Linkuri accesibilitate

„Duminică mergem și noi la Chișinău să apărăm democrația”


Victor Rusu
Victor Rusu

Jurnalul săptămânal cu Victor Rusu

Născut la 21 august 1953 în satul Vărvăreuca, raionul Floreşti. A absolvit facultatea de Filologie, secţia Jurnalism, a Universităţii de Stat în 1975. Pînă în 1999 a activat în presa locală din Nisporeni, fondator, în 1996, a Ziarului independent Gazeta de Vest, în 1997 – cofondator al Asociaţiei Presei Independente din Moldova. În perioada anilor 1999 – 2007 a fost primar al oraşului Nisporeni, din 2010 pînă în 2016- şef adjunct al Oficiului Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat. La postul de radio Vocea Basarabiei a realizat emisiunea „Vocea Administraţiei Publice Locale”(2010- 2017). Decorat cu Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler.

Luni

E o dimineaţă binecuvîntată – astă noapte a plouat frumos şi prin părţile noastre! După multe zile, săptămîni de arşiţă, de călduri toride, cerul s-a milostivit, trimiţîndu-ne, odată cu ploaia şi o linişte odihnitoar în suflete. E o stare aparte, trăit ă cu o intensitate sporită de oamenii de la sat, tărani prin moştenire, încălecaţi de pămînt, de natură prin fibre nevăzute..Dovadă –feţele descreţite, zîmbitoare ale trecătorilor, bunăvoinţa cu care se salută şi mai schimbă o vorbă – două.

Foarte repede însă acest gram de bucurie se spulberă, iar în suflet se strecoară, ca de fiecare data când trec pe lîngă sediul cu pricina, un sentiment contadictoriu, o împletire de amintiri frumoase, speranţe, regret şi o revoltă mocnindă… Astăzi acest sentiment se amplifică, pentru, că astăzi ar fi trebuit să marcăm o aniversare specială: acum 18 ani aici, la Nisporeni, se lansa un post de radio local, care avea să cucerească, în scurt timp dragostea şi respectful radioascultătorilor din regiune, mai apoi şi din întreaga Basarabie. O mînă de entuziaşti, tineri şi foarte tineri, fără şcoli în domeniu , au reuşit un mic miracol. Postul de radio Vocea Basarabiei a devenit un simbol al rezistenţei în faţa regimului totalitar al lui Voronin, un bastion al românismului, un promotor vehement al valorilor general-umane, al democraţiei. Ca pînă la urmă să cadă pradă altui regim. Revenirea la Nisporeni, la începutul acestui an a studioului regional, alături de alt brand – Radio Noroc, parte a holdingului, într-o “blană” nouă, mărturiseşte despre intenţiile Stăpînului de a coordona/controla totul aici, la el acasă.. E tocmai momentul unei investiţii serioase a dedesubturilor acestei afaceri de pe piaţa mass-media.. E foarte important să cunoaştem dacă reduta a căzut în luptă sau a fost “vîndută” de apărători?

Marţi

Am început ziua cu o dispoziţie bună. M-a sunat fratele Vasile de la Vărvăreuca şi mi-a spus că sunt cu toţii bine sănătoşi. Acuma e singur acasă, soţia şi cei trei copiii sînt plecaţi, pentru perioada estivală, la muncă în Italia. Duminică i-a vizitat pe mătuşa Eftimia (92 de ani) şi badea Ion (90 ani). Mătuşa are o memorie fenomenală, ştie o mulţime de poezii „de la români”, acum i-a spus balada despre Baba-Novac. Genetica îşi spune cuvîntul, buneii au decedat la 93 ani, mama a trecut de 94 de ani. Şi-au păstrat mintea limpede, memoria vie şi mereu trează pînă în ultima clipă…Dumnezeu să-i ierte şi să le poarte de grijă.

Apoi m-am întilnit cu o bună cunoscută, care mi-a dat o veste bună – şi-a mai întremat puţin sănătate şi ar putea merge, în sfîrşit, la vechiul cimitir din Nisporenii din Deal, unde este înmormîntat preotul Iulian Livovschi, născut in 1863, decedat în 1949. Vorba e că nepotul său, Oleg, a fost în 1991 la Nisporeni, dar n-a găsit locul de veci al bunelului „pentru a-i pune o cruce la căpătîi, cum a meritat, după ce o viaţă a fost îndrumătorul spiritual al obştei din Nisporenii din Deal”. E un citat din amintirile lui Oleg despre Nisporeni, unde s-a născut în 1894 în familia lui Grigore Livovschi, fiul preotului Iulian. Grigore a fost avocat, iar sub guvernarea liberală, în 1938, a fost şi primarul comunei. În 1944 s-au refugiat în România. Sînt cutremurătoare amintirile lui Oleg Leoveanu despre Nisporeni, prietenii de copilărie, mulţi refugiaţi şi ei. A trimis şi mai multe fotografii, toate merită să fie editate, păstrate, pentru că sunt o filă frumoasă din istoria de 100 de ani a Nisporeniului. Sper foarte mult să găsim mormintul preotului şi poate reuşim să facem ce n-a reuşit Oleg care a decedat foarte rapid după ce ne-am cunoscut (prin scrisori).

Cît de frumos a început ziua şi cît de urît se termină – hotărîrea judecătoarei Berdilo despre invalidarea alegerilor la Chişinău vine ca o lingură de dohot în butoiul cu miere! Ce ştie ea şi nu ştim noi, care-s argumentele?...

Miercuri

Ce se întîmplă cu noi, cu societatea noastră? Părea că se întrezăreşte lumina, un firicel de lumină, la capătul tunelului, dar n-a fost să fie. Lume revoltată nu numai la Chişinău, şi în provincie se aprind spiritele. Sperăm la o reacţie promptă a partenerilor de dezvoltare, dar, pare-se, problema e a noastră şi noi ar trebui s-o rezolvăm. Avem insa forţă, mai avem oameni cărora le pasă, care sunt gata să se jertfească, să iasă la o confruntare dură, deschisă, pe muchie de cuţit?

Îl sun pe un bun cunoscut, medic, şi facem un schimb de opinii. Dănsul e nepotul regretatului Mina Dobzeu, plecat la Domnul la 7 iunie curent, la vîrsta de 97 de ani. N-am reuşit să fiu la înmormîntare, zice dînsul, ştiu doar că cineva din rude a fost, autorităţile locale însă au rămas pasive.

Doamne, ce om a fost! Ce păcat că se cunoaşte atît de puţin prin părţile noastre despre acest mare slujitor al Adevărului. Născut în 1921 la Grozeşti, şi-a adus întreaga viaţa pe altarul Credinţei ordodoxe. A fost condamnat în 1948-49 pentru proteste împotriva scoaterii învăţămîntului religios din şcoală, în 1959- 1964 – condamnat pentru revolta contra inchiderii lăcaşelor sfinte, a stat la Jilava, Gherla, Galaţi, unde i-a cunoscut pe iluştrii oameni de cultură Constantin Noica, Dinu Pilat, Alexandru Paleologu, aici l-a convertit la credinţa ortodoxa pe marele cărturar Nicolae Şteinhardt, în 1988 este arestat pentru cele 7 scrisori adresate direct lui Nicalae Ceauşescu cu privire la morala poporului roman şi la ateismul în comunism. Ultimii ani a fost aici, alături, la Episcopia din Huşi. Are editate mai multe carti, studii. De o simplete iesita din comun, blajin…Un adevarat reper moral pentru noi, pamintenii sai…

Noi întotdeuna am avut posibilitatea de a alege între bine şi rău, între lumină şi întuneric, libertate şi robie, adevăr şi minciună. Nu întîmplător mesajul cunoscutei actriţe Oana Pellea ,postat recent pe Facebook, a cules mii şi mii de vizualizări. Ce destin, scrie dînsa, să-ţi moară ţara cînd împlineşte 100 de ani. De neiubire moare ţara asta, de nepăsare. Neiubire este să asişti pasiv la moartea ţării tale. A atins coardele cele mai sensibile ale sufletului uman—e timpul să alegem…

Joi

Am urmărit cu atenţie dezbaterile televizate de aseară încercînd să găsesc răspuns la multele semne de întrebare legate de decizia judecătoarei Berdilo. Am făcut o paralelă cu hotărîrea judecătorului de la Nisporeni, din vara anului 2011, după alegerile locale din comuna Cioreşti. Acelaşi scenariu, aceeaşi impertinenţă, aceleaşi argumente supte din deget, aceeaşi invalidare a scrutinului. După o luptă crîncenă, după trei scrutine fierbinţi, PD-ul a acceptat pierderea—era luna august…Atunci la Ciorești, dar și în alte localitati ale raionului, a fost testat proiectul preluării puterii, la nivel local, de către PD. Au fost puse în aplicare toate pârghiile de corupere masivă a alegătorilor. În ultimele zile din ajunul alegerilor, iar ultima noapte a constituit apogeul! s-a mers prin sate cu sacii cu bani, în modul cel mai brutal. Cunosc aceste amănunte din prima sursă, în calitate de șef de campanile al unei formațiuni politice (PLDM), am încercat să ne opunem acestui dezmăț. Insă oamenii legii, avînd probele la mînă, au făcut-o pe neznaiul. Îmi amuntesc multiple cazuri de abuzuri foarte grave, descrise de colegii din teritoriu. La Ciorești cineva a luat banii, însă a doua zi i-a returnat, n-a putut depăși bariera, îl mustra conștiința. La Nisporeni vecinii au venit ,peste cîteva zile, la candidatul pe care-l ”vânduse” pentru cîțiva arginți, mărtirisindu-i, cu lacrimi în ochi, toată tărășenia.Spre finele anului 2011 a avut loc ședința de totalizare a activității organizatiei locale a PD. Vlad Plahotniuc le-a mulțumit membrilor echipei nisporenene, asigurîndu-i că experiența acumulată de ei va fi folosită în toată țara. Ședința respectivă a fost transmisă integral de către o televiziune locală și am privit-o cap-coadă…

Nici până astăzi nu pot înțelege de ce aceste prime tentative clare de a sfida legea, bunul simț, tentative puse în aplicare apoi, pas cu pas, la alte niveluri, tentative cunoscute de multă lume – nu au fost luate în serios și curmate din fașă?.. Cancerul politic s-a extins peste tot.

Vineri

Ziceam la începutul acestei săptămâni, că exact 18 ani în urmă, în ziua Duminicii Mari, se lansa postul de radio Vocea Basarabiei. Mai puțini însă cunosc rolul Vocii Basarabiei în realizarea mai multor proiecte minunate în oraș. Fie că e vorba de edificarea monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfînt, de înălțarea Crucii Mîntuirea Neamului Romînesc, unică în spațiul romănesc, ori, în mod special, stabilirea legăturilor frățești cu municipiul Lugoj din inima Banatului. Am găsit zilele acestea în arhiva mea agenda Festivalului Berii din Lugoj de la 1-3 iunie 2001, care includea și ședința festivă a Consiliului Municipal, consacrată semnării protocolului de înfrățire între orașele Lugoj și Nisporeni. Mi-au apărut în memorie acele clipe pline de emoții deosebite. Am avut de învâțat multe de la colegii lugojeni, inclusiv în domeniul administrării orașului, stabilirii relațiilor cu Consiliul local, cu diaspora orașului.

Vom rămîne recunoscători lugojenilor, administrației municipiului pentru generozitatea cu care ne-au ajutat-- pentru sutele de copii care s-au odihnit în taberele din Banat, pentru tinerii ce și-au făcut studiile, gratuit, la Universitatea Europeană Drăgan a municipiului, pentru sutele de cărți valoroase donate bibliotecilor din Nisporeni.

…Cei din generația mea își amintesc, la sigur, vocea inconfundabilă a regretatei Doina Cornea la postul de radio Europa Liberă. În plin regim comunist (erau anii ”80 ai secolului trecut), această curajoasă femeie și-a ridicat vocea pentru Adevăr, în pofida arestărilor, bătăilor, denigrărilor. A rămas aceeași luptătoare și după decembrie 1989, fiind un simbol al luptei anticomuniste pînă în ultima clipă. A trăit ca și cum frica nu ar fi existat. Trebuie să rămănem liberi, mărturisea ea, să nu devenim robi ai fricii.

Astăzi România iarăși fierbe, România luptă pentru valorile democratice, nu cedează clanurilor oligarhice. Președintele Iohannis e împreună cu poporul, nu cedează… Am hotărît: duminică mergem și noi la Chișinău să apărăm democrația.

XS
SM
MD
LG