Linkuri accesibilitate

Explainer | De ce unele state-membre ar putea avea rezerve față de extinderea UE și dacă R. Moldova va fi afectată


Pancarte afișate de cetățenii care au participat la Marea Adunare Națională de la Chișinău, 21 mai 2023.
Pancarte afișate de cetățenii care au participat la Marea Adunare Națională de la Chișinău, 21 mai 2023.

În ultimii 10 ani, extinderea Uniunii Europene a fost practic stopată - niciun stat nu a mai intrat în blocul comunitar după Croația, în 2013. Motivele sunt diverse: de la lipsa de reforme până la economii nepregătite, dar au existat și state-membre tradițional sceptice față de aderarea altora.  

Războiul din Ucraina pare să fi diminuat din reticențe, dar nu le-a eliminat, iar acum R. Moldova, țară-candidată, va trebui „să răspundă la multe întrebări” înainte de a începe negocierile de aderare la UE.

Cine sunt (au fost) scepticii de serviciu ai UE?

Optimist față de aderarea R. Moldova la UE, ministrul moldovean de Externe, Nicu Popescu, subliniază că „nu există lucruri certe în viitor, în special când ne referim la o decizie care depinde de 27 de state-membre, fiecare cu propriile cicluri electorale”.

„State precum Olanda, Danemarca, Suedia, Austria pun multe întrebări” atunci când este vorba despre accederea Republicii Moldova în UE, dar și a altor state candidate, a spus Popescu, într-o emisiune televizată.

Enumerând statele cunoscute pentru prudența lor atunci când este vorba despre extinderea uniunii, ministrul a ținut să precizeze că el nu le-ar numi „reticente”, ci, mai degrabă, țări care „pun foarte multe întrebări, predominant, legate de corupție și domeniul justiției”.

Politologul român Cristian Pîrvulescu
Politologul român Cristian Pîrvulescu

Aceste state din UE, la care se mai adaugă și Finlanda, au devenit reticente în mod special după ce întreaga arhitectură europeană s-a confruntat cu probleme serioase după ultimele state care au aderat, crede politologul român Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București.

„Mai ales în 2007, România și Bulgaria au creat foarte multe probleme, iar statele care au acum foarte multe rezerve în legătură cu R. Moldova și Ucraina sunt aceleași state care au avut rezerve față de România”, spune Pîrvulescu.

El amintește că UE a monitorizat justiția română timp de 14 ani, din 2007 până în 2022, printr-un mecanism special, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Poloniei sau Ungariei, care au aderat în 2004.

„State frugale”, atente la migrație

Olanda, Danemarca, Finlanda și Austria sunt așa-numitele „țări frugale”, care au o politică bugetară foarte severă, cu cheltuieli ce nu depășesc niciodată 3% din bugetul comunitar și care cer celorlalte țări să aibă un buget asemănător, explică Pîrvulescu. Tot aceste țări sunt cele care contribuie cel mai mult la bugetul uniunii, ceea ce le face să aibă așteptări mari de la partenerii lor.

De altfel, statele aspirante la UE trebuie să facă progrese economice clare, ca să devină compatibile din punct de vedere economic cu țările-membre. Pe lângă statul de drept, va conta foarte mult „capacitatea noilor țări de a face față unei piețe care este dură și fără menajamente, o piață care poate să asigure prosperitate, dar care poate să împingă o economie nepregătită într-o zonă foarte periculoasă” , afirmă Cristian Pîrvulescu.

Efectele negative asupra unui stat nepregătit din punct de vedere economic pot fi văzute și mai târziu, așa cum s-a întâmplat în cazul colapsului economic al Greciei în 2008, atrage atenția analistul.

Pe lângă rigorile economice, state precum Austria, Suedia, Olanda sau Danemarca acordă mare atenție și problemelor de migrație, pentru că nu ar vrea să se pomenească cu noi rute de migrație ilegală în UE.

Problemele politice interne ale statelor rezervate

Deși nu-și vor pune niciodată pe tapet în UE problemele interne, aranjamentele politice din statele considerate reticente față de mărirea uniunii joacă un rol important.

De exemplu, în Suedia, partidul extremist Democrații Suedezi, care susține coaliția din Parlament, are reticențe față de lărgirea blocului comunitar, iar liderul său a numit de curând UE „o cămașă de forță pentru Suedia” și a cerut reevaluarea statutului țării sale în uniune.

În Finlanda, preocupată și ea de rigoarea bugetară, „naționalismul, care este prin natura lui eurosceptic și împotriva extinderii, reprezintă un curent politic important, care obligă întreg sistemul de partide de acolo să se adapteze”, afirmă Pîrvulescu.

În Olanda, toate deciziile se iau colegial, inclusiv cele de extindere a UE sau a spațiului Schengen. „Guvernul Olandei este unul colegial, prim-ministrul nu-și poate impune punctul de vedere. În cazul aderării României la Schengen, de exemplu, s-au purtat discuții cu prim-ministrul Mark Rutte, dar acesta nu putea să decidă poziția Olandei fără acordul membrilor coaliției, care au posibilitatea să blocheze decizia, și, pe de altă parte, o astfel de decizie se trece printr-o procedură parlamentară”, arată comentatorul politic.

Influența Rusiei asupra extinderii UE

Austria rămâne în categoria statelor reticente față de lărgirea UE. O demonstrează un sondaj național, realizat în aprilie 2023, care a arătat că niciun aspirant la aderare nu poate conta în prezent pe acordul majorității austriecilor. Intrarea în UE a R. Moldova este văzută drept binevenită de 22% din austrieci (cu 3 puncte procentuale mai mult decât în iulie 2022), în timp ce 47% sunt împotrivă, iar 21% - indiferenți. Aderarea Ucrainei ar fi susținută de 49%, iar a Georgiei – de 17%.

Totuși, o schimbare la nivel oficial a putut fi observată la ministra austriacă pentru afaceri europene, Karoline Edtstadler, care a spus, în timpul unei vizite în Serbia, că UE nu este completă fără Balcanii de Vest și a sugerat un proces accelerat de extindere.

Țară neutră și care nu-și dorește să intre în NATO, Austria este un stat în care Rusia joacă un rol important încă din perioada sovietică și care este foarte dependentă de afacerile rusești, amintește Cristian Pîrvulescu. „Prin intermediari, rușii pot influența deciziile Austriei”, spune politologul. El dă drept exemplu decizia negativă a Vienei față de primirea României și Bulgariei în Schengen, mai ales după ce aceste două țări au oferit ajutor Ucrainei, invadată de Rusia.

Pîrvulescu este de părere că cel mai mult s-ar putea opune extinderii Austria și, într-o măsură mai mică, Ungaria: „Există în continuare reticențe și vedem că în mare parte acestea sunt legate de apropierea de Rusia, apropiere economico-politică, în cazul Austriei, și apropiere politică de Rusia, în cazul Ungariei”.

Cum a schimbat războiul din Ucraina atitudinea față de extindere?

Invazia rusă în Ucraina a schimbat viziunile unor state membre, altădată atente la promisiunile despre lărgirea blocului comunitar. Un exemplu concludent este Franța, care și-a schimbat practic radical poziția față de extinderea UE în Balcanii de Vest. Mai mult, președintele francez, Emmanuel Macron, a spus, la summit-ul Comunității Politice Europene, că UE ar trebui să-și asume procesul de extindere, referindu-se la Ucraina și R. Moldova în mod special.

Editorul Europei Libere specializat în afaceri europene, Rikard Jozwiak, se arată destul de sigur că Ucraina și R. Moldova vor deschide, în decembrie, negocierile de aderare cu UE. Jurnalistul susține că statele considerate până acum reticente față de extindere sunt, mai degrabă, „state care doresc ca toate procedurile să fie făcute ca la carte”.

Te-ar putea interesa și: Surse de la Bruxelles: R. Moldova va primi în acest an undă verde pentru a deschide negocierile de aderare la UE

Deschiderea negocierilor de aderare pentru Ucraina și R. Moldova va fi un proces mai simplu decât aderarea efectivă, afirmă Cristian Pîrvulescu, în comentariul său pentru Europa Liberă. În opinia lui, statele-pivot, Franța și Germania, dar și România pot juca un rol important în netezirea drumului european al R. Moldova, chiar dacă, cel mai probabil, R. Moldova nu va reuși să îndeplinească toate obiectivele care să-i permită să adere la UE la sfârșitul acestui deceniu.

„Așa cum România, atunci când a terminat negocierile de aderare, a acceptat soluția monitorizării pe domeniul statului de drept, care a durat încă 15 ani, așa și R. Moldova poate să găsească niște soluții care să-i permită să adere într-un orizont rezonabil, spre sfârșitul deceniului”, concluzionează politologul român Cristian Pîrvulescu.

În iunie 2022, R. Moldova a primit, alături de Ucraina, statutul de țară candidată la aderare într-un timp record, pe fundalul războiului pornit de Rusia împotriva Ucrainei. Odată cu acest statut, autoritățile de la Chișinău au primit și nouă recomandări, realizarea cărora va fi evaluată, în această toamnă, printr-un raport al Comisiei Europene, de care depinde și deschiderea negocierilor de aderare. R. Moldova își pune speranțe că acestea vor începe la sfârșitul acestui an, așa cum au lăsat să se înțeleagă mai mulți oficiali europeni, însă deschiderea negocierilor formale de aderare necesită acordul tuturor statelor-membre ale UE.

Pe lângă R. Moldova și Ucraina, sunt candidate la aderare la UE state din Balcanii de Vest (Bosnia și Herțegovina, Serbia, provincia Kosovo, Muntenegru, Albania Macedonia de Nord) și Turcia.

  • 16x9 Image

    Cristina Popușoi

    Fac parte din echipa Europei Libere Moldova din august 2022. Sunt jurnalistă specializată în afaceri europene și politică, licențiată în jurnalism și științe ale comunicării. Înainte de a veni la Europa Liberă, am lucrat la Radio Chișinău și TVR Moldova.

Previous Next

XS
SM
MD
LG