Linkuri accesibilitate

Cu prudență, urmărind evoluțiile din stânga Nistrului


Militari ruși, alături de cei transnistreni, la parada de 9 mai de la Tiraspol, 2017

O dezbatere pe tema reglementării transnistrene, găzduită de IDIS „Viitorul”.

După anexarea în 2014 a peninsulei Crimeea de către Rusia şi implicarea ei în conflictul separatist din estul Ucrainei, statele din regiune au început să privească cu mai multă prudență la evoluțiile din stânga Nistrului. Instituirea recentă a controlului comun moldo-ucrainean la punctul de trecere Pervomaisk-Cuciurgan este văzută de comentatorii politici ca fiind un pas important în reglementarea diferendului, dar mai sunt multe de făcut. Experţi şi oficiali specializaţi în problematica transnistreană au discutat astăzi la Chişinău despre provocările şi soluţiile de reintegrare a ţării.

Politica agresivă a Federaţiei Ruse în regiune a determinat Occidentul să fie mai precaut în cazul aşa numitelor conflicte îngheţate, inclusiv cel din stânga Nistrului, au concluzionat experţii în cadrul dezbaterii organizate astăzi de Institutul „Viitorul”. Prin urmare, statele implicate în procesul de negocieri par mai hotărâte acum ca diferendul să fie soluţionat pe cale paşnică.

Vicepremierul responsabil de reintegrare, George Balan, a trecut în revistă precondiţiile necesare pentru rezolvarea conflictului – retragerea necondiţionată a trupelor ruse de pe teritoriul ţării şi transformarea operaţiunii de pacificare militară într-o misiune civilă, cu mandat internaţional. George Balan a recunoscut că deseori este întrebat de ce Republica Moldova nu renunţă la regiunea transnistreană care, la prima vedere, pare să frâneze dezvoltarea ţării:

„Într-adevăr, noi trebuie să ne concentrăm pe problemele noastre de la Chişinău, dar trebuie să conştientizăm că conflictul transnistrean nu a fost creat cu scopul menţinerii doar a regiunii transnistrene. El e menţinut artificial din exterior cu scopul să ţină Republica Moldova în sfera sa de influenţă şi s-o ţină departe de dezideratele de integrare europeană. Respectiv, încercarea de a renunţa la Transnistria nu va soluţiona problema în sine. (...) În cazul dat, este nevoie să creăm o societate atractivă pentru locuitorii din stânga Nistrului, ca ei să depăşească acele stereotipuri şi ziduri existente imaginar în minţile lor şi să putem conviețui mai departe.”

Datele cu care operează autorităţile arată că peste 2 500 de agenţi economici din stânga Nistrului şi-au înregistrat afacerile la Chişinău, iar peste 310 de mii de cetăţeni au acte de identitate moldoveneşti. Astfel, a explicat George Balan, soluţionarea diferendului nu este atât de complicată la nivel uman, marea provocarea fiind reticenţa liderilor de la Tiraspol, interesul Federaţiei Ruse şi „slăbiciunea” Republicii Moldova ca stat.

Anexarea Crimeii şi escaladarea conflictului din sudul Ucrainei a făcut ţara vecină mult mai deschisă pentru soluţionarea diferendului transnistrean. Instituirea contorului comun moldo-ucrainean la punctul de trecere Pervomaisk-Cuciurgan demonstrează că sprijinul Ucrainei nu este un aforism, explică Artiom Filipenko, expert politic de la Odessa:

„Agresiunea Federaţiei Ruse a forţat Ucraina să-şi revadă poziţia în ceea ce priveşte conflictul transnistrean. Ucraina, ca şi Federaţia Rusă şi OSCE, are statut de garant în procesul de negocieri. În anii precedenţi, atitudinea Kievului faţă de Tiraspol era critică, însă loială. După agresiunea Rusiei, regiunea transnistreană a început să fie privită ca o amenințare iminentă la siguranţa naţională a Ucrainei. (…) Din punctul meu de vedere, se poate afirma că diferendul transnistrean a fost primul război hibrid dus de Federaţia Rusă în spaţiul post-sovietic cu scopul de a crea enclave separatiste prin care ar putea menţine atât Moldova, cât şi în Ucraina în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse şi pentru a le opri din calea de integrare europeană.”

Fostul negociator în reglementarea transnistreană, deputatul Eugen Carpov, l-a citat pe vicepreşedintele american Mike Pence care, luni, într-un discurs ţinut la Washington, a declarat că securitatea internaţională este astăzi în pericol din cauza terorismului, a încercării Iranului de a destabiliza situația din Orientul Mijlociu şi dorinţa Federaţiei Ruse de a redesena cu forţa graniţele internaţionale. Iată de ce, continuă Eugen Carpov, Chişinăul ar trebuie să fie cu ochii-n patru la evoluţiile din regiune:

„Spre regret, unul din aceste trei pericole coincide şi cu un pericol pentru securitatea Republicii Moldova, este vorba de Federaţia Rusă. Noi trebuie să fim foarte atenţi la tot ce se întâmplă pe continentul european, în special în regiunea în care ne aflăm. Suntem martorii unor evoluţii periculoase, Ucraina a fost afectată grav, interesele geopolitice ale Federaţiei Ruse includ cu siguranţă şi Republica Moldova. Din acest punct de vedere trebuie să fim foarte atenţi la faptul cum negociem, ce negociem şi cu cine negociem atunci când discutăm reglementarea conflictului transnistrean.”

În ultima perioadă, Kievul a dat dovadă de mai multă fermitate în relaţia cu Tiraspolul. De exemplu, din 20 mai nu mai permite agenţilor economici din stânga Nistrului să aducă în regiune produse alimentare prin Ucraina dacă nu deţin certificate fitosanitare eliberate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor. De la finele lunii trecute, Kievul a acceptat controlul comun la punctul de trecere Pervomaisk-Cuciurgan. Aceste decizii au fost criticate de liderii de la Tiraspol, care au încercat să le pună pe agenda discuţiilor în formatul „5+2”, însă fără succes.

XS
SM
MD
LG