Linkuri accesibilitate

Maia Bănărescu: „Sunt foarte multe probleme ce țin de aplicarea legislației, de atitudinea noastră, de responsabilitatea părinților și multe alte impedimente”


Maia Bănărescu

Interviul dimineții cu avocatul poporului pentru apărarea drepturilor copilului.

Republica Moldova este singura țară din cadrul Parteneriatului Estic care are un capitol separat dedicat drepturilor copilului în Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Deci, există probleme la acest capitol. Oficiul ombudsmanului pentru protecția drepturilor copilului este instituția din Republica Moldova care are grijă ca autoritățile de toate nivelele să respecte Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. La un an de la preluarea mandatului, avocatul poporului Maia Bănărescu va prezenta rezultatele activității sale și prioritățile pentru anul 2017 în domeniul respectării drepturilor copiilor.

Europa Liberă: Așadar, s-a făcut un an de la preluarea mandatului în calitate de avocat al poporului pentru protecția drepturilor copilului. Care sunt cele mai sensibile probleme de care ați avut grijă în acest timp, în câteva cuvinte?

Maia Bănărescu: „Da, exact, într-adevăr este un an de zile și a trecut repede, a trecut nu cu prioritățile pe care mi le planificasem. Au fost planificate unele, dar a trebuit să intervin cu un spectru mai larg de probleme. Deci, care ar fi cele mai sensibile…

Dacă m-ar întreba cineva dacă se respectă sau nu drepturile copilului aș spune că este foarte complicat și chiar nu este recomandat de vorbit se respectă sau nu, deoarece le analizezi prin dreptul și componentul acestui drept, dar vorbind de la rezultatul unui sondaj despre perceperea drepturilor omului în general, efectuat de către Oficiul Ombudsmanului, 57% din respondenți au spus că copiilor li se respectă dreptul la calificativul „bine” sau „foarte bine”. Și asta chiar m-a mirat un pic, deoarece eu consider că da, sunt progrese în ceea ce ține de respectarea drepturilor omului, dar dacă începi a analiza modul cum se respectă drepturile copilului, evident sunt foarte mult probleme ce țin de implementarea legislației, de atitudinea noastră personală, de responsabilitatea părinților și multe alte impedimente în realizarea acestui drept.

Care au fost cele mai sensibile probleme pe care le pot identifica… Chiar în primele zile ale activității am început cu problema copiilor din stradă. A fost o problemă de interes public, a fost societatea foarte activă, vorbesc de organizații neguvernamentale, vorbesc de presă, vorbesc chiar de cetățenii simpli care au abordat această problemă și evident nu am putut să fiu indiferentă față de problema copiilor din stradă. Astfel, am intervenit către Guvern cu un demers prin care am vorbit despre soluționarea urgentă a acestor probleme ale copiilor și am întâlnit în ședință de urgență Direcția protecția drepturilor copilului, reprezentanți ai autorităților publice locale, centrale, autorități de la ministere și ne-am gândit ce facem cu acești copii, cum le respectăm drepturile, care sunt standardele care trebuie respectate în Republica Moldova.

Problema este stringentă, din motivul că nu avem ce-i propune copilului aflat în stradă. Evident copilul din stradă este o victimă a societății noastre, a nivelului nostru de trai, a ceea ce se întâmplă în familiile noastre, unde nu este confortul familial-psihologic, unde se consumă alcool. Dar nu numai. Sunt și copii din familii bune, dar care nu au acest confort psihologic…”

Europa Liberă: Dar ce aveți în vedere când spuneți că nu avem ce le propune de fapt acestor copii ai străzii?

Maia Bănărescu: „Deci, nu avem servicii sociale unde copiii ar putea veni să primească o asistență medicală, asistență psiho-pedagogică, să fie acordată o atenție, fie cineva are nevoie de un timp pentru a reveni în familie…”

Europa Liberă: Și atunci la ce se reduce această grijă? Cu ce se finalizează încercările de grijă pentru acești copii?

Maia Bănărescu: „La noi în țară a fost un centru, așa-numitul centru de triere, care s-a închis în 2013, deoarece nu corespundea standardelor internaționale care trebuiau oferite copiilor. Au închis centrul, dar nimic nu au creat în loc. Ce facem cu acești copii? Îi găsim în stradă, îi ducem la poliție, poliția mai mult de trei ore nu poate să-i țină. Ce facem? Unde-i ducem pe acești copii până vine autoritatea tutelară din teritoriu unde se află copiii? Pentru că majoritatea copiilor sunt din alte localități. Și aici intervine Direcția pentru protecția copilului din Chișinău care și-a asumat cazarea acestor copii într-un centrul de plasament de urgență pe o perioadă temporară.”

Europa Liberă: Avem totuși o ditamai Strategie Națională cu privire la Protecția Copilului pentru 2014-2020. Cum apreciați implementarea acesteia? Aș presupune că rezolvarea problemelor de care ați vorbit ar fi inclusă acolo…

Maia Bănărescu: „Da, vreau să menționez că într-adevăr avem și Strategia cu privire la respectarea drepturilor copilului, Strategie cu privire la responsabilizarea părinților, avem mecanism intersectorial care trebuie să funcționeze, dar iată că ne demonstrează că funcționalitatea acestor mecanisme nu se vede nici astăzi. Nu avem create aceste standarde. Ne-am pomenit că în luna mai ne-am preocupat de această problemă, pe parcursul anului nu s-a soluționat și iată vine vara, nu știm cu ce ne pomenim din nou în stradă, câți copii vor fi și nu avem ce le oferi, deoarece n-am elaborat până în ziua de azi aceste standarde. Da, strategia include, dar trebuie să fie implementat ceea ce scriem. Desigur, asta e doar una dintre probleme, nu toată activitatea mi-am consacrat-o acestei probleme, dar va rămâne în vizor și pe parcursul anului respectiv pentru că nu este soluționată.”

Europa Liberă: Dar Dvs. când spuneți că „nu am făcut”, „nu am elaborat” vă referiți, bineînțeles, la stat, la autoritățile statului.

Maia Bănărescu: „Exact, la autoritățile publice.”

Europa Liberă: Dar cum s-ar explica pentru omul simplu această întârziere a statului de a elabora aceste politici și aceste standarde de evaluare a eficienței măsurilor de protejare a copilului?

Maia Bănărescu: „În opinia mea, este vorba de atitudinea umană. Este vorba de factorul uman. Altfel nu-mi explic, deoarece acestea nu are nici necesități financiare foarte costisitoare care ar crea niște servicii unde ar putea să se ocupe cu acest copil, să meargă într-un program de reeducare… Până când nu avem un serviciu, un centru, să-i zicem. Se discută care este motivul… Este în sarcina Ministerului Muncii și Protecției Sociale la care este creat un grup de lucru, dar iată că vă zic, practic e anul de zile și noi nu avem creată această unitate.

Dar s-a lucrat foarte bine, se lucrează cu autoritățile publice, autoritățile tutelare din teritoriu. Deci vin copiii, vin autoritățile tutelare, preiau copiii și îi duc la domiciliu. Dar acum serviciile care ar trebui să le acorde statul sunt oferite de către ONG-uri și asta este o modalitate în care statul recunoaște că el nu are servicii și preia serviciile din partea organizațiilor ne-guvernamentale.”

Europa Liberă: Când spuneți „preia serviciile” asta înseamnă procurarea acestor servicii de către stat de la ONG-uri?

Maia Bănărescu: „Este și altă formă, este vorba de colaborare. ONG-urile au proiecte care se dezvoltă anume în domeniul respectiv și ar fi chiar bine să folosești serviciile ONG-urilor unde sunt specialiști, unde sunt centre care pot să preia acești copii. La moment situația s-a rezolvat cu copii, însă nu știu ce va fi la vară și nu avem ce-i oferi copiilor la nivel de stat, de politici, de standarde.”

Europa Liberă: Să mutăm un pic accentul… Una dintre categoriile deosebit de vulnerabile în Republica Moldova sunt copiii cu dizabilități… Aici cum stau lucrurile? Impedimente, probleme?

Maia Bănărescu: „Respectarea drepturilor copiilor cu dizabilități la fel a fost în vizorul meu pe parcursul anului și cred că va rămâne până la sfârșitul mandatului. Nu vor fi în timpul apropiat soluționate problemele cu care se confruntă copiii cu dizabilități. Vorbim elementar despre acces: accesul copiilor la infrastructură, la instituțiile educaționale, în primul rând vorbim de copiii cu dizabilități, unde nu au condiții necesare, nu sunt rampe, ascensoare pentru a fi ridicați la etajele de sus, nu avem transport pentru transportarea copiilor la școlile de circumscripție, vorbim de copii cu probleme senzoriale, auz, văz, nu avem destui specialiști care ar putea să lucreze cu acești copii.

Cunoaștem că se derulează procesul de dezinstituționalizare, respectiv, este incluziunea socială și instituțională a acestor copii. Noi nu avem ce le oferi, fiindcă nu avem nici pedagogi și nici pregătirea la nivel de mentalitate, de acceptare a acestor copii în instituțiile de învățământ. Nu sunt gata nici pedagogii, nici copii, nici părinții pentru a avea un copil cu necesități speciale în instituții.

Nu mai puțin ușoară este și problema copiilor care au fost diagnosticați cu autism, care au probleme de tulburări din spectrul autist. Această problemă în general a fost abordată în forma unui studiu în care am stabilit că în Republica Moldova nici nu se cunoaște câți copii avem cu autism. Este foarte bine că anul acesta Ministerul Sănătății a introdus screening-ul obligatoriu pentru a identifica dacă copiii au riscul de a intra în problema autismului. Asta este un prim pas.”

Europa Liberă: Care totuși sunt principalele impedimente pentru o reformă sistemică? Pentru schimbări nu doar într-un singur minister, dar pe diagonală?

Maia Bănărescu: „Deci, probleme, cum vă spuneam, practic sunt la realizarea tuturor drepturilor. În orice domeniu, orice drept dacă îl luăm și-l analizăm, putem găsi o problemă. Avocatul Poporului vine cu recomandări, cu analize prin prisma respectării drepturilor omului, prin prisma standardelor internaționale, prin recomandări, avize, propuneri de modificare a legislației, propuneri la Curtea Constituțională de a se pronunța asupra constituționalității. Deci, Avocatul Copilului are mecanisme destule pentru a interveni în dezvoltarea politicilor statului și a implementării.

Problema noastră este mai mult la momentul de implementare. Este instituit mecanismul intersectorial, care ar trebui să funcționeze pentru reprezentanții tuturor ministerelor. Cu regret, încă nu funcționează în măsura care trebuie să fie conform legislației. Copiii nu sunt identificați, copiilor nu li se acordă acea protecție care trebuie să fie.

De exemplu, în sistemul de protecție socială este nevoie de specialist pentru drepturile copilului care este prevăzut de legislație. Până la moment nu este. Acest specialist trebuie să fie angajat la primării și nu este angajat, deoarece primăriile din localități nu au bani. Deci, un element foarte important din sistemul de protecție al respectării drepturilor copilului nu este. Deja vorbim de calitate joasă în prestarea serviciilor. Dacă avem asistenți sociali în localitate, asistentul are foarte multe persoane în vârstă și copiii rămân fără atenție, deoarece asistentul social nu are întotdeauna și timp și suficiente capacități de a identifica copiii care sunt în situații de risc, de a interveni în sistemul de protecție. V-am dat doar un exemplu de ineficiență a mecanismelor care sunt create de stat.”

XS
SM
MD
LG