Strategia de recuperare a furtului bancar din 2014 prezentată opiniei publice săptămâna trecută continuă să stârnească critici şi nemulţumiri. După ce opoziţia parlamentară şi unii analişti au spus că este „o fumigenă” şi „o nouă manipulare”, experţii Centrului de Politici şi Reforme spun, într-o luare de atitudine, că documentul prezintă faptele distorsionat. Concluzia experţilor e că această strategie sugerează că furtul miliardului din sistemul bancar va fi acoperit din contul unor fraude anterioare, iar beneficiarii fraudei sunt protejați. O discuţie cu Dumitru Alaiba, coordonator de programe la Centrul pentru Politici și Reforme.
Europa Liberă: Dle Alabia, rușii spun „вам не угодишь” (nu vă intră nimeni în voie). După ce s-a publicat intenția strategică de a recupera miliardul furat, cât l-au numărat ei, dvs. totuna sunteți nemulțumiți. De ce oare?
Dumitru Alaiba: „Păi, dle Botnaru, nu-i vorba de „угодишь, не угодишь” (vă place, nu vă place), e vorba de suspiciunea noastră, iar felul în care noi vedem lucrurile ne sugerează o lipsă continuă de sinceritate. Or, dacă vorbim despre suma identificată, ea este la fel de arbitrară. De ce zece, dar nu deja trei? Pentru că, în decursul a doi ani și jumătate, au fost diferite tentative de a revizui faptele și de a diminua de obicei suma de care cetățenii Republicii Moldova au fost prejudiciați. Acum noi avem un alt element – deja nu numărăm din 2014, dar numărăm din 2007, dar, numărând din 2007 până în 2014, nu doar episodul din 2014, care a fost furtul bancar, se întâmplă că noi primim chiar mai puțin ca și rezultat, pe când logic ar fi să avem mai mult.”
Europa Liberă: Care-i concluzia Dvs., de ce s-au pus în aceeași căciulă două episoade oarecum diferite, deși autorii spun că ele au o singură sursă și o singură țintă?
Dumitru Alaiba: „Autorii spun, dar îs mai mult enunțuri decât argumente, pentru că sunt foarte multe – cum să spun? – statements, dar fără suport logic sau factologic, sau cel puțin cifre…”
Europa Liberă: Poate intenționat le ascund, ca să nu deturneze ancheta?
Dumitru Alaiba: „Noi luăm la ceea ce știm, noi nu putem să ghicim motivele din care formulările sunt în felul în care sunt, dar pe moment documentul și anumite argumente din document nu sunt convingătoare.”
Europa Liberă: Dvs. ați scos o concluzie că e mai multă politică decât anchetă imparțială. Ce aveți în vedere, ce politică se vede în această strategie?
Noi vedem foarte multe indicii despre faptul că instituții controlate de PD, cel puțin, ar fi facilitat prin inacțiune, atunci când rolul lor ar fi trebuit să fi fost acela de a acționa pentru a proteja sistemul financiar...
Dumitru Alaiba: „Noi vedem cum și investigații jurnalistice naționale și internaționale, noi vedem foarte multe indicii despre faptul că instituții controlate de PD, cel puțin, ar fi facilitat prin inacțiune, atunci când rolul lor ar fi trebuit să fi fost acela de a acționa pentru a proteja sistemul financiar. Aceste instituții nu au funcționat, nu au acționat. Noi vorbim de același CNA, aceeași Procuratură, Bancă Națională ș.a.m.d., dar principalele sunt acestea trei. În același timp, raportul este foarte atent cumva articulat, cum am spus, ca să-i menționeze pe toți în afară de instituțiile și în afară de partidul care le controla cel puțin. Este adevărat că, la momentul de față, BNM – și o să fim de acord cu asta – are un grad mai ridicat de independență. BNM nu este independentă, dar comparativ cu patru ani în urmă, este mai independentă. Totuși, noi vorbim de Banca Națională, care nu a acționat atunci când ea era obligată prin lege și prin interesul național să acționeze.”
Europa Liberă: Un cetățean conștiincios care a ales deputații ar fi trebuit în toată perioada asta să se aștepte ca parlamentul, în primul rând, să redreseze lacunele, să astupe găurile prin care s-au strecurat sacii cu bani. Mă refer la acte normative. Dvs. ce impresie aveți – legislativul și-a făcut tema, a închis zăgazurile?
Dumitru Alaiba: „Aș spune că aici se face. Poate s-ar putea să nu fiu înțeles corect, eu nu vreau să laud nimic, chiar nu este nimic de lăudat. Este adevărat și acestea-s fapte recunoscute și de Fondul Monetar Internațional, și de alți parteneri de dezvoltare că anumite reforme în sistemul bancar se fac. Totuși, ele se fac fără o investigare convingătoare și credibilă a crimelor financiare și fără să avem un exercițiu de recuperare adevărată, pentru că nu se recuperează practic nimic și asta uneori se recunoaște, alteori nu se recunoaște chiar și de către autorități. Deci se fac reforme, dar reformele acestea se fac pe un sistem bancar ruinat. După ce au văzut cum sistemul nostru bancar este folosit pentru a spăla sume masive de bani, desigur acum el este lăsat pentru a fi reformat. El nu mai este utilizat pur și simplu și de asta și voință politică brusc a fost găsită pentru a-l reforma.”
Europa Liberă: Dar până la urmă, ce este mai important: recuperarea banilor sau găsirea celor care au făcut posibil așa ceva, că tăcerea mieilor este suspectă? Instituțiile care, chipurile, au fost anunțate – ne amintim că SIS-ul a avut cumva un mesaj așa, timid, că ar fi informat președinția, ne amintim de șeful de la CCA, care a zis că rapoartele Kroll sunt beletristică. Deci, totuși, ce-i mai important: găsirea celor implicați sau recuperarea banilor?
Dumitru Alaiba: „Eu cred că una fără alta nu este posibilă, pentru că una ține de trecut, adică o crimă care a fost comisă trebuie corectată și anume, în primul rând, prin compensarea pierderii, alta ține mai mult de viitor. Deci, noi vorbim de o investigare și de o identificare a celor cu adevărat vinovați, a celor adevărați beneficiari pentru a preveni asemenea chestii pe viitor. Dacă noi nu vom insista pe o investigare credibilă, adevărată, nimic nu va opri aceeași crimă de a se repeta peste câțiva ani, poate de alți actori. Ambele sunt absolut importante și chiar una fără alta, asta și noi spunem în declarația noastră că una fără alta ele pur și simplu nu pot exista.”
Europa Liberă: Sugeraserăți tocmai în declarația dvs. că cercul celor vinovați este cumva îngustat în mod nejustificat.
Se sugerează printre rânduri că va fi recuperată suma X din contul altor crime pentru a compensa furtul miliardului. Ceea ce, ca rezultat, ar însemna că beneficiarii acestui mare furt vor rămâne protejați...
Dumitru Alaiba: „Noi vedem cum guvernanții actuali sunt protejați de documentul respectiv, ceea ce ne-a făcut să calificăm documentul mai mult ca unul politic, decât unul care caută adevărul. Și vorbim iarăși despre eforturile de recuperare, ceea ce sugerează de fapt că documentul, luând și suprapunând diferite episoade din 2007 până în 2014 ș.a.m.d. și punând un obiectiv de recuperare care este 10,7, dacă nu greșesc, ceea ce sugerează printre rânduri este că va fi recuperată suma X de bani din contul altor crime pentru a compensa furtul miliardului. Ceea ce, ca și rezultat, ar însemna că beneficiarii acestui mare furt care a fost făcut dintr-o lovitură sau, mă rog, din două vor rămâne protejați.”
Europa Liberă: Deci, autoritățile ne fac o mare favoare că descoperă și altă crimă și trebuie să le pupăm mâna?
Dumitru Alaiba: „Este foarte bine, rău faptul că noi abia acum ne uităm în 2007, dar asta-i altceva. Noi nu spunem că altele nu trebuie investigate. Ceea ce spunem noi este că această învălmășeală de fapte creează confuzie în rândul populației. Omul care citește și care urmărește episodic acest subiect nu mai înțelege nimic și atunci când cetățeanul de rând este bulversat și este confuz, concluzia mea personală este că fie se comunică neprofesionist, fie se comunică intenționat pentru a-l bulversa.”
Europa Liberă: În mod explicit se arată spre Rusia ca autor care a zămislit această schemă de spălare a banilor cu scopul de a zădărnici semnarea Acordului de Asociere, cel puțin și pe termen lung – compromiterea clasei politice pro-europene. Vi se pare credibilă această versiune, că doar e vorba de o versiune și nu de o chestiune probată?
Dumitru Alaiba: „Iarăși este încă o teză pe care nu ne-am așteptat s-o vedem, de exemplu, de la Procuratura Generală. Procuratura Generală, CNA, ARBI au competențe cu totul altele decât geopolitica. Noi am ignorat chestia asta, anume pentru că am calificat-o… fix așa cum am ignorat nume ș.a.m.d., fiindcă acestea-s chestii care nu ar trebui să existe probabil într-un document tehnic care într-adevăr este ceea ce sugerează și numele – strategie de recuperare a banilor. Noi nu putem ști, evident că fără implicarea anumitor personalități și poate chiar instituții din Federația Rusă, schemele, de exemplu, de spălare de bani nu aveau să aibă loc, dar acestea fără o susținere, cel puțin tacită, din interiorul țării noastre nu puteau să se petreacă. De aceea, dacă noi încercăm să nu arătăm doar spre cei pe care nu-i putem pedepsi…”
Europa Liberă: Sunt obligat să explic ascultătorilor că vorbim prin telefon, Dvs. fiind la aeroport, plecați, de asta este ambianța asta greu de deslușit, dar vreau să vă întreb: când spuneți la plural „noi”, reprezentați ce instituție? Adică cât de credibilă este expertiza dvs. ca autori?
Dumitru Alaiba: „Până la urmă, noi suntem un ONG, noi avem opinii și opiniile și viziunile noastre încercăm să le fundamentăm pe fapte. Cât de credibili suntem? Deja depinde pe cine o să ascultați, pentru că sunt oameni care o să spună că suntem…”
Europa Liberă: Da, autoritățile, în primul rând, vor spune că „aceștia nu contează, pentru că n-au mandat, n-au adeverințele respective”.
Dumitru Alaiba: „Desigur, aceasta-i cel mai ușor; asta-i o metodă elementară de a distrage atenția de la exemplul argumentului. Că cine-s ei? Noi suntem o echipă mică de oameni care nici nu pretindem că deținem adevărul absolut, dar o discuție noi putem s-o menținem.”
Europa Liberă: Deci înțeleg că nu este adresată autorităților expertiza dvs., ci acelor cetățeni care au rațiune, care vor să asculte argumente?
Dumitru Alaiba: „Noi am ajuns, din păcate, la concluzia că în foarte multe instituții din actuala guvernare nu putem avea un interlocutor sincer, pentru că chiar și alt mod de discuții, ele sunt doar discuții și deseori consultările se fac formal, chiar dacă se și fac. De aceea, noi am ales să discutăm direct cu oamenii și să discutăm și cu partenerii de dezvoltare, care au nevoie uneori de o altă opinie, decât opinia care vine din partea instituțiilor publice. Când o să apară, dacă o să apară o instituție care o să fie vizibil pentru a face un lucru bun împreună, poate și o să ne schimbăm opinia și viziunea.”
