Linkuri accesibilitate

Fiecare parte reflectă ce a fost înainte, și arată spre ce va urma. O arhitectură sonică, deci.

„Grails întoarce pe dos coloana sonoră a filmelor porno din anii 1970” este titlul unui articol/interviu semnat de Jess Terrich despre albumul „Chalice Hymnal”, lansat de grupul american Grails în februarie 2017.

La citirea acestui titlu mi-am adus aminte că acum vreo 15 ani am dat în casa unui prieten peste un album oarecum neobișnuit, o antologie de piese muzicale instrumentale foarte lungi folosite în coloana sonoră a filmelor pornografice italienești din anii ’60-’70 ai secolului trecut: o excelentă muzică psihedelică a unor trupe din Italia de care cred că nu a auzit - și probabil nici nu va auzi vreodată - nimeni.

Nu știu exact cum întorc pe dos coloana sonoră a acestor filme cei de la Grails - cred însă că e vorba de sunete cumva similare, numite însă în zilele noastre post rock.

O definiție a acestui fel de rock - post rock - îi aparține lui lui Marc Pasters de la Pitchfork, care ne spune că e vorba de structură, adică modul cum se adună și se dezvolă sunetele: modul cum fiecare parte reflectă ce a fost înainte, și arată spre ce va urma. O arhitectură sonică, deci.

Probabil nimic nou aici, adaug eu, pentru că exact asta făceau trupele de rock psihedelic din anii 1960-1970, și cum probabil nu au mai existat cuvinte cu care să se descrie ce a urmat după rock-ul acelor ani, acestei muzici i s-a spus post-rock.

Grupul Grails a fost înființat în 2002 la Portland, statul american Oregon, și din el fac parte acum Alex Hall, și Zak Riles la ghitări și Emil Amos la tobe.

În cei 15 ani de existență au lansat șapte albume, iar componența trupei a oscilat între septet și trio.

Noi ascultăm acum „Pelham”, a doua piesă de pe albumul „Chalice Hymnal”, cu precizarea că în varianta pentru internet a acestui articol ea va fi urmată de „New Prague”.

Căutați așadar Dicționarul de sunete rare la EuropaLiberă.org.

XS
SM
MD
LG