Linkuri accesibilitate

Kilovații de peste Nistru: „susținem frații noștri sau oligarhii?”


Centrala termoelectrică de la Cuciurgan

La microfon, Radu Benea, și bine v-am găsit la ediția săptămânală a emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumar:

Tiraspolul a salutat decizia autorităților moldovene de a reînnoi contractul cu centrala termoelectrică de la Cuciurgan - decizie criticată însă de experți independenți din Chișinău. Reprezentanți ai mediului de afaceri din stânga Nistrului par dezamăgiți de rezultatele anului 2017, un an declarat de administrația transnistreană drept „Anul întreprinzătorului”. Și... ce cred locuitorii regiunii despre primul an de activitate al administrației lui Vadim Krasnoselski și la ce schimbări se așteaptă anul acesta?

Mai întâi însă buletinul de știri cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Kilovații de peste Nistru: „susținem frații noștri sau oligarhii?”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

***

La Chișinău, Ministerul Economiei a anunțat, pe 14 martie, că Întreprinderea de Stat Energocom a câștigat licitația pentru noile contracte de furnizare a energiei electrice, valabile până la finele lui martie anul viitor. Astfel, 70% din energia electrică necesară Republicii Moldova va fi procurată de la Centrala termoelectrică de la Cuciurgan, iar 30% de la compania DTEK Pavlogradugoli din Ucraina. Energocom va vinde apoi curentul companiilor de distribuție de pe malul drept al Nistrului. Șeful executivului de la Tiraspol, Alexandr Martînov, a salutat decizia, spunând că este una „foarte importantă pentru economia transnistreană și pentru bugetul transnistrean”. Potrivit lui, Centrala de la Cuciurgan a obținut nu doar o cotă de „cel puțin 70% din piața moldoveană”, dar și o majorare a prețului de livrare cu 11%. Ministerul economiei de la Chișinău spune că licitația a fost transparentă și monitorizată de structuri ale Uniunii Europene. Mai multe, imediat în program.

Organizații pentru apărarea drepturilor omului din Republica Moldova au criticat organizarea de către Rusia a alegerilor prezidențiale, din 18 martie, în regiunea transnistreană. Asociația Promo-Lex a difuzat un comunicat în care se spune că deschiderea celor 24 de secții de votare în Transnistria nu pare să fi fost coordonată cu autoritățile constituționale ale Republicii Moldova. Totodată, asociația și-a exprimat regretul față de ceea ce a numit „lipsa unor reacții oficiale clare din partea autorităților” moldovene, în special din partea ministerului de externe, „chiar dacă în trecut astfel de acțiuni unilaterale erau dur criticate la nivel oficial”. Cu numai două zile înainte de alegerile prezidențiale din Rusia, ministrul moldovean de externe, Tudor Ulianovschi, a declarat într-un interviu pentru Radio Chișinău că este „împotriva deschiderii unor secții de votare în afara teritoriului constituțional al țării”. În dreapta Nistrului au fost deschise trei secții de votare: la Chișinău, Bălți și Comrat. La alegerile din 2016 pentru Duma de Stat a Federației Rusă au votat, oficial, 83% din alegătorii cu cetățenie rusă din Transnistria sau peste 50 de mii de persoane.

La microfon Radu Benea, ascultați emisiunea Dialoguri transnistrene și o sinteză a știrilor la Radio Europa Liberă.

Reprezentantul președinției italiene a OSCE pentru reglementarea transnistreană, Franco Frattini, va vizita Chișinăul și Tiraspolul între 26-28 martie. Frattini a fost criticat în R. Moldova pentru că într-un interviu cu presa finanțată de Kremlin a calificat ideea retragerii trupelor rusești din Transnistria drept nerealistă. Liderul Partidului Democrat de guvernământ de la Chișinău, Vlad Plahotniuc, a calificat afirmația lui Frattini „fie nechibzuită, fie cinică” și a avertizat că „asemenea declarații pot bloca și deturna definitiv progresele… în negocierile curente” pentru rezolvarea diferendului transnistrean. R. Moldova a cerut mereu, inclusiv printr-o recentă declarație a parlamentului, retragerea trupelor ruse de pe teritoriul său, promisă de Moscova încă din 1999.

Economia R. Moldova a crescut anul trecut peste așteptări, anume cu 4,5%, a informat joi guvernul de la Chișinău, citând datele Biroului Național de Statistică. Cea mai mare contribuție la avansul fără egal în ultimii ani a avut-o consumul populației, urmat de evoluțiile bune din agricultură, tehnologia informațională (IT) și construcții.

Ați ascultat o sinteză a principalelor știri ale săptămânii trecute. Mai multe găsiți pe pagina noastră de internet, la europalibera.org.

***

Europa Liberă: Chișinăul a reînnoit, pentru încă un an de zile, contractul de procurare a curentului electric cu centrala de la Cuciurgan din stânga Nistrului, care din 2005 aparține gigantului rusesc Inter RAO. Moldova va cumpăra din regiunea transnistreană, ca și până acum, 70% din necesarul său de energie, iar restul de 30% - de la compania DTEK din Ucraina. Noile contracte sunt valabile pentru perioada 1 aprilie 2018 – 31 martie 2019.

Prețul de achiziție a crescut, în medie, până la 5,24 cenți pentru un kWh, ceea ce, potrivit relatărilor presei, ar fi cu 16% mai mult decât prețul actual. Pe de altă parte, șeful executivului de la Tiraspol, Alexandr Martînov, a declarat că Centrala de la Cuciurgan a obținut o majorare a prețului de livrare de la 4,5 la 5 cenți pentru un kWh, creșterea fiind de 11%, ceea ce înseamnă, a subliniat el, un influx mai mare de valută în Transnistria și mai mulți bani în bugetul regiunii. „Sunt condiții destul de bune și o perspectivă destul de bună pentru anul acesta și anul viitor, pentru economia transnistreană”, a declarat șeful executivului de la Tiraspol.

Ministerul economiei din Republica Moldova a dat asigurări că, în pofida creșterii prețului de achiziție a curentului, tarifele pentru consumatorii finali nu vor crește, grație unei noi metodologii de calcul. O metodologie care însă este criticată de mai mulți experți din Chișinău pentru lipsa de transparență a formării tarifelor.

Consumatorii moldoveni primesc curentul de la companiile de distribuție, care însă nu procură energia direct de la furnizorul din Transnistria, ci printr-un intermediar, de la Întreprinderea de Stat Energocom. Bunăoară, potrivit celui mai mare distribuitor de energie din Moldova, grupul Gas Union Fenosa, cei doi furnizori – Centrala de la Cuciurgan și DTEK din Ucraina - și-au retras, practic, în ultimul moment ofertele și le-au prezentat apoi Energocom-ului. În același timp, energia de la Cuciurgan este produsă pe baza gazelor naturale livrate de Rusia, pentru care Transnistria, practic, nu plătește, datoriile revenindu-i Republicii Moldova. În prezent, datoriile regiunii față de concertul rus Gazprom depășesc 5 miliarde de dolari.

Experți și jurnaliști de investigație de la Chișinău vorbesc de multă vreme despre lipsa de transparență a procurărilor de curent electric produs pe baza gazelor rusești, despre interese obscure și venituri ilegale din diverse scheme de intermediere, acuzând autoritățile moldovene că ar fi complice, că ar sprijini, astfel, administrația autoproclamatei republici moldovenești nistrene, sau, cel puțin, nu și-ar da silința să asigure securitatea energetică a țării.

Critici similare au răsunat și de această dată din partea mai multor experți, care au realizat în trecut un amplu studiu pe această temă. Liliana Barbăroșie a discutat cu unul dintre autori, expertul de la Institutul „Viitorul”, Victor Parlicov, fost director al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova.

Victor Parlicov: „Noi am explicat detaliat în studiul publicat anul trecut la IDIS Viitorul în aprilie care este mecanismul prin care Federația Rusă finanțează separatismul din Republica Moldova cu banii consumatorilor de energie din Republica Moldova. Cu alte cuvinte, au creat o schemă perfectă, la care noi suntem părtași, unde au spus că „Oameni buni! Achitați, vă rog, costul separatismului la voi în țară!”. Până acum schema aceasta funcționează. Această guvernare nu este prima și, din păcate, mă gândesc că poate să nu fie și ultima care face acest lucru.”

Europa Liberă: Dar a încercat anul trecut să rupă acest obicei și, la un moment dat, a zis că ucrainenii zic că n-au curent să ne dea.

Victor Parlicov: „În primul rând, eu n-am văzut absolut nicio informație din partea ucrainenilor că ei n-ar fi avut energia disponibilă. Dimpotrivă, în acele două luni de zile în care unicul furnizor era din Ucraina, ei și-au onorat pe deplin obligațiile. Nu a fost vorba de niciun fel de tragedii.”

Europa Liberă: Deci, dumneavoastră credeți că alte motive stau la baza…

Victor Parlicov: „Eu cred că la bază stau alte motive. Eu cred că, din păcate, elitele politice din Republica Moldova continuă să servească interesele strategice ale Federației Ruse și ne fac pe noi pe toți părtași la promovarea agendei Federației Ruse de menținere a conflictului transnistrean.”

Europa Liberă: Ceea ce spuneți dumneavoastră acum ar putea să însemne că, de fapt, autoritățile când zic că nu avem altă alternativă deocamdată, nu ar fi adevărat, că alternativă, totuși, ar fi în Ucraina?

Victor Parlicov: „În primul rând. Și într-al doilea rând, dacă e să judeci la logica autorităților noastre, atunci nici chiar după ce construim liniile de conexiune cu România, oricum nu rezolvăm problema întrucât eu nu îmi pot imagina un furnizor din România care să poată face concurență centralei termo-electrice din Dnestrov, care nu plătește gazul la prețul corect. Deci, eu nu-mi imaginez. Și atunci va exista centrala termo-electrică moldovenească care se va uita pe piața română, se va uita pe piața ucraineană, va spune: „OK, voi puteți să livrați gazul cu 5 cenți, noi livrăm cu 4 jumătate. Voi puteți să livrați cu patru, ok, noi coborâm prețul la 3 întreg și 8”. Pentru dânșii nu contează cu cât.”

Europa Liberă: Da, dar, la modul practic, totuși, ce ar însemna pentru Moldova să construiască câteva linii cu România? E posibil, nu e posibil, e vorba despre bani mai mulți decât își poate permite?

Victor Parlicov: „Nu este doar posibil, ci este necesar, este imperativ. În primul rând, paradoxal, dar noi, pentru a îmbunătăți esențial poziția noastră în negocieri și independența sau, să spunem, rezistența noastră la un eventual șantaj energetic din partea stângă a Nistrului, noi nici măcar nu trebuie să facem atâtea inter-conexiuni noi cu România, cât să construim linii interne pe teritoriul Republicii Moldova, pe care noi de 27 de ani nu le-am construit, spre exemplu, linia Vulcănești-Chișinău.”

Europa Liberă: E scump, poate.

Victor Parlicov: „Nu cred că e mai scumpă decât ce am plătit suplimentar pentru energie și nu cred că e mai scumpă decât securitatea statului.”

Europa Liberă: Domnule Parlicov, cum răspundeți dumneavoastră la aceste idei că, dacă încetăm să luăm curent de la Kuciurgan, provocăm o criză umanitară în Transnistria. Și că Chișinăul nu ar trebui să fie interesat în așa ceva, că e parte din teritoriul lui.

Victor Parlicov: „Eu am mai auzit argumentul acesta. Dar atunci vreau să rog stimații guvernanți să-și asume această idee, această agendă. Să și-o asume explicit. Deci, dacă noi avem politica de stat de întreținere a stabilității economice, financiare și de orice alt ordin a regiunii transnistrene, haideți să o punem într-un document strategic ca să înțeleagă cetățeanul din Republica Moldova de ce el asta plătește.

În dreptul anglo-saxon există așa un principiu, nici nu știu cum să-i spun altfel: că omul poate face ce dorește cât timp declară onest ce face. Deci, noi dacă ne asumăm această agendă de „haideți să finanțăm regiunea transnistreană, pentru că, vai și-amar de dânșii! nu au de unde, nu au pensii, sunt ai noștri și trebuie să-i finanțăm”, atunci haideți s-o facem deschis! De ce noi trebuie să ne ascundem prin tot felul de scheme, mai ales că modul în care ei finanțează, cuantumul a cât ajunge cu adevărat la populația regiunii transnistrene și cât rămâne în off-shore-uri și se duce prin tot felul de scheme, asta n-o decidem noi, asta o decid deja ei. Adică, până la urmă, dacă merge argumentul că noi trebuie să susținem frații noștri de peste Nistru, întrebarea este dacă noi vrem să susținem frații noștri de peste Nistru sau oligarhii de peste Nistru?”

Europa Liberă: Un punct de vedere de la Chișinău, al expertului Victor Parlicov de la Institutul „Viitorul”, fost director al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică.

***

Europa Liberă: Cum este văzută la Tiraspol reînnoirea de către autoritățile moldovene a contractului cu Centrala electrică de la Cuciurgan? Lina Grâu a stat de vorbă cu expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko.

Serghei Melnicenko: „Foarte multe lucruri în economia Transnistriei și în sfera socială depind de întreprinderile mari care formează bugetul. Printre acestea în primul rând este uzina metalurgică de la Râbnița și centrala electrică de la Cuciurgan.

Evident că această dependență de un număr mic de întreprinderi a Transnistriei nu este un lucru bun sau un plus, pentru că există un impact imediat asupra economiei și bugetului în cazul în care aceste întreprinderi au probleme. Iată de ce buna lor activitate, fără pauze, este foarte importantă pentru economia Transnistriei și a sferei sociale în general.

Dar ce se poate spune la modul concret despre contractul încheiat pentru livrarea de curent electric pentru încă un an. Nimic ieșit din comun nu s-a întâmplat. Au fost păstrați parametrii. S-a schimbat un pic prețul curentului livrat către Republica Moldova – potrivit vicepremierului și ministrului dezvoltării economice, Serghei Obolonnikov, acest preț a crescut, în comparație cu cel de anul trecut, cu 11 la sută. Acest lucru a conferit un plus de optimism executivului, în sensul că veniturile de pe urma comercializării curentului nu vor fi mai mici sau poate chiar vor crește. Dar nu acest lucru este cel mai important. Mai importante sunt încasările de valută pentru stabilizarea cursului rublei transnistrene și în general a intrărilor de valută în regiune. Este primul moment. Iar al doilea moment este posibilitatea de creștere a veniturilor în buget de pe urma impozitelor de pe centrala de la Cuciurgan. Este vorba și despre păstrarea locurilor de muncă. Cele două luni ale anului trecut în care centrala nu a livrat curent electric în Republica Moldova au avut un impact negativ și asupra bugetului, dar și asupra colectivului de muncă al centralei, dar și asupra infrastructurii sociale a orașului Dnestrovsk.

În ceea ce privește proporția de curent care va fi livrată, evident că centrala de la Cuciurgan ar fi vrut să acopere sută la sută piața Republicii Moldova, așa cum a fost anterior, dar diversificarea livrărilor e un principiu important și acest aspect depinde de partea care cumpără curentul electric.”

Europa Liberă: Ce puteți spune despre preț? Există vreo informație din surse deschise cu privire la prețul cu care centrala de la Cuciurgan vinde curent malului drept al Republicii Moldova?

Serghei Melnicenko: „Aici se afirmă că acest preț este de 5 cenți pentru un kilowatt, mai mare cu 11 la sută față de anul trecut. Evident că pentru Transnistria majorarea prețului aduce beneficii pentru că, din câte înțeleg eu, executivul de la Tiraspol nici nu spera să obțină ceva în plus, ar fi vrut măcar să mențină contractul, asta era cel mai important. Plus că se spera să fie menținută periodicitatea lui și cota de export. Iar chestiunea prețului nu aș putea spune că era neapărat secundară, dar nu era atât de importantă în comparație cu dorința globală de a exporta curentul de la centrala de la Cuciurgan. Pentru că dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, consecințele ar fi fost foarte dramatice.”

Europa Liberă: În calitate de economist, cum vedeți varianta în care curentul se poate vinde direct și o altă variantă în care aceeași vânzare are loc prin intermediar?

Serghei Melnicenko: „Bine, dar având în vedere ce scrie presa de la voi, tarifele finale nu vor crește. Pentru voi ce contează cum va fi livrat curentul – prin intermediar sau direct? Nici pentru centrala de la Cuciurgan nu are importanță dacă aceasta va livra prin intermediar sau direct – ea vinde celui care cumpără. Eu văd lucrurile din perspectiva care este aici, pe malul stând al Nistrului. Ce se întâmplă pe malul celălalt, nu știu, mie mi-e greu să judec. Deci, voi cumpărați acum cu 11 la sută mai scump curentul, dar înțeleg că la consumatori acesta ajunge cu același preț. Cine își asumă aceste perderi? Eu nu știu. Cel puțin nu centrala de la Cuciurgan – aceasta din contra are un surplus de 11 la sută.

Piața energetică este una atractivă, a opera pe această piață e același lucru cu a opera cu țeava de gaze și a opera tranzitul, sunt cam aceleași scheme. Acestea sunt foarte încurcate și mie îmi este greu să comentez de ce aceste lucruri se fac prin cineva și nu direct și așa mai departe.”

Europa Liberă: Experții de la Chişinău au comentat deja reînnoirea contractului și unul din comentatori a spus că Guvernul de la Chişinău, prin acceptul de a prelungi contractul cu centrala de la Cuciurgan, ar susține direct sau indirect administrația de la Tiraspol.

Serghei Melnicenko: „Da, pot spune chiar mai multe – la Chişinău forțele radicale de dreapta pot spune chiar că acesta susține regimul separatist, fondat pe violență și baionete și alte calapoade jurnalistice.

În ceea ce se întâmplă nu este nimic nou sau uimitor. Centrala de la Cuciurgan a livrat curent electric în perioada sovietică și în regiunea Odesa, și Moldovei, și Bulgariei, și României. În anii 1990 aceste livrări au continuat. În 1992 capetele fierbinți spuneau că livrările de curent pentru Moldova trebuie sistate, având în vedere că era război. Dar chiar și atunci acest lucru nu s-a făcut – războiul mergea, iar Moldova continua să primească curent de la centrala de la Cuciurgan.

Așa a fost în anii 1990, așa a fost în anii 2000. Pentru Republica Moldova acesta este cel mai convenabil furnizor. Pentru că cele două luni cânt livrările din Transnistria au fost sistate s-a văzut că Ucraina nu este un furnizor sigur. Și de ce să pui sub lovitură toată țara din punct de vedere economic și social pentru tot felul de figuri politice.

Așa arată lucrurile dintr-o parte. Noi suntem legați de sistemul de pompare a gazelor, suntem legați de poduri, drumuri – păi atunci haideți să le blocăm și pe acestea și să nu mai circulăm! Este o viziune cam îngustă. Bine, dar și faptul că Moldova cumpără metal de la uzina metalurgică de la Râbnița poate fi, la fel, interpretat ca susținere a regimului separatist. Toate aceste aspecte nu au nicio legătură cu economia, sunt doar jocuri politice, din punctul meu de vedere.”

Europa Liberă: opinia analistului economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko, într-un interviu realizat de Lina Grâu.

***

Europa Liberă: În regiunea transnistreană s-a încheiat „Anul întreprinzătorului” și a început ceea ce tot administrația de la Tiraspol a proclamat drept „Anul șanselor egale”. Cum și-au onorat promisiunile autoritățile din Transnistria și care sunt așteptările mediului de afaceri din regiune pentru anul acesta? L-am întrebat pe vicepreședintele asociației de business „Most”, de la Tiraspol, Dmitri Goncearenko:

Dmitri Goncearenko: Din câte am aflat până acum, din discuții cu experții și din materialele studiate, 2018 nu va fi tocmai un an bun pentru afaceri. Ba chiar cred că va fi un an în care se vor închide toate ușile deschise de oportunitățile apărute în 2017, odată cu venirea noii echipe de funcționari. Cum am ajuns la o concluzie atât de tristă? Reieșind din totalurile anului trecut, care ne-a arătat clar că niciuna din așteptatele reforme economice de anvergură nu va avea loc.

Prin „reforme de anvergură” înțeleg o amplă reorganizare la toate nivelurile a întregii zone de afaceri, de la businessul mare la cel mic, reforme care ar conduce la o schimbare fundamentală a regulilor de joc stabilite între putere și lumea de afaceri. Actuala echipă de guvernare este orientată către un management economic mai „manual”, ca să zic așa, un management orientat oarecum spre găsirea unor soluții concrete, dar numai în cazul anumitor întreprinderi, în timp ce de o schimbare fundamentală a condițiilor de afaceri la nivel de regiune – pare să nu fie gata. Respectiv, nu este cazul să ne așteptăm o îmbunătățire a climatului de afaceri în regiune.

În același timp, vom observa o activizare a sectorului fiscal și a instituțiilor de drept cu scopul așa-zisei „scoateri din umbră” - cum este numită familiar, ba chiar, mai nou, și oficial această activitate, al cărei scop este, de facto, identificarea cazurilor de încălcare a legislației economice și pedepsirea aspră a infractorilor.

2018 va fi, din câte se pare, ultimul an în care nu sunt organizate controale programate pentru întreprinderile din sfera micului business. Controalele începute deja la sfârșitul lui 2017, și care continuă și acum, sunt destul de dure, dacă e să-i credem pe cei care sunt supuși acestor verificări. Se vorbește despre faptul că încălcările trebuie identificate cu orice preț, că trebuie aplicate sancțiuni, iar sumele numite în context sunt cât se poate de serioase. În consecință, lumea afacerilor se simte presată, de altfel, exact la fel cum se simțea și până acum.

Europa Liberă: Reprezentanții administrației susțin că vin în întâmpinarea necesităților businessului. Pe de altă parte, cum ați spus, întreprinzătorii se plâng că sunt aplicate același metode de constrângere, inclusiv presiunea fiscală. Totuși, deficitul bugetar este în creștere, de exemplu, aproape o treime din cheltuielile bugetului pentru asigurări sociale nu sunt acoperite de venituri. Poate fi această situație o explicație la ceea ce ați relatat?

Dmitri Goncearenko: Deficitul bugetar este un factor incontestabil, pe care autoritățile îl folosesc drept argument important în justificarea acțiunilor. În opinia mea însă, principala cauză este că autoritățile nu înțeleg faptul că forma relațiilor stabilite de-a lungul anilor între putere și lumea de afaceri este demult depășită și nu mai corespunde necesităților zilei. Tocmai neînțelegerea acestui fapt face ca autoritățile să nu fie gata, în principiu, de schimbări. Nici sfera businessului nu este pregătită să formuleze noi reguli în baza cărora și-ar dori să activeze. Fiecare antreprenor preferă să-și rezolve problemele sine stătător, să se „descurce” cumva, pe cât posibil. În consecință, avem ce avem: pe de o parte, reticența sau nedorința autorităților de a înțelege necesitatea de a schimba aceste condiții, pe de alta, poziția businessmenilor, care spun că: „da, trebuie să schimbăm aceste condiții”, dar care nu sunt capabili să formuleze ce și cum trebuie schimbat. Respectiv, suntem într-o stare de impas, care nu inspiră prea mult optimism prognozelor pentru 2018.

Europa Liberă: Ce recomandări sau doleanțe ar putea avea întreprinzătorii la adresa administrației de la Tiraspol, așa încât să fie creat un mediu favorabil dezvoltării businessului mic și mijlociu în regiunea transnistreană?

Dmitri Goncearenko: E o întrebare destul de dificilă. În primul rând, cred că ar fi vorba despre modificarea politicii vamale, mă refer la taxe, care au crescut semnificativ începând cu anul 2012, fapt care a dus în recesiune mai multe afaceri. Deoarece până la 25% din buget sunt venituri din taxe vamale. Cred că respectivele taxe ar trebui reduse la cel puțin nivelul de până în 2012.

În al doilea rând, ar trebui redusă esențial așa-zisa taxă socială. Cele 42%, pe care statul le ia sieși, fără să ofere în schimb servicii publice la calitatea la care se așteaptă populația, este cifra cheie, care ar trebui redusă de cel puțin trei ori. Abia după aceasta, ne putem aștepta că piața se va revigora, climatul de afaceri se va îmbunătăți, vor fi create noi locuri de muncă.

Și, bineînțeles, reducerea birocrației, așa-numita ghiliotină despre care se tot vorbește în ultimul timp. Adică, nu vedem o dorință reală de a renunța la o parte a documentelor ce reglementează sfera afacerilor. Câte ceva se schimbă, dar acest lucru nu este suficient.

Europa Liberă: Opinia lui Dmitri Goncearenko, vicepreședintele asociației de business „Most”, de la Tiraspol.

La ce evoluții ar trebui să se aștepte regiunea transnistreană în plan politic în 2018 și ce influență ar putea avea factorii externi asupra Transnistriei? L-am întrebat pe Anatoli Dirun, directorul Școlii de cercetări politice de la Tiraspol:

Anatoli Dirun: În acest sens, principala sarcină pentru anul curent va fi depășirea crizei politice în regiune. Trebuie menționat faptul că pentru prima dată în istorie Transnistria se confruntă cu un nivel neîndreptățit de mare al propriilor speranțe și așteptări, legate, în primul rând, de alegerile prezidențiale. Noutatea este de această dată că, la nivel social, vremea dezamăgirilor sosește mult mai repede ca vremea schimbărilor spre bine.

M-aș referi mai mult la carențele anului 2018, întrucât anume în jurul acestora se va desfășura agenda principală a evenimentelor politice. Și anume, cred că nu există suficientă înțelegere a vectorului dezvoltării de mai departe. Există un factor de incertitudine internă, peste care se suprapune incertitudinea externă și starea de criză în care ne-am pomenit. Altfel spus, pe de o parte, avem semne certe ale unei crize politice interne, dar pe de alta - nu dispunem de instrumentele necesare pentru a depăși această criză. Din păcate, acest lucru nu înseamnă decât că dezamăgirile și neîncrederea existente la ora actuală au un mare potențial de creștere.

Pe de altă parte, la nivel instituțional, principalele probleme sunt cele legate de reforma administrației locale, necesitatea revizuirii legislației electorale, dar și nevoia evaluării eficienței organelor executive. Dar toate aceste obiective ar trebui încadrate într-o înțelegere clară a programului de dezvoltare al Transnistriei - încotro ne îndreptăm, cât timp ne trebuie pentru realizarea acestor obiective și cine este responsabil de îndeplinirea lor. Știm cu toții ce trebuie făcut. O altă întrebare este dacă ne vom asuma această muncă sau vom da vina pe factorii externi. Vom trăi și vom vedea.

Europa Liberă: Ce factori externi, la care vă referiți, ar putea avea cea mai mare influență asupra regiunii transnistrene?

Anatoli Dirun: Transnistria se confruntă cu influența a trei jucători externi importanți, cărora li s-a adăugat recent cel de-al patrulea. Cei trei jucători sunt: Rusia, Ucraina și Republica Moldova, fiecare are influența sa specifică asupra proceselor economice și sociale în regiune. În ultimii 5-6 ani, un impact important asupra Transnistriei l-a demonstrat, prin prezența sa tot mai activă, și Uniunea Europeană. Dacă e să analizăm structura exporturilor, acest lucru s-a manifestat la nivel economic, iar acest factor își va lăsa amprenta și asupra modului în care ne vom construi relațiile cu partenerii.

Europa Liberă: Opinia analistului politic de la Tiraspol, Anatoli Dirun.

Radio Europa Liberă a căutat să afle și părerile unor oameni de rând, de la Tiraspol și Bender, după primul an de activitate al administrației lui Vadim Krasnoselski, și care sunt așteptările lor pentru anul acesta?

- А чего вдруг хорошего должно случиться? Разве у нас какие-то перемены хорошие?

- Надеемся, что удачным. Но пока не видно, за счет чего он может быть лучше, а хуже – может. Тенденций к улучшению вообще нет. Доллар у нас вечно растет, цены вечно поднимаются, не смотря на то, что говорят, что они не поднимаются. Зарплаты у нас тоже не особо растут. Курс поднимается, зарплаты стоят на месте.

- Светлым, процветающим и просто самым лучшим – хочется, чтоб так и было. У нас есть куча ведомств, которые этим занимаются. Проще им такие вопросы задавать, чем простым людям. Они, наверное, более сведущи в этих вопросах.

- Чем дальше, тем хуже, я так скажу. Потому что с нашей властью хорошего не будет. К чему все стремится, к чему все идет – это к тому, что становится все хуже, и лучше никто делать не будет. Лучше будет для определенного круга лиц, а для простых людей ничего хорошего не будет. Надо власть сменить, в первую очередь, поставить людей, которые не будут воровать, не будет ни от кого зависеть и будет думать своей головой.

- Мне кажется, с экономической будет плохой, потому что курс доллара поднимается. А с политической – не знаю. Мне больше нравилось, когда у власти был Шевчук, потому что курс доллара был гораздо меньше, чем сейчас и было больше возможностей что-то купить.

- Такой же, скорее всего. Мало, что изменится, я думаю. В этом году ничего не изменилось. Пришел новый президент, и все осталось по-прежнему. Даже хуже кое в чем стало. Скорее, будет также, может, хуже экономически, а на политической арене все будет также.

- Вопрос сложный, у нас очень непредсказуемое государство. Все быстро меняется. Мне кажется, если власти изменят политический курс, пойдем на большее сближение с Россией, то все будет хорошо. Мы сами не справляемся, а Россия – это единственная страна, от которой можно ждать помощи в этой ситуации.

- Самое главное для нашего Приднестровья – это чтобы был мир. И чтоб был мир на всей земле. Остальное все приложится – и экономика будет лучше, наверное, безусловно. Если Россия поможет.

- Мне кажется. Ничего не изменится. Может, с одной стороны и будет что-то лучше. Но прошлые года не переплюнем. Многие отсюда уезжают, потому что их происходящее не устраивает.

- Нечего ждать, потому что время очень тяжелое. Обстановка везде очень тяжелая, поэтому будем живы не помрем. Будем видеть, как оно будет дальше развиваться. Но пока очень тяжело и легче ближайшие пару лет нам не будет.

- Мне кажется, что с каждым годом будет хуже и хуже, хуже и хуже. Лучше уже не будет. Потому что в лучшую сторону пока ничего не менялось. Может быть, были мимолетные изменения. За политикой особо не слежу, вряд ли здесь будет что-то меняться. Особенно, когда такая власть.

Europa Liberă: Opinii ale unor locuitori de la Tiraspol și Bender.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Sunt Radu Benea și vă mulțumesc că ne ascultați. Aici e Radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG