Mi se pare de domeniul evidenţei că distracţiile, chiar şi acelea de revelion, trebuie să aibă o limită. La Buiucani, în noaptea de revelion, a fost un dezmăţ al focurilor de artificii. O bubuială infernală şi lungă care mi-a perforat efectiv creierii. Arderea materiei inflamabile se făcea la doar 8-10 metri de blocurile de locuinţe, ceea mi se pare un lucru periculos şi inacceptabil. Aveai impresia că nişte tunuri imense îşi trimit obuzele în cer.
Dezmăţul a continuat şi noaptea următoare. Cine să-l oprească? Nu are cine. În ţara asta există nişte limite pentru zgomot? Poliţia moldovenească e pe fază atunci cînd tot soiul de petrecăreţi îşi instalează tunurile cu focuri de artificii sub ferestrele noastre?
Am văzut cîţiva indivizi într-o curte, lîngă aceste tunuri, care răgeau de parcă cîştigaseră cîte un milion de dolari. Erau fericiţi de parcă îl apucaseră pe Dumnezeu de un picior. Şi m-am întrebat dacă nu e exagerată bucuria asta. Chiar trebuie să urli din răsputeri sub blocurile oamenilor? Pe mine mă miră fericirea asta extravagantă într-o ţară în care sunt mii de probleme endemice. Sunt atîtea drame în jur şi tu ragi ca o sirenă? Nu că aş fi împotriva bucuriei, dar trebuie şi bucuria asta să aibă o formă acceptabilă, decentă.
Oare cît costă aceste focuri de artificii? Am auzit că nu sunt chiar foarte ieftine. Cine le cumpără şi organizează bubuiala nocturnă? Nu ar trebui să existe nişte locuri speciale pentru fanii focurilor de artificii? E normal să arzi materii inflamabile unde vrea muşchiul tău? Poliţia moldovenească are vreo opinie?
