Un soi de nelinişte rîncedă mi s-a strecurat în suflet de cînd am citit dezvăluirile deputatei comuniste Inna Şupac. Doamnă deputată ne-a spus lucruri înfiorătoare, chestii revoltătoare, care ar trebui să bulverseze întreaga societate. Inna Şupac a spus că influentul Partid Democrat a cumpărat deputaţi comunişti cu sute de mii de euro. Şupac a mai spus, în interviul acordat Ziarului de Gardă, că deputaţii transfugi ar primi lunar o „bursă” de la PD ca „să nu uite să ridice mîna atunci cînd e nevoie în şedinţele parlamentului”…
După asemenea dezvăluiri ar trebui să înceapă o mare vînzoleală, să se facă investigaţii, să-i ia la întrebări CNA pe doamna Şupac şi pe deputaţii sus-pomeniţi, să înceapă a munci procurorii şi judecătorii, iar cetăţeanii să ceară ritos clarificarea rapidă a lucrurilor. Ei bine, se pare că vînzoleala nu există, e o linişte stranie, ca şi cum doamna Şupac nu a spus nimic. Şi ce să înţelegem?
Încerc să-mi folosesc imaginaţia scriitoricească, să văd aievea ceea ce spune deputata comunistă şi simt că tulburarea îmi taie respiraţia. Oare e posibil ca un deputat moldovean să ia bani pentru piruetele sale traseiste? Chiar e posibil aşa ceva în Moldova? Ar fi prea de tot. După vînătoarea din Pădurea Domnească, după ciordirea sumelor mari din bănci, după dubioasa amnistie fiscală, după anularea rezultatelor alegerilor din Chişinău, după multe alte bazaconii să mai avem şi aşa ceva? Nu. Eu unul nu vreau să cred. Nu vreau să cred că nişte deputaţi, nişte făuritori de ţară pot să fie cumpăraţi cu tot cu bagaje. Şi vreau ca doamna Şupac să aducă nişte dovezi incontestabile. Sper că deputata le are deja pregătite şi va reveni în forţă…
