Linkuri accesibilitate

O retrospectivă şi o privire pe anul 2018.

Un an bogat în evenimente se apropie de sfîrşit. Pentru Germania 2017 a fost un an în care s-a confirmat că, din punct de vedere economic, este o ţară stabilă. Chiar dacă rata şomajului în partea estică este mai mare decît în vest, iar decalajul social între cele două părţi ale Germaniei continuă să fie un izvor al nemulţumirilor, Republica Federală este percepută ca o insulă a prosperităţii.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:56 0:00
Link direct

Pe de altă parte, Germania însă nu mai este un exemplu al stabilităţii politice. Au dovedit-o alegerile generale din septembrie şi dificultăţile de a forma o alianţă guvermentală. Partidele tradiţionale, Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi sora mai mică a formaţiunii prezidată de Angela Merkel, Uniunea Creştin-Socială – bavareză (CSU), cît şi Partidul Social-Democrat (SPD) au suferit pierderi masive. Nici unul din acesta partide nu a reuşit să acumuleze voturi suficiente pentru a forma un guvern stabil. Primele încercări de a alcătui o alianţă tripartită (numită în jargonul jurnalistic, „Jamaica”), din conservatori, liberali şi ecologişti, au fost sortite eşecului.

Încercările de a-i convinge pe social-democraţi să accepte reeditarea unei mari coaliţii s-au lovit iniţial de refuzul categoric al liderului SPD, Martin Schulz. În cele din urmă, acesta a acceptat ideea de a discuta cu formaţiunile conservatoare, însă punînd condiţii, respinse, în primul rînd, de creştin-socialii bavarezi. Schulz, care la congresul social-democraţilor a fost reales în funcţia de lider, şi-a modificat opinia intransigentă, încercînd să împace aripa partidului care este contra unei mari coaliţii cu cea care s-a pronunţat pentru continuarea alianţei cu conservatorii, afirmînd:

„Noi nu trebuie să guvernăm cu orice preţ. Dar noi nu trebuie nici să ne dorim, cu orice preţ, să nu guvernăm.”

Angela Merkel, care doreşte să rămînă în fruntea guvenului federal, şi-a exprimat foarte clar opţiunea în favoarea unei mari coaliţii:

„Succesul unor tratative preliminare înseamnă, din punctul de vedere al Uniunii Creştin-Democrate şi Uniunii Creştin-Sociale, ca ele să ducă la negocieri care se încheie cu formarea unui guvern stabil.”

Cum se vor încheia negocierile propriu zise cu social-democraţii se va vedea în ianuarie, cînd o să aibă loc o primă rundă a tratativelor preliminare.

Oricum, poziţia Angelei Merkel este afectată. În cazul că vor trebui organizate alegeri anticipate, nu e sigur dacă Merkel va mai fi candidată la funcţie de cancelar. Dacă negocierile cu social-democraţii se vor finaliza cu reconstituirea unei mari coaliţii nu se poate anticipa dacă Merkel va rezista să conducă guvernul pînă la capătul legislaturii.

Afectată este poziţia lui Merkel şi din cauza ascensiunii opoziţiei naţionalist-autoritare, care prin partidul Alternativa pentru Germania (AfD) şi-a făcut intrarea în parlament, devenind cea de-a treia forţă politică a Germaniei.

Nu numai presiunile interne, venite din partea unei grupări eurosceptice, ci şi cele externe, venite din partea ţărilor din grupul de la Vişegrad, şi mai nou şi din partea Austriei, unde a fost instalată la putere o coaliţie formată din conservatori (ÖVP) şi naţionaliştii-autoritari din Partidul aşa zis Liberal (FPÖ – Freiheitliche Partei Österreichs – „freiheitlich” fiind cuvîntul neaoş german pentru „liberal”), vor avea repercusiuni asupra cursului pro-european al Berlinului.

Anul 2017 s-a încheiat cu ceremonii de comemorare a victimelor atentatului islamist asupra tîrgului de Crăciun din Berlin, pe data de 19 decembrie 2016.

Anul ce se încheie a fost marcat şi de dispariţia unor politicieni germani de prim rang. În iunie a murit fostul cancelar, Helmut Kohl, considerat drept arhitectul întregirii celor două Germanii şi drept promotor al procesului de unificare europeană.

XS
SM
MD
LG