Linkuri accesibilitate

Ernst Ludwig Kirchner, Călătorii imaginare vs. arta africană și colonialism german (Galerie foto)


Pe marginea unei exemplare expoziții la Bundeskunsthalle, Bonn, în Germania.

În două importante centre culturale ale Germaniei, situate la 400 de km depărtare, la Bonn și la Baden-Baden, s-au deschis zilele trecute două mari expoziții care au în centrul lor arta expresionistă și, colateral, aluziv, și politica germană din prima jumătate a secolului al XX-lea. Ernest Ludwig Kirchner. Călătorii imaginare, expoziția de la Bundeskunsthalle la Bonn, și cea

intitulată simplu Die Brücke 1905-1914, de la Muzeul Frieder Burda, la Baden-Baden, sînt, în mod evident, complementare, și constituie două evenimente culturale majore ale acestui an ce merită amplu cunoscute.

Cultură și politică - Ernst Ludwig Kirchner „Itinerarii imaginare” la Bundeskunsthalle, Bonn
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:33 0:00
Link direct

Ernst Ludwig Kirchner este unul din cei cinci tineri studenți la Facultatea de arhitectură din Dresda, artiști fondatori, în 1905, ai grupării „Die Brücke” („Puntea”), alături de Erich Heckel, Karl-Schmidt-Rottluff, Max Pechstein și Emil Nolde. Gruparea a fost considerată la vremea ei ca revoluționară și tratată ca atare în mediile artistice și politice din Germania, fondatorii ei stabilindu-se în 1911 la Berlin, pentru a se separa curînd, în 1913, în ajunul declanșării Primului Război Mondial, urmare a dezacordurilor de idei între ei.

Expoziția de la Bundeskunsthalle Bonn este una din cele mai ample retrospective ale activității și carierei lui Ernest Ludwig Kirchner (1880-1938), considerat pictorul cel mai important al curentului expresionist din Germania. Cu această ocazie au fost reunite 220 de lucrări, între care 56 de picturi, 72 de gravuri, patru dintre carnetele sale de schițe, zece sculpturi, cinci dintre covoarele create în perioada sa de viață de la Davos, în Elveția, 45 de fotografii – artistul fiind și un împătimit fotograf -, împreună cu 26 de obiecte cu caracter etnografic, cele mai multe de artă africană, din colecțiile alcătuite la sfîrșitul secolului al XIX-lea și aflate la Muzeul de etnografie din Dresda.*

Atracția, descoperirea și reinterpretarea semnificațiilor artei africane sau a celei din sudul Pacificului, unde s-au aflat coloniile Imperiului German, la fel pentru cea din Oceania și alte regiuni aflate sub dominația marilor puteri la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor, au constituit unul din punctele comune ale artiștilor ce au format curentul european expresionist și al fauviștilor.

Dar, dacă artiștii francezi cu predilecție, cu Gaugain și picturile sale din Tahiti în frunte, expuse deja în salon la 1906, sau Mattisse și Derain, ce au vizitat nordul Africii, s-au inspirat direct de la surse, expresioniștii germani, Kirchner fiind în prim plan, s-au mărginit să absoarbă și să prelucreze materialul etnografic adus în Germania, fie vizitînd Muzeul de etnografie creat la Dresda în 1878, sau asistînd la reconstrucțiile de sate din Sudan și Samoa, ca parte a unor expoziții expuse la Grădina Zoologică din Dresda.

Piesă din sec. XVII-XVIII din Benin (Muzeul de etnografie din Dresda)
Piesă din sec. XVII-XVIII din Benin (Muzeul de etnografie din Dresda)

Exotismul și caracterul „străin” al figurilor umane africane devenea la început de secol XX o sursă infinită de inspirație, vizibilă în numeroasele picturi și sculpturi ce exaltă forme simple și stilizări ale corpului uman al unor femei africane, fie ele modele vii ce au pozat pentru Kirchner, fie imagini ale unor obiecte de muzeu. Greu însă, dacă nu mai curînd imposibil, să le ceri astăzi unor artiști asemenea lui Kirchner să fi conștientizat ceea ce dosarul de presă al expoziției numește „atrocitățile odioase săvârșite în colonii” sau „achizițiile ilegale de artefacte culturale... făcute posibile de ocupația colonialistă violentă de țări străine”.

Ernst Ludwig Kirchner, Dansatoarea neagră
Ernst Ludwig Kirchner, Dansatoarea neagră

Dincolo de caracterul informativ, excesul de corectitudine politică este vizibil și chiar deranjant la expoziția de la Bonn, unde, de exemplu, prezentării unui splendid tablou, intitulat „Dansatoarea neagră”, la un text care amintește de modelele sale africane, Milly, Nelly și Sam, ce l-au fascinat pe Kirchner, se adaugă pe perete un comentariu ce sună astfel: „Titlul rasist al picturii este o mărturie a istoriei colonialiste a Germaniei în vremea lui Kirchner. În termenul „Negru” este rezumată suferința popoarelor colonizate, exploatate și luate ca sclave. Chiar dacă un asemenea titlu nu ar mai fi ales astăzi, noi am păstrat în mod deliberat formularea originală pentru a evita rescrierea retrospectivă a istoriei.” Este ceea ce fac, altfel, organizatorii, prin această inscripție...

Brâncuși, Negresa blondă, col. Herbert Batlinger, Albertina, Vienna
Brâncuși, Negresa blondă, col. Herbert Batlinger, Albertina, Vienna

Personal am zîmbit, gîndindu-mă la Brâncuși și a sa magistrală sculptură „Negresa blondă”... Dar, dincolo de toate, excepționala expoziție de la Bonn, rămîne în memorie reprezentată de titlu ei oficial: „Călătoriile imaginare” ale lui Ernst Ludwig Kirchner.

*Vezi și excelentul catalog sub îngrijirea curatoarei expoziției: Ernst Ludwig Kirchner Enträumte Reisen, Katharina Beisiegel (Hrsg.). Prestel, Munchen-London- New York, 2018, 367 pp. + 165 pl.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG