont de persoana care îl depune, dacă e primar de stânga, de dreapta, de la partidul de guvernământ sau nu știu de ce etnie, ci pentru că e un proiect bun pe anumite criterii. Deci, dacă nu se respectă aceste criterii, țara aia rămâne în urmă, pentru că resursele date preferențial întotdeauna sunt ineficiente.”

Europa Liberă: În Republica Moldova, mai departe de capitală, așa spun observatorii, situația este deplorabilă, pentru că în localități lipsește, în primul rând, infrastructura, foarte greu se fac investiții și vin investitori și atunci, un colac de salvare pentru mulți primari a fost să se înfrățească cu colegi de-ai lor de peste Prut. Câtă plusvaloare poate aduce această înfrățire dintre localități?

Ilie Bolojan: „Aici sunt două aspecte – orientarea generală, fără echivoc a guvernului către Uniunea Europeană, este o chestiune vitală. De ce? Pentru că noi nu suntem niște țări care nu suntem conectate la economia globală, dacă suntem deconectați de la economia globală, suntem niște țări cu venituri reduse, ai căror locuitori, neavând locuri de muncă în țara aia, pentru că nu mai e industrie, își caută un loc mai bun în viață în altă parte. Și atunci începe o migrație, începe o depopulare. Aceasta este o problemă majoră. Și atunci, pentru a ține populația în țară, trebuie să ai locuri de muncă, trebuie să ai investiții, deci trebuie să te conectezi la niște piețe puternice. Gândiți-vă, de exemplu, din datele pe care le-am primit chiar de la Banca Mondială, că Italia singură, o țară de 60 de milioane de locuitori consumă într-un an mai mult decât India, o țară cu peste un miliard de locuitori. Prin urmare, este mai important să ai acces la piața italiană decât la cea indiană, pentru că acolo s-ar putea să nu-ți cumpere nimeni un anumit tip de produse. Deci, accederea unei economii ca a României sau a Republicii Moldova la piața Uniunii Europene este vitală nu pentru piața europeană, că noi suntem o cantitate neglijabilă raportat la asta, ci, în primul rând, pentru noi, pentru că v-aș da un exemplu legat de Oradea. Noi, în 2008, am avut 78 de mii de locuri de muncă și acum avem 96 de mii de locuri de muncă.”

Europa Liberă: Cum ați reușit?

„Nu-i suficient doar să faci o fabrică, o poți face și în R. Moldova, și în România, și în Ucraina, și peste tot , dar trebuie să ai și vânzare la produsele acelei fabrici.”
„Nu-i suficient doar să faci o fabrică, o poți face și în R. Moldova, și în România, și în Ucraina, și peste tot , dar trebuie să ai și vânzare la produsele acelei fabrici.”

Ilie Bolojan: „Pentru că firmele care aveau deja contracte în Europa, aveau piețe garantate, deci, au venit să investească în Oradea. Le-am acordat niște facilități, le-am dat terenuri ieftine scutite de impozite și firmelor locale care au putut să investească acolo și deci investitorilor locali și celor străini și ei au venit, au investit, pentru că aveau acces la o piață. Nu-i suficient doar să faci o fabrică – o poți face și în Republica Moldova, și în România, și în Ucraina, și peste tot –, dar trebuie să ai și vânzare la produsele acelei fabrici. Deci, orientarea proeuropeană fermă a guvernelor este o condiție globală de a avea acces la piețe mari care permit investitorilor să investească în țara respectivă. Acum vorbim de localități, înfrățire.”

Europa Liberă: Da, peste o sută, aproape 150 de localități au făcut lucrul acesta.

Ilie Bolojan: „Înfrățirile înseamnă două lucruri. Pe de o parte, un transfer de competențe. Ce înseamnă un transfer de competențe? Întotdeauna cineva în Europa face într-un anumit domeniu lucrurile mai bine decât noi. Asta este cert. Și atunci nu mai inventăm roata, pentru că de ani de zile primarii harnici au putut să aibă acces în Europa să vadă ce a făcut Primăria Linz din Austria, ce a făcut Primăria Graz din Austria, ce a făcut Primăria Augsburg din Germania și noi ne-am trimis specialiștii să vadă peste tot. De la Augsburg am luat gestionarea sistemului de termoficare; de la Graz din Austria am luat parcările și de peste tot am luat câteva lucruri bune, i-am chemat pe acei specialiști, au venit în cazul nostru și ne-au transferat toate cunoștințele. Gândiți-vă că cunoașterea, vorbitul aceleiași limbi este mult mai facilă, deci transferul de cunoștințe se poate face imediat. În afară de masa de final a înfrățirii și de vizitele reciproce, care sigur fac și ele parte din cunoaștere, transferul de cunoștințe, de bune practici este vital, apoi, fiecare localitate și noi dorim să investim în Republica Moldova. Eu cred că avem o obligație morală, fără să facem nimic altceva, să facem aceste investiții.”

Europa Liberă: Experții spun că foarte greu trec investițiile românești Prutul.

„Investițiile private țin de atmosfera economică dintr-o țară, nu țin de trimiterea lor de către un primar sau altul, dar ce pot să vină sunt investițiile publice.”
„Investițiile private țin de atmosfera economică dintr-o țară, nu țin de trimiterea lor de către un primar sau altul, dar ce pot să vină sunt investițiile publice.”

Ilie Bolojan: „Sunt două tipuri de investiții. Investițiile pe care le fac agenții economici, iar privații nu vin pentru că vrea primarul din Oradea să vină cinci fabrici din Oradea în Republica Moldova, ci pentru că constată că economia este predictibilă, că este stabilă, că li se garantează investițiile. Nici cei austrieci nu au venit în România pentru că cineva era simpatic. Nu! Pentru că aveau niște date, aveau garanția că acele investiții sunt protejate și asta înseamnă că legile sunt funcționale, justiția este independentă, sistemul fiscal de bine, de rău funcționează, își pot încasa banii ș.a.m.d. Există niște normative, există firme care deja au un cap de pod. La început este mai greu, până vin primele, pentru că și firmele nu vor să înceapă ele să-și asume niște riscuri, vin valul doi sau trei. Deci, investițiile private țin de atmosfera economică dintr-o țară, nu țin de trimiterea lor de către un primar sau altul, dar ce pot să vină sunt investițiile publice. Adică, acum aș da un exemplu. Discutând cu Andrei Năstase despre proiecte de administrație, despre lucruri de genul acesta, am primit acordul de la cei care ne-au făcut softul, care permite oricărui cetățean din Oradea să sesizeze imediat orice groapă din carosabil, orice rețea de conductă care este spartă, orice parcare nemarcată, orice trotuar, face o poză, o trimite și colegii mei au obligația ca în 48 de ore să intervină, să repare. Sigur că ei au înnebunit când am pus acest soft în funcțiune, n-a plăcut nimănui din angajații mei, pentru că au spus: „Dl Bolojan, noi lucram într-un cartier, rezolvam totul, acum trebuie să sărim de colo colo”. „Da, dar câteva zeci de mii de mașini care trec pe o stradă n-o să mai dea în gropi, n-o să-și rupă sistemul de suspensie. Tu o să fii mai organizat, o să sari de colo acolo”. Și am primit acordul de la cei care ne-au făcut softul să-l transferăm gratuit la Chișinău și acest tip de transferuri administrative îmbunătățesc capacitatea administrației. Cum se schimbă o țară sau o localitate? Nu guvernul schimbă o țară sau o primărie. E fals! Guvernul și primăria creează condiții pentru ca investitorii privați și cetățenii acelei țări să schimbe țara. Noi suntem ca într-o piesă de teatru, știți, suntem cu decorurile, dar dacă actorii economici nu sunt performanți și nu investesc, orice decoruri minunate am face noi, piesa nu va arăta bine.”

Europa Liberă: Apropo, Oradea e înfrățită cu vreo localitate din Republica Moldova?

Ilie Bolojan: „Nu suntem și căutăm o localitate cu care să ne înfrățim. Și eu mi-am propus ca în acest an, care este un an simbolic…”

Europa Liberă: Anul Centenarului?

Ilie Bolojan: „Anul Centenarului. Să ne înfrățim cu o localitate și să venim cu un proiect, să facem un transfer de expertiză și de resurse financiare și eu sper că atunci când și cunoști niște oameni pe care-i vezi că pot să facă ceva și vor să facă ceva să putem face acest lucru.”

Europa Liberă: Apropo, vreau să vă adresez și o întrebare provocatoare: Cum de a-ți reușit să deveniți primarul etniilor, dacă ar fi corect să mă exprim așa, pentru că sunteți în imediata vecinătate a frontierei româno-maghiare? Și în Republica Moldova uneori apar așa-zisele problemuțe atunci când cineva este învinuit că nu tratează la justa valoare minoritățile etnice.

Ilie Bolojan: „Există câteva condiții pentru ca o comunitate să se dezvolte. Una din aceste condiții de bază, în afară de un nivel minim de prosperitate, este, de exemplu, să existe o pace socială între comunitățile etnice, între cele confesionale la un nivel rezonabil. Nicăieri în lume, atunci când sunt conflicte care depășesc un anumit nivel, țara respectivă sau comunitatea respectivă nu se dezvoltă. Și am urmărit să respect această lege a dezvoltării, ca fiecare orădean, indiferent de etnia lui și de confesiunea lui, să se simtă bine în Oradea. Ce înseamnă să se simtă bine? Înseamnă că avem pus în practică Codul european referitor la minorități, că avem legile române puse în practică care prevăd, de exemplu, că într-o localitate cu o minoritate de peste 20 la sută denumirea tuturor instituțiilor, inclusiv anumite răspunsuri, se fac în limba minorității respective, adică în limba maghiară, în afară de limba română. Înseamnă că, spre exemplu, dacă avem un buget pentru culte pe care îl dăm, sprijinim cultele, înseamnă că banii pleacă nu cum vrea primarul de Oradea, ci pleacă după calculator – câți ortodocși avem în Oradea? 62 la sută, deci 62 la sută din bani pleacă la ortodocși; câți reformați maghiari avem în Oradea? 12 la sută, deci 12 la sută pleacă la reformați. Nu îi dă primarul la care biserică vrea el. Nu! Îi repartizează automat conducerii cultului, și conducerea cultului, fără să-l întrebe pe primar, în interiorul cultului repartizează banii. Avem evenimente pe care le organizăm – concerte, activități culturale –, întrucât comunitatea maghiară reprezintă 24,9 la sută, 24,9 la sută din bani sunt evenimente pentru comunitatea maghiară. Și în felul acesta, primarul de Oradea înțelege că toți cetățenii din Oradea, indiferent de etnie și de confesiune, contribuie la prosperitatea orașului și trebuie să se simtă bine în acest oraș, să se înțeleagă unii cu alții. Nu mai vorbesc de familiile mixte care sunt și de istorii care, chiar dacă în trecut ne-au putut despărți, cred că în viitor trebuie să ne apropie, pentru că altfel nu putem vorbi de prosperitate și de normalitate.”

Europa Liberă: În Republica Moldova lucrurile sunt mai delicate, pentru că intră în joc geopolitica, inclusiv de la vârful puterii, pentru că, dacă e să ne referim la instituția prezidențială, aceasta vede mai degrabă o relație strânsă între Republica Moldova și Federația Rusă, iar cei care vorbesc despre parcursul european văd viitorul Republicii Moldova mai aproape de România sau UE și atunci lumea se dezbină.

Ilie Bolojan: „Sigur, eu cu respectul cuvenit, apreciind că la un moment dat conducerea fiecărui stat, inclusiv a Republicii Moldova poate să opteze pentru un traseu sau altul, cred că opțiunea strategică corectă, prin prisma intereselor efectiv ale Republicii Moldova, în ceea ce privește accesul la niște piețe care se dezvoltă, de unde vine prosperitatea, unde totuși există o atracție pentru cetățeni, înseamnă totuși piețele Uniunii Europene. Opțiunea europeană este și cea legată de România, pentru că și România are niște obligații morale de a susține – ceea ce și face, poate putem discuta dacă mai bine sau mai rău într-o conjunctură sau alta în acești ani –, dar eu încerc în calitate de primar al unui oraș, al zecelea oraș din România este Oradea ca populație, caut o primărie-partener, caut un proiect pe care să-l susținem și aș vrea să putem transfera din bunele noastre practici din respect pentru frații noștri din Republica Moldova. Și nimic altceva.”

Europa Liberă: Pentru că ziceam că de zece ani sunteți la cârma Oradiei, cât de ușor vă este să câștigați simpatia localnicilor? Pentru că în Republica Moldova se vorbește foarte mult că cei care aspiră la un fotoliu de primar, de deputat încearcă să ademenească alegătorul prin cumpărarea votului, prin aceste pomeni electorale, prin manipulare, totuși, cum e să rămâi integru moral și să ai simpatia alegătorului?

Ilie Bolojan: „Dna Ursu, eu sunt un primar atipic, pe de o parte, pentru că nefiind un om foarte popular nici ca fizionomie, nici ca activitate, ca și comportament, probabil că, dacă n-aș fi fost numit prefect al județului Bihor de către Guvernul României în anul 2005, n-aș fi putut câștiga niciodată Primăria Oradea, pentru că nu aveam un piedestal, un loc de unde să mă cunoască lumea. Dar numindu-mă prefect, cu niște politici nu foarte populare, am făcut practic ordine în serviciile publice din județul Bihor, care îi umileau pe cetățeni.”

Europa Liberă: Concret?

Ilie Bolojan: „De exemplu, ca să ți se elibereze pașapoartele sau înmatriculările, sau cazierele judiciare, se stătea la cozi. Eu le-am dat în două ore, fără cozi, fără nimic. Și oamenii au apreciat asta. N-am făcut niște lucruri foarte mari, dar nu doar am vorbit de respectul față de cetățean, ci am demonstrat acest lucru. Și atunci când efectiv partidul meu n-a avut un candidat la primărie, pentru că eu nu mi-am propus niciodată să candidez la Primăria Oradea, nefiind nici orădean, s-au făcut sondaje de opinie și au spus: „Trebuie să candidezi la primărie”. „Dar nu sunt un om popular”. „Nu contează, sondajele arată că ai șanse”. Am câștigat primăria și din nou, un primar poate să câștige voturi în două feluri – există varianta de a face voturi, eu aș spune, neprincipială, care nu generează dezvoltare și varianta care generează dezvoltare și acelea sunt voturile sănătoase. De exemplu, ce înseamnă neprincipial? Acorzi ajutoare sociale cu nemiluita, deși oamenii sunt sănătoși, deși sunt locuri de muncă într-o localitate, nu e normal așa ceva. Și menții niște tarife la anumite servicii foarte jos numai ca să dai semne de popularitate în ideea că așa îți menții o anumită cotă de popularitate. Dacă cineva construiește ilegal, își bate joc de urbanistică, nu-l amendezi ca să nu-l superi pe nu știu care investitor, asta nu discut în condițiile în care intri și în relații nepotrivite cu el. Aceste sunt forme care degradează societatea și, din păcate, faptul că foarte mulți oameni astăzi nu ne apreciază pe cei din politică, indiferent de țara de care vorbim, în afară de corupție și de alte lucruri nelalocul lor este și că de la oamenii politici nu se mai așteaptă mare lucru, oamenii nu mai cred. Vedeți, prezența la vot scade. Voturile sunt inutile, degeaba votează…”

Europa Liberă: Dar cu punga asta electorală umilești alegătorul?

Ilie Bolojan: „Te umilești pe tine, pentru că acelui om trebuie să îi creezi condiții ca să se poată realiza.”

Europa Liberă: Să-i dai undița să prindă pește.

Ilie Bolojan: „Exact! Nu-i dai peștele. Eu am încercat varianta a doua. Deci, am impus reguli, am făcut investiții, am strâns șurubul la primărie și, chiar dacă mi-a scăzut cota de popularitate un an-doi, pentru că în anumite lucruri eram numit la un moment dat primarul-amendă, primarul-pedeapsă, totuși, ordinea și investițiile, și gestionarea corectă a banilor publici s-au văzut în timp. Am făcut niște economii importante și banii s-au dus în investiții pe care oamenii le folosesc și oamenii, chiar dacă orașul a fost în șantier, chiar dacă am făcut tot felul de lucruri care aparent nu conveneau, inclusiv colegii criticându-mă pentru treaba asta, totuși, la sfârșit s-a constatat că ele au dat rezultate nu prin voturi, deși și asta confirmă, ci prin faptul că sunt niște indicatori măsurabili ai dezvoltării – creșterea numărului de locuri de muncă, creșterea numărului de investiții, numărului de autorizații de construcție, ușurarea traficului, investiții publice, fonduri europene majore atrase, exemple de bune practici în anumite domenii – și asta i-a făcut pe orădeni mândri de orașul lor și,fără niciun fel de promovare media, fără contracte de publicitate, am început să fim vizitați. Degeaba aș fi făcut reclamă orașului Oradea, dacă atunci când treceai pe o stradă îți cădea țigla de la casa nereabilitată în cap sau tencuiala de pe clădire, dacă câinii lăsați liberi pe străzi te atacau seara, dacă dădeai în gropi, dacă nu erau străzi pietonale pe care turiștii sau orădenii să se poată plimba. Rezolvând aceste lucruri, a fost ca o avalanșă și acum avalanșa s-a pornit. Asta nu înseamnă că în Oradea totul este bine, dar asta demonstrează că există niște reguli generale de bună guvernare a orașelor, care sunt transpuse în cărți. I-am dat dlui Andrei Năstase niște cărți. Din discuția pe care am avut-o am văzut că le-a citit. Aceste reguli generale dacă se aplică, sigur nu vor rezolva problemele Chișinăului sau ale Oradiei, dar în mod cert se va vedea că se poate face ceva. Și eu întotdeauna am urât sistemul acela administrativ, pentru că înainte de a fi în politică, am fost un om privat și m-au călcat și pe mine în picioare de multe ori și am zis că, dacă va depinde vreodată de mine, nu voi face acele lucruri, după regula „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Și am încercat să țin de această regulă. Asta nu înseamnă, v-am spus, că totul mi-a ieșit bine. Au fost multe proiecte care au eșuat, unele care nu s-au terminat la timp, dar e greu să găsești oameni la care toate proiectele le ies, toate emisiunile le ies perfect. Nu ies toate! Dacă din 50 de proiecte europene am reușit 48, înseamnă că totul a fost bine; unul l-am reparat, este în bună regulă; unu-i în curs de reparație. Și în felul acesta orașul s-a schimbat. Și asta se poate face și în Chișinău, și într-un oraș mai mic, și la București, și peste tot. Există, deci, dovezi de orașe care au progresat cu rate mari, dar care, e adevărat, au avut administrații stabile. Asta este o condiție. În România avem întârzieri la autostrăzi. Știți de ce? Pentru că în doi ani și jumătate am avut șapte miniștri ai Transporturilor; n-apucă omul acela să vadă care sunt clanțele pe la ușile de la minister, că nu le cunoaște să le deschidă pe toate, necum să facă o autostradă. Dacă vrei să ai proiecte mari, trebuie să ai, totuși, mandate stabile, trebuie să existe o majoritate pro-reformă, pro-modernizare, dar nu doar cu gura, ci și cu fapta și sigur oamenii politici trebuie să înțeleagă că în afară de stânga, de dreapta, de o etnie sau de alta, totuși, dacă nu livrezi ceea ce promiți, te descalifici. Și sigur, aparent unii pot să câștige sau să piardă, dar în mod cert lumea politică pierde pe termen lung, pentru că nu mai ai autoritate, nu te mai respectă lumea și pentru un om politic autoritatea este vitală. Ea este ca un instrument, ca un microfon pentru această emisiune. Dacă n-ai microfonul, nu poți să faci emisiunea, n-ai autoritate, atunci când anunți că se va face ceva, nu te bagă nimeni în seamă și toată lumea se opune. Asta s-a întâmplat, din păcate, în acești ani și de multe ori nu numai în estul Europei, ci peste tot în lume.”

Europa Liberă: Cum vedeți Dvs. cooperarea, relația la nivel de guverne dintre Chișinău și București?

Ilie Bolojan: „Colaborarea dintre guverne, indiferent de simpatii sau antipatii, este obligatorie, pentru că, pe de o parte e vorba de o conectare economică naturală, de oameni care circulă dintr-o parte în alta, de foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova care sunt și cetățeni români, de o istorie comună și de un viitor de colaborare obligatoriu. Faptul că miniștrii din cele două cabinete s-au întâlnit și au discutat despre o problemă deranjantă – tariful de roaming și de internet…”

Europa Liberă: Să fie exclus în general roaming-ul.

Ilie Bolojan: „Pentru că asta ar însemna o conectare incomparabil mai bună. Eu mă gândesc la anii trecuți când nu erau zboruri aeriene, toți veneau, săracii, și românii din România, și cei din Moldova, cu mașinile. Era o nebunie pe drum, erau niște ambuteiaje în trafic… Când au început să apară avioanele low-cost, s-au rărit cozile, pentru că au venit cu avioanele, au venit mai des, au venit mai confortabil, cu mai puține accidente. Asta înseamnă într-adevăr să faci niște lucruri pentru oameni. Chestiunile simbolice sunt importante, dar ele trebuie dublate de niște lucruri reale. Eu anul acesta fac grupuri statuare legate de centenar, dar proiectul principal al Primăriei Oradea este o sută de proiecte de investiții noi pentru oraș. Și atunci, da – fac un pod, fac un parc și cred că am dreptul să pun și statuia lui Ionel Brăteanu într-un parc, dar prima dată să fie parcul, să arate bine și podul să funcționeze, pentru că altfel cetățenii nu înțeleg de ce am făcut un lucru și cred că asta e o abordare corectă. Adică să facă cele două guverne lucruri concrete pe care oamenii să le vadă, să le folosească și atunci Podul de Flori va deveni o realitate.”

XS
SM
MD
LG