Născută în 29 februarie 1952 la Călineştii Făleştilor, pe malul Prutului, într-o familie de învăţători. Absolventă a Universităţii de sStat din Chişinău, secţia jurnalism (1974), cu stagii în Franţa şi Statele Unite. Este secretarul literar al Teatrului național Mihai Eminescu de la Chișinău. Jurnalist, și a Asociaţiei internaţionale a criticilor de teatru de la Paris, colaboratoare a revistelor „Timpul”, „Contrafort”, „Sud-Est cultural”; fondatoare şi redactor-şef a „Gazetei Teatrului Naţional”
Luni
Deja al patrulea an consecutiv, la început de toamnă, Reuniunea Teatrelor Naționale Românești adună iubitorii de teatru într-o Horă a Unirii făcând abstracție de frontierele fizice: cel mai valoros eveniment cultural al anului aduce la Chișinău spectacole de pe ambele maluri de Prut, spre creșterea limbii române și a Patriei cinstire, cum scria înaintemergătorul Ienăchiță Văcărescu. Ediția 2018 este una cu totul specială: dedicată Centenarului Marii Uniri se axează, firește, pe dramaturgia națională. Parada stelelor scenei s-a deschis pe 19 septembrie, cu Carnavalul, spectacol de Alexa Visarion, figură emblematică a scenei europene. Inspirată de opera lui I.L.Caragiale, montarea e absolut originală, fascinantă, năucitoare, prilejuind celor angrenați în temerarul proiect bucuria de a juca, de a străluci, de a-și demonstra virtuozitatea. În cele 2 seri de premieră, hohotele de râs și aplauzele au zguduit edificiul, lăsând, totuși, loc și reflecțiilor amare, gen râsu –plânsu. Fiecare actor, în luminile generoase ale rampei, ne-a demonstrat că jonglează, precum un magician, cu harul lui, scoțând la iveală, prin rol, alte și alte scânteieri de inteligență, de spirit, de haz, de inventivitate. Toți sunt excelenți. Personaje diferite, conturate perfect,: Anatol Durbală, Ion Mocanu, Petru Hadârcă, Ghenadie Gâlcă, Iurie Focșa, Ana Tkacenko, Olesea Sveclă, Cornelia Maros-Suveică, Angela Ciobanu , Nicolae Ghereg, Valentin Zorilă, Mihai Zubcu, Dan Melnic, Doriana Zubcu-Marginean, Draga-Dumitrița Drumi-Focșa și Ecaterina Mardare – ansamblul, sudat temeinic, funcționează ca un ceas elvețian sub bagheta regizorală a lui Alexa Visarion.
În unison, Scrisoarea (după ”O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, regia: Horațiu Mălăele), sosită de la București, ia în colimator fauna obtuză, obeză, înnecată în corupție și cinism ca în osânză. Toată scriitura vădește, desigur, și înzestrarea extraodinară a lui Mălăele-caricaturistul.
Pentru că Reuniunea conține și alte delicii teatrale de mare preț(conferințe, lansări de carte, vernisaje, întâlniri cu artiștii invitați), chiar de luni am savurat o bagatelă: spectacolul radiofonic Sfaturile Melaniei - De la Nistru până la Dunăre de Irina Nechit, regie Petru Hadârcă. Un spectacol de mare forță estetică și evocativă, inspirat din viața reală ce bate, iată , și teatrul: o trăitoare din regiunea Sorocii, femeie ce împăiază păsări i-a servit drept model Irinei Nechit (Teatrul Național Radiofonic, București) pentru un scenariu răvășitor, o oglindă întoarsă spre trecut, dar și spre fiecare dintre noi, scenariu însuflețit de vocea măiastră, inconfundabilă a Rodicăi Mandache pe un fundal sonor girat de Valentin Boghean.
Marți
Să fim noi boabele ce se vor măcina între pietrele de moară ale Istoriei? Vrei nu vrei, ajungi la concluzia marelui actor și gânditor de cinema Orson Welles care se întreba : anii obscuri ai dat lumii arta lui Leonardo, Michelangelo și alții. Însă ce a dat Elveția in 5 secole de democrație? Ceasul cu cuc!
Ce va rămâne din ziua de astăzi, sufocata de zgomote și imagini efemere? Din opera actorilor de teatru a căror activitate de seară cu seară e asemeni cu a sculpta în zăpadă? În fiecare zi, venind la teatru, salut bustul lui Eugeniu Ureche, dezvelit în aceste zile în holul teatrului pe care l-a slujit cu vrednicie; Eugeniu Ureche, boier al minții, releu între ce a fost, ce este și, sperăm, va fi; nume glorios semnificând distincție, demnitate și valoare în artă. A strălucit în scenă atât în interbelic cât și după ; stâlp al românității basarabene, viețuind cu deviza Teatrul nu se termină niciodată! a fost practic exclus din scena mare la puțin timp după ce atinse 60 de ani: peisajul cultural devenea tot mai anost, iresperabil; și-a sublimat clocotitoarea energie în creații de artă plastică, pictură și sculptură, bijuterii filigranate… Harul său conferea noblețe materialelor modeste: ”Osul de bou, dacă-l lucrez cum știu eu, capătă lucire de fildeș. Am invățat asta din cultura aztecilor. Principalul e să fii atent la lumea din jur, să știi a vedea”. Ferestrele identității românești fost-au zidite brutal, ciubotărește, dar continuau să existe, deschizându-se în interior. Scria de parcă s-ar fi mărturisit: ”Tot ce am făcut a fost pentru liniștea sufletului meu .Uneori tremură carnea pe om, dar n-are unde să se ascundă. O viață pe scenă consumă omul... În teatru se joacă nu numai spectacole. Se mai joacă și feste”. A trecut- ca Regele Lear pe care l-a întruchipat, mândru, cu capul sus, prin cumpenele ce i-au fost date…Bustul din hol semnifică un act de justiție, de restabilire a dreptății. Cam târziu...
Miercuri
Continuă Reuniunea, eveniment de marcă la interfața celor două culturi și repetăm, după Ionesco: Chișinăul, ce loc minunat pentru întâlniri!
Un festin al scenei ce răspunde nevoii de teatru, dorinței de a ne simți liberi, de a iubi, de a găsi suflete pereche: relațiile umane persistă indiferent ce secol e afară! Nu ne poate despărți nimic, nici chiar Prutul, care până la urmă nu este decât o apă…O biată apă curgătoare.
Care e rolul artistului fata cu lupta, istoria, politica? – întrebarea răsună persistent în discuții, la lansări de carte și conferințe, din scenă, din studiourile radio și TV. Cand vin aici, oaspeții noștri observă pe dată, la publicul nostru, o extraordinară sfințenie a ascultării, un rafinament al sensibilității; zicea Sacha Guitry că și publicul trebuie să aibă talent, să manifeste o substanță sufletească de calitate. Cu talent a fost urmărită, cu sufletul în palmă, Povestea păsării fără cuib (regie:Iris Spiridon), monospectacolul Teatrului Național “Vasile Alecsandri”, Iași; text și interpretare, sensibila, delicata Ada Lupu, Premiul de interpretare, Gala Uniter 2018. O combinație uluitoare de timiditate și forța interioară. Atenție la tăcere, tăcerea inimii, o potecă de substanță sufletească de la om la om.
Multe ar fi de spus, însă cum să înghesui atâtea în două pagini?
Tzara arde și Dada se piaptănă (de Ion Pop, Ștefana și Ioan Pop-Curșeu),Teatrul Național Cluj, aala mică. Un colaj halucinant construit dramaturgic din textele lui Tristan Tzara (manifeste, poezie, teatru) precum și din corespondența cu prietenii și din scrierile acestora. Se rememorează în spirit dadaist biografia poetului Tzara, de la plecarea sa din România, de la primele apariții la Cabaret Voltaire, până la momentul autodizolvării mișcării Dada, al desprinderii lui Tzara de suprarealism și al căutării refugiului în studiul anagramelor lui François Villon.
Prin estetică, montarea mi se pare înrudită cu o surpriză sosită de la Târgu-Mureș (Compania Tompa Miklós), Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte, regie Radu Afrim, poetul și fotograful de excepție.
Un spectacol viu, antrenant, provocator, despre artificialul lumii în care trăim, despre singurătatea provocată de comunicarea în exces, despre omenescul din noi și pericolul tehnologizării. Despre lucrurile pe care le-am uitat sau ne prefacem că le-am dat uitării, despre frica de a ne întoarce la viața reală... Un spectacol cu efect cathartic garantat. Pentru că emoția, poveștile spuse sincer, dansul și, mai ales, muzica fac parte din identitatea umană. Pasărea retro... evocă România anilor `70, dar și Moldova Sovietică a acelor ani, teleportându-ne într-o epocă în care căminele păreau apartamente de lux, casetofonul era un vis, iar expresiile ecologic şi depresie nu făceau parte din vocabular. O poveste despre o vârstă fragilă – adolescența, cu iluziile și nesiguranțele ei, prietenia și prima dragoste; despre relația părinți-copii, raporturi de putere și dorința de popularitate.
Miercurea a culminat cu spectacolul concert al orchestrei Teatrul Național “Mihai Eminescu”, la Ulmu; înfrățirea cu oaspeții de la Craiova într-un peisaj de basm - la Vinăria Poiana – încheie agreabil seara…
Joi
Din draga dimineață, cursa contracronometru: Reuniunea Teatrelor Naționale la TVR Moldova, apoi, ca în fiecare zi, Contemplările matinale ale Reuniunii Teatrelor Naționale la Radio Moldova.
La 14.00, spectacol radiofonic: “Ivan Turbincă” după Ion Creangă, Radio Moldova - Teatru la microfon, Sala Antract. Prilej fericit de a ne lăsa duși de valul nostalgiei, legănați de aduceri aminte…
La 17.00, spectacolul Despărțitorul de Ion Sapdaru, regie Nelly Cozaru (Teatrul Muzical Dramatic “B.P. Hașdeu”, Cahul); o farsă polifonică despre care autorul mărturisește: ”Am încercat să fac un exercițiu de imaginație, gândindu-mă ce s-ar întâmpla dacă ar inființa cineva o firmă de …despărțiri în spațiul nostru balcanic. Un spațiu unde temperamentele se rostogolesc neîngrădit, ca Vodă prin lobodă, unde vestea divorțului sau a despărțirii este un șoc major. Pe această pistă am pornit, imaginând șapte despărțiri spectaculoase, dar și comice. Piesa e un studiu pishologic al temperamentului local confruntat cu un eveniment extrem de dificil și care se poate întâmpla oricui – despărțirea”.
La 19.00, Gaițele (de A. Kirițescu, regia: Alexandru Boureanu, Teatrul Național “Marin Sorescu”, Craiova), comedie clasică de-un cinism usturător, actualizată inteligent de regizorul Alexandru Boureanu: ”Am construit spectacolul plecând de la un posibil scenariu în care moștenitorii familiei Duduleanu, care și-au găsit refugiul în perioada comunistă la Paris, revin din exil la casa bunicii, acum retrocedată lor. Stafia unei amintiri bântuie acel trecut, dar el nu mai poate fi reînviat decât în memoria noastră afectivă, a teatrului de umbre în care ne mișcăm, ca în vis.”
După spectacol alerg într-un suflet la TV Moldova 1, unde moderez tradiționala deja Agendă a Reuniunii, în emisie directă; mă relaxez pisicește în fotoliul din cabina de machiaj, simțindu-mă ca o zidărie străveche, muruită aprig cu bidineaua.
În zori, o luăm de la capăt.
Vineri
Dimineața începe după tipic: Reuniunea Teatrelor Naționale la TVR Moldova; Contemplări matinale ale Reuniunii Teatrelor Naționale la Radio Moldova.
La 10.00, bucuria conferinței de management cultural Cultură și Leadership, susținută la Academia de Studii Economice de către domnul Constantin Chiriac , managerul general TN Sibiu și directorul unuia dintre cele mai importante festivaluri de teatru din Europa, FITS.
la 14.00, în Sala „Antract”, audiția spectacolelor radiofonice dedicate Sfatului Țării și Unirii Basarabiei cu România: prima parte - Lumină pentru Basarabia și partea a doua - Întoarcerea acasă. Spectacolele au fost realizate la Teatrul Național Radiofonic de la București de o echipa inimoasă, condusă de Magda Duțu( producător și coautor), Ion Costin Manoliu ( coautor), Petru Hadârcă ( regizor), Dana Lupu și Florin Bădic ( regia de montaj), Milica Crăiniceanu ( regia de studio), Mirela Georgescu (regia tehnică) și Mariana Onceanu-Hadârcă, scenariu. Spectacolul e susținut plenar de vocea și lui Anton Crihan, deputat în Sfatul Țării ( interviu acordat postului de radio Europa Liberă în 1968).
La 17.00, Ecaterina Mardare, alias Tinca Fox, se produce în pielea Mariei Tănase, în reprezentația cu Aș muri, moartea nu-mi vine (regie Nelly Cozaru): ochiul deznădăjduit privește – din Nichita cetire, - deznădăjduita zbatere. Zbaterea firii de Artist.
Urmează, la 19.00, Cealaltă țară (de Hertha Muller, regia Alexandru Istudor, Teatrul Național “Marin Sorescu”, Craiova), scenariu dramatic adaptat după trei romane de Herta Müller: Călătorie într-un picior şi Omul este un mare fazan pe lume, traducere de Corina Bernic, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, traducere de Nora Iuga. Spectacolul urmărește istoria tinerei Irina și a familiei ei din România anului 1989, încercările lor disperate de a părăsi ţara și de a pleca în Germania, cu orice preț. Un preț mult prea scump adesea. Piesa explorează aspecte asociate cu emigrarea, fenomen legat intrinsec de istoria recentă a României și a zonei estice în general. Se propune o examinare complexă a fenomenului, nuanţând atât cauzele şi resorturile deciziei personajelor de a pleca definitiv, cât şi efectele şi provocările cărora sunt nevoite să facă faţă în noua patrie.
…La prânz, în hărmălaia de la teatru și în puzderia de înntâlniri, au intrat în biroul de la et.II al TNME, Virgil Mihaiu, dragul nostru prieten de la Cluj, ex-directorul ICR Lisabona, cel mai virtuos expert în muzica de jazz, sosit la Festivalul de etnhojazz( ce, din nou, cu regret, se suprapune cu Reuniunea teatrelor; se suprapune, dar se și potențează reciproc, creează un efect de sinergie, sălile fiind tradițional pline și la noi la teatru, și la Filarmonica Națională.
La 18.15, la Librăria din centru, lansarea ediției a doua a cărții Testamenul necitit de Lilia Bicec-Zahardelli, amară poveste de exod. Anișoara, surioara mea fără de veste plecată, a încurajat-o mereu pe Lilia să scrie, i-a fost alături, în munții Italiei, lângă Brescia, la etapa de pregătire a manuscrisului pentru tipar. Așa că, în amintirea Anișoarei, alerg și la lansare, între două spectacole, fie și pentru 5 minute.
…Lumea deja ocupă scările fastuoase ale teatrului, e o mare bucurie să vezi chipuri luminoase, nerăbdătoare să intre în sala de spectacol, să se împărtășească din miracolul scenei, dar și al comunicării vii, de la om la om, de la suflet la suflet.
Reuniunea continuă în forță, cu o porție dublă de Caragiale: de la Bălți vine O noapte furtunoasă în regia lui Emil Gaju , iar de la Sibiu, D-ale carnavalului, o parabolă savuroasă marca Silviu Purcărete, cu inegalabila Ofelia Popii în Mița revoluționara de la Ploiești și Nicu Mihoc(cel care ni l-a înfățișat la ediția precedentă pe însuși Conu Iancu) în rolul lui Nae Girimea, pe o partitură de Vasile Șirli și scenografia inspirată a lui Dragoș Buhagiar. Pentru că necesitățile montării cer un câine lup care să sară prințar peste Pampon, interpretat histrionic de Constatin Chiriac, s-a negociat de la MAI un dulău dresat, de dorit să fie cât mai rezpectuos față de temerarul director al Naționalului de la Sibiu.
Duminică seara, tragem cortina Reuniunii; concomitent, trupa TNME pleacă în turneu, la Vaslui cu spectacolul Steaua fără nume de Mihail Sebastian, regie Alexandru Cozub.
Reuniunea, acest exercițiu de unire, vocalize pe mai multe voci distincte, s-a încheiat. Vivat Reuniunea Teatrelor Naționale Românești la Chișinău, ediția a 2021, când vom marca jubileul de un secol al Naționalului din Chișinău.