Linkuri accesibilitate

Din punctul de vedere al drepturilor minorităţilor, democraţia nu e întotdeauna acolo unde este aşteptată.

Situația învățământului în limbile minoritare în țările Uniunii Europene diferă enorm de la o țară la alta.

Cazul clasic este limba bască. Ea e vorbită de o treime a populației din Țara Bascilor în Spania și de 21% din populație în regiunea bască din Franța.

Exemplele bune sunt considerate, de către Parlamentul European, Italia pentru dreptul total de învățământ acordat germanei în Tirolul de Sud și România pentru dreptul total al maghiarofonilor. În Slovacia, în schimb, țară care, ca și România, a ratificat Carta Europeană a Limbilor Minoritare, maghiara este folosită doar la grădiniță.

În Italia, în Tirol, învățământul este oferit fie doar în germană, fie doar în italiană. Copiii și părinți trebuie să aleagă și să rămână la una din limbi.

Un raport al Parlamentului European adoptat la începutul acestul an laudă România pentru modul în care încurajează și permite folosirea limbii maghiare în învățământul primar și mediu, cu clase și materii în limba maghiară...

Un raport al Parlamentului European adoptat la începutul acestul an laudă România pentru modul în care încurajează și permite folosirea limbii maghiare în învățământul primar și mediu, cu clase și materii în limba maghiară. În schimb, România nu permite folosirea manualelor tipărite în Ungaria, ci doar a celor aprobate de ministerul român al educaţiei.

Grecia, în schimb, sau Belgia, nici nu recunosc existenţa minorităţilor. Belgia şi Grecia nu au semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare a Consiliului Europei. Aceasta cartă garantează un prag minim dincolo de care minorităţile statelor care au ratificat documentul au dreptul să îşi folosească limba nu numai în public, dar chiar şi în administraţie şi învăţământ.

Lucru care poate părea surprinzător, doar 15 state din cele 28 ale Uniunii Europene au ratificat Carta. Unele, precum ţările baltice sau Belgia nici măcar nu au semnat-o, iar recent Consiliul Europei chiar a anchetat în Belgia, ţară care adăposteşte principalele instituţii europene, dar în care minoritatea francofonă din Flandra întâmpină probleme juridice şi administrative în folosirea limbii franceze.

Pentru comparație cu România, în Belgia francofonii care locuiesc în Flandra nu au şcoli în limba lor şi nu au voie să-şi folosească limba în contactele cu administrația. Este pur şi simplu interzis să se vorbească franceza într-un tribunal din Flandra. Prezenţa unui traducător jurat e obligatorie, chiar dacă toată lume înțelege franceza. La fel, nu există școli în limba franceză și nici materii în franceză.

Sau: polonezii din Lituania nu pot obține ca numele lor să fie scrise în documentele oficiale, de pildă în pașaport, cu litere poloneze precum ł sau ę, pentru că acestea nu există în alfabetul lituanian.

Grecia, în schimb, sau Belgia, nici nu recunosc existenţa minorităţilor. Belgia şi Grecia nu au semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare a Consiliului Europei...

Din punctul de vedere al drepturilor minorităţilor, aşadar, democraţia nu e întotdeauna acolo unde este aşteptata. Astfel, România, Bulgaria, Macedonia, ţări sărace din marginea Europei, şi-au cooptat sistematic principalele minorităţi în guvern, ceea ce a dus la diminuarea unor importante tensiuni. Macedonia e în acelaşi timp singura ţara în care romii (ţiganii) şi aromânii şi-au văzut limba recunoscută ca limbă oficială de folosit în administraţie şi învăţământ acolo unde sînt mai bine de 20% din populație.

Grecia, în schimb, sau Belgia, nici nu recunosc existenţa minorităţilor. Belgia şi Grecia nu au semnat Carta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare a Consiliului Europei.

Vecinii Moldovei, atât Ucraina, cât şi România au ratificat carta. Franţa a semnat carta, dar nu a ratificat-o. În afară de Belgia, 7 alte ţări membre ale Uniunii Europene au refuzat să semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Portugalia, Bulgaria, ţările baltice şi Grecia, Grecia fiind un caz aparte, în măsura în care nici măcar nu recunoaşte existenţa minorităţilor naţionale. Ratificarea Cartei nu înseamnă însă că în mod automat ţara respectivă este gata să îi aplice prevederile. Nu există modalitate de constrângere în caz de nerespectare a Cartei.

-----

În Republica Moldova grupurile minoritare dau preferință sau sunt nevoite să accepte instruirea în limba rusă, existând doar câteva excepții.

Școlile şi liceele cu predare în limba rusă constituie 20 la sută din totalul instituţiilor de învăţământ. În unele dintre ele, elevii din grupuri etnice pot studia, la cerere, în limba lor maternă. Numai că la modul practic asta înseamnă trei ore pe săptămână de limbă şi literatură şi una de istorie şi cultură naţională. Celelalte discipline sunt studiate în limba rusă. În aceste instituții de învățământ, limba română este studiată de rând cu limbile minorităților.

Ucrainenii constituie cel mai numeros grup minoritar din Moldova. Limba şi istoria ucraineană sunt predate în 46 de şcoli, cu 11 mai puţine faţă de câte erau în anul 2009. De ce scade numărul acestor instituţii? l-am întrebat pe Valentin Crudu, şef de direcţie la Ministerul Educaţiei:

„Ei aleg să înveţe în limba rusă. Nu avem nici o localitate unde compact conviețuiesc ucrainenii şi care ar alege să studieze într-o şcoală cu predare în limba română. Nu toţi dintre ei solicită să studieze limba şi literatura ucraineană sau istoria, cultura şi tradiţiile poporului ucrainean. Decizia aparţine familiei, părinţilor. Nimeni nu le impune aceste discipline ca obligatorii. Dacă ne uităm şi la numărul de liceeni care aleg la BAC limba ucraineană acesta este în scădere. De regulă, solicită doar cei care pleacă ulterior la studii în Ucraina.”

Valentin Crudu spune că această stare de lucruri e valabilă şi în cazul altor grupuri minoritare care locuiesc compact pe teritoriul ţării, cum ar fi bulgarii şi găgăuzii, care preferă să studieze în limba rusă mai curând, decât în cea maternă sau în limba română.

În încercarea de a încuraja studierea limbii materne, autorităţile din autonomia găgăuză au introdus în noua lege a învățământului, adoptată anul trecut, obligativitatea studierii limbii găgăuze la toate treptele de învățământ. Numai că e vorba iarăşi de numai câteva lecţii pe săptămână de limbă şi literatură găgăuză. Majoritatea disciplinelor continuă să fie predate în limba rusă, fiind şi cea mai vorbită în autonomie.

Unii experţi spun că această stare de lucruri convine atât grupurilor minoritare, în mare parte rusificate, cât şi autorităţilor care nu au de elaborat şi editat manuale şi alte materiale didactice în limbile minorităţilor etnice.

Factori de decizie din educație susţin însă că întreprind măsuri pentru a stimula învățarea mai profundă a limbii române, de rând cu cea rusă şi cea maternă, în școlile în care studiază grupuri minoritare.

Din nou Valentin Crudu: „Avem un proiect pilot care include 54 de şcoli în care fortificăm studierea limbii române. Mai multe discipline sunt predate în limba română, dar e valabil doar pentru treapta primară şi gimnaziu, nu şi la cea liceală. O să vedem peste vreo doi ani de zile care vor fi rezultatele şi dacă e corect şi bine ca anumite discipline să fie predate în limba română, inclusiv pentru cei care au ca limbă de instruire cea rusă.”

Drept model autorităţile moldovene invocă două şcoli experimentale, în care procesul de studii se desfășoară în limba ucraineană. În cele două instituţii, una din raionul Ocniţa şi cealaltă - din Râşcani, elevii studiază aprofundat limba română, cea rusă şi una străină, iar începând cu treapta gimnazială mai multe discipline sunt predate în limba română.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG