Linkuri accesibilitate

Persoanele cu dizabilități pot sesiza autorităților abuzurile despre care cunosc sau la care sunt supuse.

Persoanele cu dizabilități internate în instituții rezidențiale de cele mai dese ori sunt victime ale prejudecății că lor le este retrasă în mod automat capacitatea de a lua decizii. Puțini dintre ei se încumetă să-și revendice, bunăoară, drepturile patrimoniale la o locuință sau parte din aceasta, la terenuri sau alte bunuri, care le-au aparținut până la instituționalizare sau le revin prin succesiune.

La modul practic, spun apărători ai drepturilor omului, persoanelor cu nevoi speciale le este greu să-și revendice anumite drepturi.

Asta pentru că ele nu au abilități de a se descurca singure și nici nu-și cunosc prea bine drepturile, spune Parascovia Munteanu de la Keystone Moldova, organizație care de mai mulți ani dezvoltă servicii de integrare în comunitate pentru persoanele instituționalizate: „Chiar dacă sunt în instituție ei au dreptul la proprietate. Au dreptul la acea casă din comunitatea din care au venit, chiar dacă acolo au rămas frați, surori sau au rămas mătușa, verișoara, alte rude.

Parascovia Munteanu (Keystone Moldova)
Parascovia Munteanu (Keystone Moldova)

Unii din ei au dreptul la toată casa, că au fost singurii succesori. Au o casă, chiar dacă nu este în starea cea mai bună, dar poate fi vândută și persoana agoniseșteniște resurse. Din păcate, am identificat și cazuri triste. Persoanele au fost lipsite de capacitatea de exercițiu, sunt internate, iar în comunitate cineva șe folosește de bnurile ei. Unii tutori au vândut bunurile”.

Este și cazul lui Mihai, care la cei 48 de ani pe care îi are, 40 i-a trăit la internatul psihoneurologic pentru adulți din Bădiceni, Soroca. S-a născut în satul Pepeni, Sângerei. După ce au decedat părinții, nu și-a mai putut revendica dreptul la casa părintească, chiar dacă a fost ajutat de conducerea internatului să facă demersurile necesare. Mihai spune că în locul casei părintești un nepot și-a ridicat casă, fără să-i ceară acordul.

Mihai
Mihai

„Părinții, când erau în viață, mi-au spus că mie îmi rămâne saraiul. „Tu, Mihai, vei rămâne în sarai”, mi-a zis tata. La moartea mamei am înțeles că ceva s-a schimbat... Fratelui mai mare i-a revenit totul. Apoi un nepot a demolat casa părinteasacă și și-a construit casa cu două etaje”.

Cazul lui Mihai va fi preluat de Keystone Moldova, care va merge în instanță pentru a-l repune în drepturi. Parascovia Munteanu, care este și membră a Consiliului de coordonare a reformei de dezinstituționalizare,se arată îngrijorată că în ultimii ani persoane cu dizabilități continuă să fie lipsite de capacitatea de exercițiu și să fie internate în instituții rezidențiale: „Vin dosare cu persoane decăzute și decăzute recent, din 2015, 2016, și te întrebi, întrebi autoritatea care prezintă dosarul: De ce? E cel puțin straniu că se numește un tutore și, totodată, se solicită plasament rezidențial. Contrar legii, pentru că Codul Civil prevede că tutorele trebuie să locuiască împreună cu persoana căreia i s-a ridicat capacitatea de exercițiu prin judecată. Dar ei solicită plasament în instituția rezidențială. Pentru mine orice dosar care vine în așa formă este cel puțin suspicios. Persoana este instituționalizată, iar tutorele face ce vrea cu bunurile ei. Și nimeni nu monitorizează ce se întâmplă cu bunurile persoanei, după ce este instituționalizată. Culmea e că tuturorele e un membru al familie sau e cineva aproapiat, dar nu întotdeauna vine să sprijine persoana cu dizabilități. Cu regret, deseori și autoritatea care vine să ceară plasament apără interesele tutorelui și nu ale persoanei cu dizabilități. Se consideră că plasamentul în instituția rezidențială este cea mai bună soluție pentru persoanele cu dizabilități. Și nimeni nu-și pune întrebarea ce se întâmplă cu proprietatea” .

La internatul neurologic pentru adulți din Bădiceni, Soroca, cel puțin 60 de persoane, din cele circa 400, ar putea să se reîntoarcă în localitățile de unde provin. Alți 30 de beneficiari, deși sunt apți de a trăi în comunitate, nici nu pot spera la așa ceva, pentru că nu au acte de identitate.

Chiar dacă încă nu știu cum să-și revendice drepturile, persoanele cu dizabilități, fie că sunt sau nu lipsite de dreptul de a lua decizii, pot sesiza autorităților abuzurile despre care cunosc sau la care sunt supuse. Aceasta a devenit posibil după ce Curtea Constituțională a anulat, la sfârșitul anului trecut, anumite prevederi din legislație care îngrădeau accesul la justiție pentru persoanele cu dizabilități severe și cele lipsite de capacitate de exercițiu.

Datele Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei arată că în Republica Moldova sunt înregistrate 183,5 mii de persoane cu dizabilităţi, ceea ce reprezintă circa 5% din totalul populației. În instituțiile rezidențiale sunt peste două mii de adulți și circa 1000 de copii. În ultimii doi ani doar 200 persoane adulte au fost integrate în comunitate.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG