Cartea lui Michael Wolff, Foc si Furie, care se refera la Casa Alba sub conducerea lui Donald Trump continua sa genereze foc si furie in presa americana si in spatiul politic. Care sint opiniile de o parte si de alta? O relatare de la corespondentul Europei Libere la Washington.
Dupa ce presedintele Trump a contribuit fara voie la confirmarea veridicitatii cartii, atunci cind l-a atacat dur pe fostul sau strateg Steve Bannon, acum, prin vocea presedintelui si a apropiatilor sai, aparitia editoriala este caracterizata drept „un vraf de minciuni”, „gunoi” si alte variatii pe aceasta temă.
Presa critică la adresa administratiei Trump recunoaste ca volumul contine inexactitati si că autorul a cochetat, de-a lungul carierei sale cu fictiunea, in activitatea sa ziaristica, doar ca unele dintre citate sint – sustine Wolff – dovedite de inregistrari. Ziaristul a avut acces la Casa Alba, facilitate de membri ai personalului, timp de cel putin trei luni si – poate mai important decit orice – ceea ce cartea transmite, in general, despre Donald Trump nu este o noutate, a fost afirmat in trecut, in diverse contexte de numerosi ziaristi si observatori.
Chiar si asa insa, daca Trump ignora cartea si schimba vorba, in conditiile in care are nu putine prioritati politice la acest inceput de an, cartea nu ar fi generat poate un nivel la fel de mare de interes. Acum insa, domina topurile aparitiilor editoriale si librariile nu pot face fata cererilor.
Intr-un fel este reversul fascinatiei americanilor cu celebritati si scandaluri, care, in campanie, a functionat in favoarea lui Trump. Faptul ca avocatii presedintelui au cerut editorului sa opreasca publicarea, inainte de aparitia cartii a contribuit si el la acest interes, dar da la iveala si necunoasterea unor aspecte fundamentale ale societatii americane.
Tribunalul Suprem nu a oprit publicarea unor date confidentiale de securitate nationala in anii ’70 – asa numitele Pentagon Papers, cu privire la războiul din Vietnam – de ce ar fi facut-o acum, cind in joc nu era securitatea nationala?
Legile care guverneaza libertatea presei in America sint concepute sa intareasca controlul asupra autoritatii publice, nu sa-l diminueze. Bannon si-a cerut ieri scuze pentru ceea ce a reiesit din carte, dar nu neaga ca declaratiile i-au fost redate fidel.
Postarile de pe tweeter ale presedintelui nu ajuta nici ele cazul lui impotriva cartii. Faptul ca Donald Trump se auto-caracterizeaza drept „un geniu stabil” referindu-se la starea lui mentala, pe care cartea o pune sub semnul intrebarii, este considerat de analisti drept cel putin un gest imatur. Cartea contine inexactitati si exista voci citate in ea, care neaga veridicitatea afirmatiilor publicate. Altele, care, direct sau indirect, confirma.
Fireste ca exista si o problema de etica jurnalistica, daca Wolff a procedat sau nu etic, imbinind realitati pe care le-a consemnat prin observatie directa, cu altele, insuficient verificate sau chiar imaginate, probabil. Aceasta este o tema de reflectie pentru breasla, dar multe dintre ideile cartii au fost tratate de-a lungul primului an al administratiei Trump si – arata observatorii – ele sint suficient de serioase si relevante pentru a justifica o dezbatere publica.
