Linkuri accesibilitate

Despre puterea ideilor. Scrisoarea unui student american


„The Power of Ideas” se intitulează un volum de eseuri al marelui gânditor liberal Isaiah Berlin. Am ținut la Universitatea Maryland, acolo unde predau științe politice, un honors seminar despre revoluțiile din 1989. Am accentuat mereu câteva teme esențiale, între care faptul că ideile contează, istoria contează și valorile contează. Am discutat cărțile unor Stephen Kotkin, Victor Sebestyen, Václav Havel, Adam Michnik, Timothy Garton Ash, Paul Lendvai, George Weigel. Am examinat eseurile incluse în volumul The Revolutions of 1989: Causes, Meanings, Consequences pe care l-am editat la Routledge în 1999 (apărut în românește la Polirom), între care cele de S. N. Eisenstadt, Daniel Chirot, Ken Jowitt, Tony Judt, Leszek Kołakowski, Jacek Kuroń, Katherine Verdery, Jeff Isaac, Jeliu Jelev. Am vorbit despre semnificațiile anului 1989, despre multi-cauzalitate în istorie, despre reinventarea politicului și despre fantasmele salvării (iată, atât de actuale și în anul de grație 2018).

Am reluat analiza Hannei Arendt privind semnificația istorică a Revoluției maghiare și problematica tezaurului pierdut al tradiției revoluționare, a relației dintre revoltă și revoluție, a consiliilor muncitorești și a democrației directe. S-a discutat pe larg la clasele mele despre Václav Havel și raportul dintre moralitate, idealism, pragmatism și acțiune politică. Au fost prezentate lucrări de cercetare despre naționalism și populism în Ungaria, despre cultul lui Ceaușescu, comunismul dinastic și cauzele Revoluției din decembrie 1989, despre refoluții (termenul propus de Timothy Garton Ash), despre filosofia libertății la Jan Patočka, despre KOR ca embrion al societății civile, despre teoria și practica societății civile, despre Ioan Paul al II-lea și etosul Solidarității, despre rolul de catalizator jucat de Mihail Gorbaciov în ceea ce a intrat în istorie drept annus mirabilis 1989, anul resurecției demnității civice, recunoscută în Polonia și Ungaria prin mesele rotunde, respinsă de Ceaușescu și ciracii lui cu gloanțe; am vorbit despre provocările justiției de tranziție în fosta RDG și în alte state, inclusiv România, despre izbânzile, dilemele și nevrozele post-comunismului. Am explorat împreună cu studenții mei ce înseamnă puterea celor fără de putere, acel concept moral și strategic al emancipării umane pe care l-a gândit, în timpuri întunecate, Václav Havel.

Unul dintre foștii mei studenți, care s-a aflat vreme de câteva luni în Egipt în urmă cu vreo șapte-opt ani, compara Primăvara Arabă cu tumultul revoluționar din 1989. Între altele, observa el atunci, pe bună dreptate, că nu întâlnim în Orientul Mijlociu o prezență a intelectualilor critici comparabilă cu ceea ce au însemnat Carta 77 ori Opoziția Democratică din Ungaria. Revoltele anti-dictatoriale din lumea arabă nu au adus la putere formațiuni civice comparabile cu acelea din Europa Centrală. În timp ce-și scriau lucrările finale, studenții mei au aflat despre stingerea din viață a lui Václav Havel, unul dintre eroii evenimentelor cruciale despre care vorbisem la clasă. Au aflat de la mine și despre decesul lui Kim Jong-il, al cărui cult a fost atât de asemănător cu ceea ce practica Ceaușescu în România (cu elementele „naționale” specifice).

Am fost uneori întrebat în ce măsură studenții mei americani sunt interesați de totalitarism, revoluții, ideologii, comunism și post-comunism, de gândirea disidentă și ecourile ei în lumea de azi. Public aici, cu permisiunea sa, un mesaj primit din partea unuia dintre studenți (Christopher V.). Este cel mai frumos lucru pe care îl poate primi în dar un profesor. Traduc în românește pasajele esențiale:

„Stimate Domnule Profesor Tismăneanu,

În timp ce v-am părăsit clasa pentru ultima oară joia trecută, nu eram prea sigur ce impact a avut cursul pe care l-ați ținut asupra mea. Am învățat, evident, despre revoluțiile din 1989 și, complementar, despre subiectul lucrării mele finale, The Problems Associated with Post-Communist Democracies. Ceea ce nu am bănuit însă a fost impactul pe care cursul dumneavoastră și lucrarea de final aveau să îl aibă pentru tot restul vieții mele. Nu știam atunci că-mi voi da seama de această influență în mai puțin de o săptămână.

M-am trezit duminică dimineața, m-am uitat la știri și am văzut că Václav Havel a murit [18 decembrie, 2011]. M-a tulburat teribil pentru că omenirea pierduse un mare om care avusese un impact profund asupra cuceririlor democratice din Republica Cehă. Mai târziu, în acea seară, eram cu prietenii mei când am aflat de la CNN că murise și liderul nord-coreean Kim Jong-il [17 decembrie, 2011]. Vorbeam cu ei despre diferențele între politicile celor doi și metodele de guvernare între acești poli perfect opuși, Havel și Jong-il.

Fidel lucrării mele de final, am vorbit cu prietenii despre problemele care pot apărea într-o Coree de Nord post-Jong-il, anume despre tranziția puterii de la Jong-il la Jong-un, sau [părea plauzibil la acea dată] la cumnatul [defunctului] Jang Sung-taek [executat în 2013]. Se poate naște o mișcare populistă dintr-un grup de cetățeni care privesc moartea lui Jong-il ca pe o șansă de schimbare democratică și mai multe drepturi ale omului? Ar crea această moarte mai multă instabilitate într-o regiune deja volatilă? Se poate naște o mișcare internațională care să împingă o posibil slăbită Coree de Nord pe calea unei democrații maleabile? Dacă da, care țări ar fi implicate în această mișcare? A fost una din cele mai excitante discuții intelectuale pe care le-am avut vreodată...

Pe scurt, am văzut multe din temele prăbușirii Blocului sovietic în 1989 reluate în timpul tranziției de putere din Coreea de Nord. M-am bucurat nespus de cursul dumneavoastră și mă bucur că l-am ales. Am învățat enorm despre o perioadă foarte interesantă din istorie. Vă mulțumesc pentru un semestru extraordinar și vă doresc tot binele din lume pe viitor!”

Între timp, știm ce s-a petrecut în Coreea de Nord și în lume, dar a sădi în studenții tăi semințele gândirii critice și pasiunea pentru adevăr istoric și dezbatere informată și civilizată, rămâne unul din cele mai frumoase daruri pe care un profesor le poate primi într-o viață de om. Multele prietenii intelectuale care mă leagă de foști studenți sunt parte din acest destin al „potecilor bifurcate”, al influențelor vizibile și invizibile. La rândul meu, am învățat enorm, în cele peste trei decenii de predare în Statele Unite, de la studenții mei. Ne-au legat și ne vor lega mereu puterea ideilor, pasiunea pentru adevăr și cunoaștere...

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG