Linkuri accesibilitate

Reintegrarea în societate a persoanelor care trec prin experiența detenției este testul pe care autoritățile din R.Moldova încă nu l-au susținut. Pentru ca închisoarea să devină un loc în care cel care a greșit poate să se schimbe și dezvolte, este necesară reorganizarea sistemului penitenciar, sunt câteva dintre concluziile care rezultă din cele trei studii realizate de Misiunea Norvegiană de Experți pentru Promovarea Supremației Legii în Moldova (NORLAM), făcute publice în cadrul conferinței internaționale „Femeile și minorii în detenție. Trecut, prezent... dar viitor?”.

Natalia Vîlcu consilieră juridică în cadrul NORLAM și unul dintre autorii cercetărilor, consideră că sistemul de penitenciare nu se arată foarte preocupat de viitorul persoanelor care stau după gratii:

Zi de vizită la închisoarea de la Rusca
Zi de vizită la închisoarea de la Rusca

„Întrebarea pe care ne-am pus-o este dacă resocializarea, în condițiile în care este organizat sistemul de executare a pedepselor în R.Moldova, este posibilă într-un mod eficient. Concluzia este că nu. Ca acest lucru să devină posibil trebuie reorganizat sistemul penitenciar. Dacă avem trei sute și ceva condamnate și șase angajați care asigură reintegrarea lor ne dăm seama că suntem foarte departe de a ajunge la o reintegrare eficientă.”

Studiile NORLAM-ului au în vizor situația de la Penitenciarul pentru femei de la Rusca și cel pentru minori de la Goian. De ce femeile și copiii? Pentru că aceste categorii de deținuți sunt cele mai vulnerabile, explică autorii.

Natalia Vîlcu: „Ceea ce am depistat noi în evaluarea funcțională a Penitenciarului nr. 7 – Rusca este aplicabil tuturor penitenciarelor din R.Moldova, din păcate. Rezultatele din acest studiu nu fac altceva decât să confirme că modul în care este organizat sistemul penitenciar nu asigură realizarea misiunii acestuia. Trebuie să ne punem întrebarea: În ce măsură reușim noi să atingem scopul pedepsei penale – reintegrarea condamnaților, dacă nu reușim să asigurăm funcționarea eficientă a penitenciarelor.

Nu este vorba atât de bani cât de niște schimbări la nivel de organizare a penitenciarului și de stabilire a anumitor priorități. Din păcate, prioritate la etapa actuală în cadrul penitenciarului nu este condamnatul. Priorități sunt foarte multe altele, numai nu revenirea a unui om cu valori acceptate de societate după eliberare”.

Cercetările mai arată că violența în familie forțează femeile să încalce legea, că obiceiurile și subcultura specifică închisorilor marchează profund și pe termen lung comportamentului copiilor și tinerilor ajunși după gratii. Inclusiv din aceste motive este principial ca aceste persoane să primească anume în timpul detenției sprijinul necesar pentru a putea reveni la viața de după închisoare. De acest lucru este convins și psihologul Andrei Chișcu din România, care de ani buni lucrează cu persoanele private de libertate.

Andrei Chișcu: „Ceea ce contează sunt relațiile pe care copiii le pot avea sau le pot dezvolta cu persoane adulte, capabile să ajute copiii, să-i susțină în procesul de învățare de noi abilități, de reglare emoțională sau de liniștire, de învățare a unor noi modalități de răspuns în situațiile conflictuale, în așa fel încât să poată să dobândească un sentiment de încredere și un sentiment de incluziune în societate.”

Andrei Chișcu
Andrei Chișcu

Una dintre persoanele care de ani buni încearcă să contribuie la îmbunătățirea situației în penitenciarele din Moldova este Hilde Lundeby. Ea vine cu experiența ei din domeniul corecției. Mai bine de paisprezece ani conduce cea mai mare închisoare de femei din Norvegia. Acum zece ani s-a alăturat echipei NORLAM și an de an vine în Moldova.

Hilde Lundeby: „Cred că cel mai important principiu este să încerci să creezi în închisoare un mediu cât mai firesc posibil. Tot ce se întâmplă în închisoare. Deținuții au propriile haine, odăi separate, participă la diverse activități și se mișcă liber prin închisoare. De asemenea, este foarte importantă instruirea angajaților penitenciarului. În Norvegia, ofițerii penitenciari sunt instruiți timp de doi ani. Ei studiază foarte mult despre psihologie și cum să comunice cu persoanele care au trecut prin experiențe negative. Încercăm să tratăm deținuții pe fiecare în parte și încercămsă-i vedem ca persoane, ca ființe umane și încercăm să aflăm care sunt necesitățile acestor persoane pentru a se descurca cât mai bine în societate după ispășirea pedepsei.

Hilde Lundeby (centru)
Hilde Lundeby (centru)

Este vorba de etică. De instruirea angajaților cum să trateze deținuții ca pe niște ființe umane și pornind de la asta totul se va simplifica. Acest lucru nu depinde de bani, dar arată cum gândim despre alți oameni și despre deținuți ca o parte integrantă a societății din Moldova.”

Norvegia este un model nu doar pentru Moldova. Numărul foarte mic al persoanelor care revin în închisoare este un argument în acest sens, semn că pedeapsa și-a îndeplinit rolul, a ajutat deținutul să devină o persoană mai bună. În Moldova, susține experta norvegiană, acest lucru va fi posibil atunci când închisorile vor deveni mai umane, iar prioritatea angajaților din sistem va fi deținutul și necesitățile acestuia.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG